Excelența Sa, maestrul Eugen Mihăescu, Membru de Onoare al Academiei Române, ne transmite o corespondență avută cu Secția pentru Artă Arhitectură și Audio-vizual, care ne relevă o nouă situație stranie de la Academia Română. Deși au trecut deja trei zile de la o ședință a acestei secții nici până astăzi acesta nu a primit vreo informație privind modul în care s-a desfășurat întrunirea. Mai mult, artistul reclamă probleme grave care trenează în forul academic, cum ar fi faptul că i s-a permis „unui informator notoriu al Securității, cu nume de cod, aflat în proces, domnul Mircea Dumitru” să ajungă pe post de vicepreședinte și să conducă de facto Academia Română sau că s-a ajuns să fie primiți ca membri „tot felul de ciudați, asemenea actualului rector de la Universitatea Babeș-Bolyai, Daniel-Ovidiu David, care declara că în 5 ani oamenii își vor implanta cipuri în cap”. De asemenea, renumitul grafician face câteva recomandări pentru Secția de Artp a Academiei, Redăm scrisoarea sa, devenită cu această ocazie publică, însoțită de două desene celebre de-ale sale publicate în The New York Times. (Redacția)

Stimate domnule Lupașcu
secretar științific al Secției pentru Artă Arhitectură și Audio-vizual,

Vă rog să transmiteți doamnei președintă Sabina Ispas și colegilor mei că "m-am sucit”, văzând facilitățile pe care trebuie să le acordăm ginerelui de la Cluj (dl. Porumb Vida Geza). Eram hotărât să fac un efort, fiind în convalescență, și să mă deplasez pentru a participa la ședința secției din 13 februarie. 

În primul rând nu cred că este bine ca ședințele secției să aibă loc în altă locație decât Academia Română. Nu suntem club de pensionari. 

În al doilea rând deciziile noastre sunt de multe ori nule, deoarece sunt cenzurate de Conducerea academiei, aflată pe mâna unuia atins de o boală handicapantă, Ioan Aurel Pop, care permite astfel unui informator notoriu al Securității, cu nume de cod, aflat în proces, domnul Mircea Dumitru pe post de vicepreședinte să conducă de facto Academia Română.

Așa se explică de ce sunt primiți în Academia Română tot felul de ciudați, asemenea actualului rector de la Universitatea Babeș-Bolyai, Daniel-Ovidiu David, care declara că în 5 ani oamenii își vor implanta cipuri în cap pentru a deveni mai deștepți și ar trebui să se ofere voluntar că poate-poate reușește să se deștepte, deși mă cam îndoiesc că așa ceva mai este posibil… 

În al treilea rând m-am săturat de aceste dosare, asemenea celui depus de Ștefan Râmniceanu, care și-a cumpărat cu bani grei "notorietatea", care ar trebui respinse din start de Academia Română ca să nu mai ajungă să fie dezbătute în secții. Cine e domnul acesta și cine îl susține? Eu, care am locuit 30 de ani în străinătate, nu am auzit despre el niciodată nimic. Rușine! Așa se face de râs Academia Română. Ar trebui să ne pună pe gânduri că adevăratele valori care mai există în România, asemenea lui Constantin Flondor, Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câlția sau Mihai Buculei nu sunt propuși pentru a deveni membri ai Academia Române. Mă voi ocupa personal de această problemă.

În al patrulea rând maestrul Dinu Săraru nu și-a retras în realitate niciodată dosarul, nu de la secția noastră. Vă rog să-i transmiteți doamnei președintă Ispas că a fost intenționat dezinformată.

Pe miercurea viitoare în sala de consiliu a Academiei Romane!

Eugen Mihăescu
membru de onoare al Academiei Romane

RECOMANDARE PENTRU CONSTANTIN FLONDOR

În 1954 l-am cunoscut pe Constantin Flondor eram elevii lui Schweitzer Cumpăna la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. În toate Secțiile institutului, pictură, grafică, etc candidaseră peste 1300 de viitori artiști. Printre ei am descoperit un personaj cu o alură de nobil, Constantin Flondor. Foarte talentat, era extrem de tăcut și avea o privire distantă de "cavaler de Bucovina”. Așa cum strălucesc grăunțele de polen în raza de lumină strecurată prin întunecimea unei încăperi, așa mi-a apărut mie pictura lui Constantin Flondor. Din primele zile de școală și până astăzi. Pictura lui are ceva inefabil, fluid, discret. În acele vremuri îl scotea din sărite pe Schweitzer Cumpăna, care nu se zgârcea niciodată când era vorba să încarce pânza cu pigment. Flondor nu s-a lăsat niciodată influențat nici de groaznicul realism socialist nici de urâtul năvălit peste noi din Occident, care  a distrus la pictorii foarte tineri și talentați români fibra națională. Nu tot ce a venit din Occident are și valoare.

Vă recomand să-l votați pentru a deveni membru corespondent, colegul nostru pe băncile din Aula Academiei Române.

RECOMANDARE ȘTEFAN CÂLȚIA

Pictura lui Ștefan Câlția este misterioasă, desăvârșită din punct de vedere tehnic. Aș putea să o numesc picto-poezie. Vraja degajată de picturile și desenele sale ne învăluie coborând din spațiul inefabil care se găsește între materia picturală și pânză. Lucrările sale par făcute de un alchimist, care a încercat să facă din nisip aur și a și reușit.

RECOMANDARE SORIN ILFOVEANU

Este continuatorul adevăratei picturi românești, izvorâtă, ca și la Ștefan Dimitrescu, cel din grupul celor patru (Oscar Han, Nicolae Tonitza, Francisc Șirato) din sufletul neamului nostru. Nu l-am cunoscut personal, dar l-am admirat de departe, chiar de foarte departe, din vremea când locuiam la New York. Au mai fost și alți artiști ca el, dar aceștia s-au lăsat influențați de modele occidentale. Pe simezele picturii contemporane românești, lucrările sale se singularizează net, sunt ușor recognoscibile, detașându-se de pastișele care ne covârșesc cu urâciunea lor.

RECOMANDARE MIHAI BUCULEI

Un  adevărat sculptor, ale cărui lucrări îmbogățesc spațiul care le înconjoară. Personajele în sculptură sunt în picioare, șezând sau călare. Mihai Buculei a abordat cu măiestrie toate expresiile figurative, dar a realizat și monumentul dedicat eroilor care s-au jertfit pentru libertatea noastră în lupta împotriva comunismului. Simbolul avântului, al descătușării, al năzuinței către libertate.

RECOMANDARE VLADIMIR COSMA

În 1957, în ședințe nesfârșite ale studenților și ale corpului profesoral de la Conservatorul de muzică, Institutul de teatru și Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, printre alții au fost exmatriculați subsemnatul pentru pictură abstractă și Vladimir Cosma pentru "concertele” de jazz pe care le improviza după cursuri, în fața clienților noctambuli, în restaurantul hotelului Ambasador. A emigrat în Franța în 1963 și a ajuns unul dintre cei mai mari compozitori de muzică de film ai lumii. A făcut cunoscut naiul în lume și acordurile muzicii populare românești. De curând a fost decorat cu cea mai înaltă decorație a statului francez. Singurul artist român care se poate mândri că este ofițer al ordinului Legiunii de onoare.

PS: Nici până azi nu am primit Procesul Verbal al ședinței din 13 februarie, așa cum era normal și se întâmplă de obicei. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat...