Fără tine, fără masacrele tale, fără felul în care tu ne dezrădăcinezi, am rămâne toată viața noastră inerți, stagnanți, puerili, ignoranți atât în ce ne privește, cât și în ce-L privește pe Dumnezeu. Tu, care ne lovești și apoi ne oblojești rănile; tu, care ne opui rezistență și ne cedezi; tu, care distrugi și construiești, care înlănțui și eliberezi; tu, vlaga sufletelor noastre, mâna Domnului, carnea lui Hristos: tu, materie, ești cea pe care o binecuvântez.

Această lume, această lume palpabilă, pe care ne-am obișnuit s-o tratăm cu plictisul și lipsa de respect cu care privim, de obicei, lucrurile care nu au nicio semnificație sacră pentru noi, este, în realitate, un loc sfânt, iar noi nu știam. Venite, adoremus.

Din scrierile lui Teilhard de Chardin

Pe fondul recent anunțatei intenții a World Economic Forum (WEF) de a racola religiile în scopul de a „converti” omenirea la Țelurile de Dezvoltare Sustenabilă, am prezentat, în părțile anterioare ale articolului, o scurtă istorie a proiectului globalist de a modela „spiritual” omenirea pentru noul destin civilizațional care i se fabrică: o Nouă Lume, colectivistă, super-integrată, super-centralizată, în care oamenii împărtășesc un unic set de credințe fundamentale, având în centrul lor grija (ba chiar sacrificiul) pentru planetă.

În această ultimă parte a articolului, voi prezenta un document recent al Clubului de la Roma (2022), intitulat Transformative Literacy. Pathways to Regenerative Civilizations (Alfabetizare în domeniul transformării. Căi către civilizații regenerative), care, așa cum rezultă și din titlu, pornește de la aceeași premisă ca și studiul Changing Images of Man acum jumătate de secol: omul trebuie schimbat. Noua Eră necesită o „transformare a conștiinței” umane.

Așa cum se va vedea, trăsăturile fundamentale ale Omului Nou - în facere, potrivit acestui recent proiect-pilot de transformare a conștiinței umane - sunt aceleași cu cele proiectate în Changing Images of Man, iar credințele pe care omenirea trebuie să le adopte sunt din aceeași zonă „spirituală” cu cele analizate în părțile anterioare ale articolului de față. Din studiu rezultă, însă, o etapă mai avansată a procesului.

Înainte de a începe, două precizări. Prima, că mișcarea New Age (care, spun unii specialiști, ar fi dispărut prin anii 2000) a avut o sumedenie de aspecte sociale, culturale și politice care depășesc limitele analizei de față. Așa cum nu îmi închipui că birocrații ONU umblau cu flori în plete la San Francisco, nu cred nici că hipioții idealiști din „vara iubirii” plănuiau să impună tirania globală. M-am rezumat la a urmări, pe scurt, parcursul anumitor doctrine în cercurile de putere ale anilor 1970 – 2000, cercurile care au dat naștere agendei globaliste așa cum o vedem noi astăzi.

A doua, că perioada New Age a fost supranumită „renaștere ocultă” (și, fie ea „organică” sau „indusă”, nu a fost singura în ultimii două mii de ani); doctrinele adoptate în New Age, cu variații mai mici sau mai mari, sunt (mult) mai vechi; la unele dintre ele am făcut aluzie pe parcursul analizei.

Eu m-am rezumat la a prezenta versiunile moderne, încercând să arăt cum au pătruns ele în centrul agendei globale curente și să le descriu foarte pe scurt ideile de bază, pentru că ele ajută, cred eu, la înțelegerea proceselor la care suntem supuși astăzi.

Dezvățați, dezvățați, și abia apoi învățați

Conceptul de „transformativ” e la mare modă azi în cercurile globaliste. Așa cum arătam în Partea a III-a, UNESCO are deja în lucru programe de „educație transformativă”. În centrul lor stă teoria „învățării transformative”, care presupune o„expansiune a conștiinței prin transformarea viziunii fundamentale despre lume și capacităților specifice ale sinelui”, facilitată prin „procese direcționate în mod conștient, cum ar fi receptarea și accesarea conținuturilor simbolice ale subconștientului”. Sună foarte ezoteric și chiar este, dar tocmai despre asta e vorba.

Robert Muller, cel care a scris Programa Școlară Globală premiată de UNESCO și adept al lui Alice Bailey (și al Maestrului nevăzut cu care aceasta comunica telepatic, Djwahl Khul), recomanda înlocuirea educației academice cu meditație, yoga și exerciții „spirituale”.

Deja deloc surprinzător, poate, în context, această teorie a învățării transformative datează din anii șaptezeci – o perioadă de „renaștere ocultă”, cum am spus.

Între timp, teoria a făcut și face obiectul a nenumărate studii, cercetări și experimente, devenind un concept central în efortul de globalizare, pentru că oferă o cale de a inculca populației concepte ca „sustenabilitate” ori „cetățenie globală” – adică Țelurile de Dezvoltare Sustenabilă.

Găsim azi tot mai des aplicări ale acestei „învățări transformative”, de la grădiniță până la locul de muncă. Primul pas al învățării, mai ales la adulți, este contestarea credințelor de bază ale învățăcelului (etapa „dezorientării”). Cineva care studiază istoria ocultismului sau sectele ar putea găsi paralele cu procesul de inițiere.

Alfabetul inițierii

StudiulTransformative Literacy, produs, cum spuneam, de Clubul de la Roma în 2022, este un program de aplicare a acestor tehnici de învățare transformativă la nivel global, în scopul de a „regenera civilizația”.

După o definiție,transformative literacy (sau „alfabetizarea în domeniul transformării”) înseamnă„examinarea critică și contestarea presupunerilor conceptuale și paradigmelor existente, cum ar fi cele legate de putere, egalitate și relațiile dintre om și natură” și cuprinde „abilitatea de a identifica și transforma tiparele disfuncționale de interacțiune între indivizi, instituții și natură la scară locală și globală”.

Observați, în paranteză, obsesia pentru „alfabetizare”; în Faith in Action, WEF recomanda „religious literacy” - „alfabetizarea religioasă” a „actorilor schimbării” (globaliști), nu doar ca să priceapă și ei, cât de cât, ceva din religie, ci și ca să-i poată bate, apoi, pe „actorii confesionali” (e.g.,preoți) chiar cu armele lor.

Planul Clubului de la Roma vrea să „alfabetizeze” pe toată lumea în ale „transformării”, dar vizează toate „presupunerile conceptuale și paradigmele existente” (ceea ce cuprinde, firește, credințele religioase, care subîntind viziunea omului despre sine și rolul său în lume și societate, despre „relațiile dintre om și natură” etc.).

Dacă e nevoie de „alfabetizare”, e limpede că lumea care ni se pregătește nu are nicio legătură cu cea pe care o cunoaștem.

După cum se va vedea, Transformative Literacy nu doar că utilizează concepte, idei și termeni folosiți și în Changing Images of Man, dar demonstrează că „strategiile operative” pentru crearea Omului Nou recomandate în acel studiu au fost implementate în ultimele decade (utilizarea de crize, naturale sau fabricate, reale sau doar „percepute”, pentru a promova transformarea; analizarea aprofundată a „lumii interioare” a omului, prin toate metodele posibile, pentru a găsi căile cele mai eficiente de a induce transformarea; promovarea unei viziuni „holistice” și „integrate” despre omenire prin politicile de migrație și agenda „toleranței” în toate dimensiunile ei; eliminarea distincțiilor „vechi” dintre sexe, ori dintre bine și rău etc.; o propagandă care să convingă populația că schimbarea este inevitabilă ș.a.m.d.)

StudiulTransformative Literacy, care are vreo 350 de pagini, ar merita o analiză mult mai detaliată; mă rezum la aspectele mai importante.

Criza ca strategie de a induce transformarea

Observăm din primele pagini ale studiului motivul literar al „crizei catalizatoare”, care este atât o mare problemă, cât și o imensă oportunitate de a transforma societatea – strategie recomandată de Changing Images of Man.

Transformative Literacy anunță încă din Prefață că „Umanitatea a ajuns la un punct de turnură. Anii 2020 și 2021 vor avea o amintire specială în istoria acestui secol, ca ani care au fost în același timp o amenințare și o oportunitate.... ”

„Pandemia Covid-19” ar fi avut loc pe fondul „creșterii exponențiale a populației, extracției de resurse, consumului de energie, producției industriale și nivelului de consum al societății”, ceea ce a demonstrat că „asaltul omenirii asupra ecosistemelor a contribuit nu doar la transferul virusului de la animalele din lumea naturală la om, dar a cauzat probleme de sănătate care fac oamenii mai vulnerabili la cazuri clinice severe ale bolii [Covid]”.

Dacă ar scrie și ei mai acceptabil, ar fi un bun început de roman SF.

Urgență și emergență

Ca și în cazul Changing Images of Man, se spune că transformarea oricum începuse, dar criza i-a dat un brânci încurajator. Adică e și criză, dar noi ne transformam oricum, nu că ne obligă cineva. Era în l’air du temps. Mai mult, după cum voi arăta mai jos, unii dintre noi (sau, mai precis, dintre „ei”), fiind mai superiori, s-au și iluminat deja.

Transformative Literacy teoretizează, preț de câteva pagini, că e nevoie atât de narațiuni ale „urgenței” (emergency), cât și de narațiuni ale emergenței (emergence).

Cele două tipuri de narațiuni sunt complementare; ca în proverbialul duo, polițistul rău și polițistul bun.

Urgența, ni se spune, care rezultă din termeni ca „urgență climatică și mai nou, urgență planetară” și care a fost prezisă de diferite lucrări (printre care, auto-referențial, chiar raportul Limits of Growth al Clubului de la Roma) constituie discursul dominant în mediile academice și conduce la formularea de „sugestii” concrete de acțiune pentru guverne, instituții și corporații.

Altfel spus, reglementările, limitările, sancțiunile, controlul – toate astea sunt justificate de „criză”, demonstrată „științific”, și ni se impun fără să mai aștepte nimeni să ne mai și transformăm în prealabil.

Emergența, pe de altă parte - o narațiune care subliniază „potențialul uman, abilitatea de a co-crea viitorul în mod mai conștient... o planetă sănătoasă... un viitor într-o lume interconectată...” - privește transformarea profundă, spirituală, obținută prin alte metode decât pumnul în gură al unei carantine, de pildă.

Sunt acele povești care vin să ne convingă, să ne încânte, să ne manipuleze – să ne „schimbe mintea” - pentru a ne face să cooperăm de bună voie, ba chiar cu entuziasm, la Noua Ordine Mondială. Cum spuneam, noi trebuie să credemîn Țelurile de Dezvoltare Sustenabilă.

Lumi exemplare

Pentru explicitare, studiul face trimitere la câteva exemple pozitive de astfel de „narațiuni ale emergenței” – modele de „civilizație regenerativă”. Printre ele, Earth Community, un ONG fondat de autorul David Korten pe baza Earth Charter (tratatul global de mediu propus de Maurice Strong - „Vrăjitorul de la Baca Grande” - ca„noile Zece Porunci” ale omenirii).

Dar David Korten nu are nevoie de alăturarea cu Maurice Strong ca să fie un „iluminat”. Într-una din cărțile lui (care sunt deja lectură obligatorie prin universități), el spune că problema civilizației noastre este că, la un moment dat în istorie, într-un punct de turnură, oamenii nu au mai venerat zeități feminine, ci masculine.

Gafa asta fondatoare ar fi avut loc acum vreo 5000 de ani și, de-atunci încoace, numai prost ne-a mers.

Până atunci, lumea trăia într-o Comunitate Planetară (de unde și „Earth Community”); unde mai pui că nu aveau cum să fie mai mult de câteva zeci milioane de oameni pe întregul Pământ, zic și eu. Acum suntem într-un alt punct de turnură și trebuie să ne reparăm erorile.

Același David Korten a participat, în 1999, la întâlnirea lui Dalai Lama cu așa-zisul „Grup de Sinteză”, format din indivizi care se simțeau capabili să schimbe lumea și să-i rezolve problemele, eveniment imortalizat în filmul documentar Dalai Lama Renaissance.

Din grupul de genii salvatoare făcea parte și Jean Houston, celebră figură în mișcarea New Age, membră a Human Potential Movement, cercetătoare a stărilor alterate de conștiință și a efectelor LSD asupra cogniției, cea care, într-un incident faimos, i-a intermediat lui Hillary Clinton (care era nevastă de președinte SUA la acel moment) o comunicare paranormală cu (spiritele lui) Gandhi și Eleanor Roosevelt.

Am vrut să dau aceste detalii ca probă a ce se poate ascunde sub limbajul aseptic al unui raport globalist.

Revenind: deci, Clubul de la Roma recomandă ca model civilizațional o comunitate bazată pe Earth Charter, un document care începe cu cuvintele „Umanitatea este parte dintr-un vast univers în evoluție. Pământul, casa noastră, este viu, cu o comunitate vie unică.... Protejarea vitalității, diversității și frumuseții Pământului este o misiune sacră”.

Dacă nu suntem de acord cu vreuna dintre aceste afirmații panteiste și nici nu venerăm zeițe, am ratat examenul de intrare în Lumea Nouă.

Pasul următor al studiului Transformative Literacy este identificarea și descrierea perspectivelor fundamentale pe care trebuie să le obțină conștiința Omului Nou pentru ca acesta să se adecveze Lumii Noi. Rezum mai jos.

Lumea interconectată

(1) „Co-evoluția”- ideea că toate elementele și sistemele lumii sunt interconectate conform unor tipare care evoluează împreună, dinamic – „o îndepărtare de la mentalitatea lineară, cauză-efect”.  Am putea-o numi, pentru simplificare, „gândire magică”.

Acest concept de „co-evoluție” este legat de teoria lui Teilhard de Chardin, potrivit cu care omul și planeta evoluează împreună spre punctul culminant în care se contopesc, creând o nouă ființă metafizică.

StudiulTransformative Literacy face expres trimitere la „noosferă”, în versiunea lui Vladimir Vernadsky, alternativă la cea a lui de Chardin dar, pentru scopurile discuției noastre, similară.

Vernadsky spunea că viitorul evolutiv al planetei depinde de „dezvoltarea conștiinței și gândirii umane”, în lipsa căreia mintea umană reprezintă un pericol pentru biosferă.

În plus, se face trimitere expresă la gânditori din zona a ceea ce se cheamă „știința New Age”, cum ar fi Fritjof Capra, Ilya Prigogine, Ervin László și George Bateson (ultimii doi fiind printre autorii studiului Changing Images of Man).

Spațiul nu-mi permite o prezentare cuprinzătoare a acestor teorii, dar, în esență, este vorba despre nevoia unei noi paradigme, holistice, de gândire și de modelarea unei noi societăți planetare holistice, întrucât mintea umană și sistemele planetare „co-evoluează”. Planeta are nevoie de noi pentru a „evolua”, iar noi avem nevoie de ea – omenirea și Pământul au același destin mistic.

Unul dintre lucrurile fundamentale care trebuie să se schimbe pentru a permite dezvoltarea acestei societăți holistice este, evident, teologia. Bateson spunea că, pentru a salva planeta, teologia trebuie să depășească dihotomia zeități transcendente vs. zeități imanente, abordând omul ca parte din divinitate.

Vitalismul

(2) Un nou concept de „calitatea vieții”, bazat pe o analiză holistică centrată pe „aliveness” (vitalitate), care ar rezulta dintr-o „shift of consciousness” care ne va face „să ne vedem pe noi înșine parte dintr-o vastă rețea a vieții, interconectată, cooperantă”, schimbându-ne „tiparele de gândire și comportament (spre a) servi umanității, individual și colectiv, dar și planetei, în întregul ei”.

Conceptul de „aliveness” face parte dintre calitățile individului ajuns la stadiul de „realizare a sinelui”, inclusiv prin stări alterate de conștiință („experiențe de vârf intense”, mistice) potrivit lui Maslow.

Ca și studiul Changing Images of Man, studiul Clubului de la Roma recomandă un individ „open-ended” – un proiect identitar în permanentă facere.

Conceptul de „aliveness” are la bază „vitalismul”, descris de un istoric al religiilor ca „un ménage a trois între Viață, Spirit și Materie” și temelia însăși a conceptului de „ecologie”; în analiza acestui cercetător,ecologia a avut, de la bun început, o dimensiune spirituală sau religioasăadăugată oricărei baze științifice care ar justifica preocuparea pentru natură.

Omul ca îngrijitor al Pământului

(3) Adoptarea unei atitudini de „îngrijitor” (steward) în relație cu sistemele sociale și ecologice. „Aceasta este o îndepărtare de la narațiunea în care omul stă deasupra naturii și adoptarea unei modestii intrinseci, în care inteligența umană este utilizată pentru prosperitatea omului în conjuncție cu capacitatea regenerativă a planetei”.

În alți termeni, și ei utilizați abundent în literatura de profil, trebuie să trecem de la „antropocentrism” la „biocentrism”; Agenda 2030 înlocuiește, practic, drepturile omului cu „drepturile tuturor ființelor”.

Alt om, alte mitologii

StudiulTransformative Literacy conține mai multe sugestii despre cum s-ar putea obține atitudinile mintale dorite de la Omul Nou, mai sus enumerate. Se propune o reconceptualizare a condiției umane, pe baza a diverse teorii. Din nou, spațiul nu-mi permite să le enumăr pe toate.

Încep cu una (prezentată în Capitolul 3 al studiului), care privește „Povestea Sufletului (greacă: psyche)”.

În esență, studiul sugerează că una dintre căile de a obține transformarea conștiinței umane în sensul dorit este reactivarea unor vechi mitologii. Este citată teoria „mitologiei creative” a lui Joseph Campbell, membru al echipei Changing Images of Man, studiu care, reamintesc, spunea că, la un Om Nou, trebuie mitologii noi (sau reînnoite).

Transformative Literacypropune „retrezirea structurilor înnăscute ale minții umane” (o operațiune a subconștientului). Cum? Prin folosirea simbolurilor, firește.

Studiul spune:

„Întrucât nimic nu poate fi simbol dacă nu a făcut deja obiectul unei experiențe, indiferent ce arată simbolul – că este el o cifră (matematică), ori o literă (alfabet), obiecte (pietre) sau tonuri (muzică) - el va cauza o reacție subconștientă în minte, o amintire a poveștii sufletului”.

Sună de-a dreptul ocult și chiar și e. Uitați-vă numai la simbolurile care încarcă paginile revistelor de lifestyle și scenele marilor concerte (sau ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice).

Procesul de manipulare a subconștientului este esențial pentru crearea Noii Religii Mondiale.

Studiul spune:

„Adevărul universal și valid al structurii mitice a minții poate fi din nou revelat, dar îmbogățit, astăzi, cu o bună cunoaștere a detaliilor științifice. Asta ar putea pune capăt războaielor exoterice dintre religii și sisteme de credință”.

Zeița-Mamă, Isis, Madona Neagră, Gaia

Cât despre conținutul „Poveștii Sufletului - psyche” a cărei reactivare se dorește, avem, de exemplu, „Zeița-Mamă preistorică” – simbol care, suntem asigurați, fiind extrem de vechi, va „atinge cel mai puternic sufletul”, producând schimbări majore în subconștient.

Aflăm că acest arhetip al Zeiței-Mamă, abandonat în timpuri imemoriale (acum 5000 de ani, dacă ne luăm după mai-sus menționatul David Korten), a mai fost reactivat de două ori între timp: acum 1500 de ani, în Egipt, prin cultul zeiței Isis, și, a doua oară, în Evul Mediu european, prin „Madona Neagră”, într-o încercare de a „reintegra Sinele feminin în creștinism”.

Din păcate, nu a ținut, cu efecte deplorabile:

„Motivul pentru întrerupere și prăbușire financiară, urmate de haos, disoluție și revenirea elitelor la putere [se referă, în principiu, la bărbați, care nu doar că au tot felul de idei neobrăzate apropo de putere, dar și capacitatea să se bată când cred că e cazul] a fost declinul arhetipului feminin; în Evul Mediu, a fost vorba despre dispariția cultului Madonei Negre”.

În aceeași familie de subiecte, ni se menționează și Gaia (Pământul), care are „un soi de spirit al său, parte integrantă din spiritul sistemului nostru solar și, dincolo de el, din spiritul galactic”.

Noii iluminați ai zilei

În aceeași idee, de a trezi anumite structuri ale subconștientului („care nu este numai individual, ci și colectiv”), studiul propune „un nou Iluminism”, care nu se referă, însă, la domnia raționalității, ca Iluminismul pe care îl știm noi de la școală, ci, exact invers, presupune „renunțarea la excesiva importanță dată raționalității și principiului cauzalității”.

Aflăm că acest „nou Iluminism”  - demn, în literatura pentru copii, de Harry Potter, iar, în cea pentru adulți, de bibliotecile ocultiste -  a început deja; ceea ce, dacă de pierderea rațiunii este vorba, cred că nu e greu de observat.

Studiul spune că „omul iluminat de azi vrea să ignore lumea obișnuită și încearcă să își proiecteze experiențele de iubire și armonie universală asupra unei lumi care nu e încă pregătită pentru asta”.

Mă simt obligată să recunosc că, într-adevăr, nu sunt pregătită, mai ales când aflu, ceva mai la vale în studiu (Capitolul 16), cine sunt acești „iluminați” precoci și, deocamdată, neînțeleși, care constituie exemplarul uman model al viitorului. Este vorba de „o întreagă oaste de lideri de conștiință, din toate ariile vieții, inclusiv afaceri, finanțe și filantropie” care „mânați de propriile lor urgențe personale [!!], au ieșit la suprafață ca actori majori și par să acționeze cu mai multă îndrăzneală în lume”. Eu i-aș spune chiar tupeu.

Din ce s-au luat? Despre urgențele lor personale n-aș putea să mă pronunț în termeni civilizați, dar ce i-a „propulsat în acțiune” a fost faptul că, „în ciuda eforturilor enorme de a răspunde la pandemia Covid-19, umanitatea se chinuie încă să se unească într-un efort colectiv de a soluționa amenințările existențiale reprezentate de marile provocări globale”.

Noroc că „acești lideri s-au trezit la stadii superioare de conștiință” și ne salvează.

În paranteză fie spus, nu mi-e deloc greu să îmi închipui că sunt convinși de asta; undeva, sub toate platitudinile pe care le emit, sub aparența lor aseptică de roboței birocratici, sub jargonul lor barbar și obsesia pentru grafice și prezentări plicticoase pe puncte, zace convingerea că ei sunt „iluminați”, vizionari, ajunși la un stadiu superior de conștiință care îi îndreptățește să își impună controlul asupra întregii omeniri. Ei sunt „Colegiul Invizibil” al utopiei milenariste care este Agenda 2030.

„Vizualizarea”

Acum, nu mai rămâne decât să ne trezim și noi, restul, care cum om putea – de fapt, să fim treziți, vrem nu vrem, prin tot felul de metode de manipulare a subconștientului, cum ar fi mai sus-menționata manipulare ocultă prin simboluri. În alte zone de cercetare, astfel de lucruri se cheamă război psihologic.

Mai dau un singur exemplu de metodă prin care se propune transformarea conștiinței noastre, tot o metodă ocultă, care se numește „vizualizare”. (Reamintesc că participanților la conferința ONG-urilor de la Nairobi, de anul ăsta, în pregătirea Summit-ului Viitorului din septembrie, li s-a trasat sarcină de serviciu să „vizualizeze” – vezi Partea a III-a). 

StudiulTransformative Literacy citează pe larg din Donella Meadows, care a fost o figură majoră în mișcarea ecologică în anii optzeci-nouăzeci. Ea spunea că, pentru a realiza trecerea spre o lume sustenabilă, trebuie, înainte de toate, să „vizualizăm” această lume.

Meadows explica, într-un interviu:

„... vizualizarea, indiferent de unde vine - că nici eu nu înțeleg deloc, nu este din zona rațiunii și nu vine din examinare rațională... Am mai descoperit un lucru: imediat ce mă clarific asupra unei viziuni, ea devine tot mai reală pentru mine. O văd, literalmente. Lucrez la o viziune despre o lume sustenabilă de multă vreme. Acum o văd Tehnicolor, în detaliu... O să vă rog să închideți ochii, căci asta e metoda cea mai bună de a găsi o viziune: în interior, fără a fi distras. Am să vă ghidez puțin, întrebând ce vedeți, efectiv, cu ochiul minții, ca lume sustenabilă. Ce vă previn să faceți, că eu am făcut acest lucru de multe ori, este să nu presați, să nu vă simțiți prost dacă nu vă vine nimic în minte, să nu vă chinuiți prea mult să vedeți ceva.... Trebuie să fie un exercițiu foarte relaxant”.

Ușor hipnotic, chiar.

Las la latitudinea cititorului să studieze mai adânc subiectul; eu mă rezum să citez dintr-un studiu publicat de Christian Research Institute sub titlul„Vizualizarea: o putere dată de Dumnezeu sau un pericol New Age?”, potrivit cu care vizualizarea este asociată, de regulă „unei viziuni despre lume panteiste, în care oamenii sunt divini și creatori ai propriei lor realități. Această practică încurajează sau, poate, chiar pune bazele dezvoltării unei stări de conștiință moniste („totul este una”), unul dintre fundamentele mișcării New Age. Vizualizarea este folosită în mod obișnuit în practica ocultă, de la farmece și până la intrarea în contact cu «sfetnicul interior» sau cu spiritele îndrumătoare. Ca atare, Scripturile interzic vizualizarea New Age”.

Vechi tradiții

Dar nu toate tradițiile vor fi distruse în acest val transformativ. Pun fundă scurtei prezentări a planurilor mai-marilor noștri reluând cele patru trăsături fundamentale ale ezoterismului occidental, de la Antoine Faivre citire:

(1) Corespondențe sau analogii: universul este conceput ca o sală cosmică a oglinzilor, în care fiecare lucru reflectă un altul; folosind simbolurile, ezoterismul leagă între ele toate nivelurile naturii, universul fiind reflectat în om și omul în univers. Aceste simboluri sunt menite să reflecte originea divină a tuturor lucrurilor, de la planete și animale, la plante, om și stări mentale, și trebuie interpretate de om ca semnături ale divinului.

(2) Natura vie: universul este un cosmos viu, o entitate cu o structură ierarhică foarte complexă, dotat cu suflet, care se manifestă ca energie. Practici precum magia, de pildă, folosesc diverse materiale naturale (plante, pietre etc.) pentru a dobândi acces la vitalitatea acestor puteri ale naturii.

(3) Imaginația și meditația: Macrocosmosul (universul) este legat de microcosmosul uman prin mesocosmos, format din intermediari spirituali, prin care omul se poate conecta cu divinul – inclusiv prin „vizualizare” sau „comunicări telepatice” cu diverse entități.

(4) Experiența transmutării: experiență esoterică manifestată prin angajarea activă a intermediarilor, care poate rezulta în iluminarea cunoașterii spirituale (gnoză). (i.e., este transmutarea alchimică, dar nu a metalelor ordinare în aur, ci a omului în Omul Nou – gnostic.)

Civilizația planetară

Vorbim de „globalism”: societate globală, criză globală, agendă globală, cetățean global. Dar globalismul nu este decât o etapă – drept e, avansată – spre ceea ce se cheamă „Civilizație Planetară”. De altfel, și studiul Transformative Literacy folosește, din când în când, termenul de „planetar”, în loc de „global”.

Cei doi termeni nu sunt neapărat sinonimi. Mă explic: unde globalismul privește o agregare socială, economică și politică a umanității, dimensiunea așa-zis „spirituală” a demersului anunță o altă etapă, în linie cu conceptul lui Teilhard de Chardin de „planetizare”.

Este procesul de evoluție integrată („co-evoluție”, cum zice Clubul de la Roma) a umanității dimpreună cu planeta Pământ. În termenii lui de Chardin, este „noosfera”, care evoluează spre împlinirea destinului ei evolutiv: facerea unei noi ființe metafizice, în care conștiința umană e contopită cu cea a planetei.

Aceasta este dimensiunea „spirituală” a unui proces de evoluție către o Civilizație Planetară ale cărui aspecte științifice și tehnice sunt tot mai mult și mai atent studiate în ultima perioadă.

Așa cum menționam, una dintre ideile fundamentale ale lui de Chardin (și nu e nouă) este împreunarea științei cu misticismul. Știința și tehnologia sunt instrumente pentru punerea în operă a unei doctrine spirituale.

Cunoscutul fizician Michio Kaku declara:

„Toate aceste tulburări care se petrec acum vor culmina în formarea unei civilizații planetare, ceea ce fizicienii numesc of Civilizație Tip I. Această tranziție este, poate cea mai mare din istorie, marcând o îndepărtare radicală de toate civilizațiile anterioare. Toate titlurile care domină presa reflectă, într-un fel sau altul, durerile facerii acestei civilizații planetare”.

Conceptul de „civilizație planetară” este analizat prin raportare la acela de „Civilizație Tip I pe Scara lui Kardașev”, care ar însemna o civilizație care a reușit să dezvolte mijloacele de a extrage și de a stoca întreaga energie a planetei pe care o locuiește.

Asta înseamnă controlul centralizat al tuturor resurselor de pe planetă, al sistemului climatic, ba chiar și al cutremurelor. Informatizarea, controlul populației și dezvoltarea unor tehnologii precum capturarea și sechestrarea carbonului ajută la accelerarea procesului de „planetizare”.

Cum ar arăta o Civilizație Planetară nimeni nu știe exact; unii spun că planeta va fi, în mare parte, o rezervație naturală, iar oamenii vor trăi închiși în zone urbane supraaglomerate, super-controlate; alții, mai imaginativi, că marea majoritate nu vor mai trăi pe Pământ, ci în colonii spațiale. Mai sus citatul David Korten cu a lui Earth Community pare să sugereze revenirea la societatea tribală.

Sună foarte SF, dar numai pentru urechile majorității. Oamenii de știință au calculat deja perioada în care omenirea va ajunge la stadiul de Civilizație Planetară.

Un articol publicat în revista Forbes în 2022 se plânge că întruparea nu va avea loc mai devreme de anul 2371.

Unarticol publicat de BBC raporta calculele privind energia necesară pentru această transformare.

NASA a întreprins cercetări aprofundate pe subiect. Multe dintre studiile curente utilizează modele realizate cu ajutorul inteligenței artificiale.

În timpul care ne desparte de această culminare a „destinului nostru evolutiv”, trebuie să ne globalizăm complet. Orice alte teorii s-ar face, Civilizația Planetară înseamnă control absolut al energiei și populației - și, mai mult decât probabil, transumanism.

Așa fiind, cei circa 350 de ani calculați până la linia de finiș nu înseamnă mult.

Deși acest țel major nu este anunțat, ca atare, populației, anumite programe și idei care țin direct de civilizația „planetară” - nu de cea doar „globală” - sunt deja în desfășurare. De exemplu, programul Organizației Mondiale a Sănătății, One Health, care nu este despre sănătatea omului și sănătatea planetei, ca subiecte diferite, ci ca subiecte integrate.

De altfel, sinteza omului cu planeta rezultă, chiar și nerostit, din biocentrismul pe care îl promovează Agenda 2030; Forumul de Guvernanță Globală militează pentru o sustenabilitate care are în centrul ei planeta, nu omenirea.

Există o puzderie de institute și organizații care se ocupă de Constituția Planetei, de „jurământul de credință” față de planetă, de „sănătatea planetară” (pentru care lucrează o alianță formată din mai mult de 420 de universități), de „sinteza spirituală globală” necesară „proiectului planetar”; ba s-a propus chiar și un steag planetar.

În loc de concluzie

Văzând toate cele de mai sus, un lucru mi se pare evident: în timp ce omului de rând i se aruncă în ochi praful „științei”, al modelelor matematice și „opiniilor de expert” care ar dovedi crizele enorme care confruntă omenirea (schimbare climatică, viruși care sar de la om la animal etc. etc.), adevăratul motor al globalismului este unul spiritual. O doctrină ecologică și escatologică. Din această doctrină s-au născut marile documente ale globalizării. Suntem procesați spiritual pentru a intra într-o Nouă Eră, care se dorește a fi Era Civilizației Planetare. 

Și, dacă tot am ajuns în plin SF, închei cu un citat din Arthur C. Clarke (Sfârșitul copilăriei), care descrie întruparea diavolului pe Pământ:

„Faptul că numai câțiva oameni au leșinat făcea dovada a cât de minuțioasă fusese analiza psihologică a maselor făcută de [stăpânii lumii] și a anilor de pregătire atentă. Cu toate astea, au existat în lume câțiva, puțini, care, pentru o clipă îngrozitoare, au simțit fiorul străvechi de spaimă, înainte ca rațiunea să-l anuleze pentru totdeauna. Nu se înșelau: aripile membranoase, coarnele scurte, coada ascuțită... toate erau acolo... Cel mai teribil dintre mituri înviase dintr-un trecut obscur. Acum stătea, zâmbitor, într-o măreție de abanos, cu soarele sclipindu-i pe trupul uriaș... În Evul Mediu, oamenii credeau în Diavol și se temeau de el. Acum, însă, era secolul douăzeci și unu... Era One World.” Lumea Unită.

Citiți și:

Noua Religie Mondială (I): Transformarea conștiinței umane în susținerea Agendei 2030 - Primul proiect-pilot - Strategia: crize catalizatoare

Noua Religie Mondială (II): Mișcarea New Age - Conspirația Vărsătorului - Rețeaua rețelelor

Noua Religie Mondială (III): Marii Preoți de la ONU și lumea spiritelor