„Jurnalistul și scriitorul Nestor Rateș, personalitate marcantă a exilului românesc și o voce neobosită a libertății și adevărului, auzită prin intermediul postului de radio Europa Liberă, a murit la vârsta de 91 de ani”, anunță azi, 5 noiembrie 2024, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, citat de G4media.

Din păcate pentru cititorii înșelați, toate oficinile de presă comunistă vopsită care îl consideră pe fostul director al Radio Europa Liberă (în două rânduri) drept o „personalitate marcantă a exilului românesc și o voce neobosită a libertății și adevărului”, uită să amintească și că personajul a fost un informator dovedit al Securității.

Partidul l-a angajat la Agerpres și Securitatea i-a dat bilet de voie ca să ajungă la Europa Liberă.

Documentele CNSAS vorbesc de la sine:

Victor Roncea relata: „Asociația Civic Media a primit raspunsul de la CNSAS in cazul lui Nestor Ratesh (fost STESEL NATAN), alias „NICU”, in decembrie 2012, dupa sase ani de la solicitarea trimisa Consiliului in cadrul campaniei Voci Curate in presa si societatea civila din Romania. Nici in toata aceasta perioada, desi a stiut ca este cercetat, Nestor Ratesh nu s-a obosit sa-si marturiseasca public colaborarea cu Securitate. Documentele sunt puse la dispozitia intregii opinii publice in baza acestui articol.

Intr-un interviu mai vechi din "22”, organul de presa al GDS, Nestor Ratesh elucubra pe tema Dosarelor Securitatii de la CNSAS. Nici cu aceasta ocazie, desi afirma ca a studiat Doasarele Europei Libere din Arhivele SRI si SIE, Nestor Ratesh nu a gasit posibilitatea ca in textul kilometric sa strecoare si un randulet in care sa-si faca mea culpa si sa-si prezinte si fata de informator al Securitatii.

In schimb sustinea ca este putin probabil ca Securitatea sa fi avut spioni la Europa Libera. E cazul sa radem putin…

"Rodica Palade, "22”: Multi se intreaba daca a plasat Securitatea spioni la Europa Libera? Ai putut sa descifrezi aceasta enigma?

Nestor Ratesh: Nu rezulta asa ceva din dosarele pe care le-am vazut pana acum. E adevarat, a fost o considerabila disponibilitate pentru sueta din partea catorva colegi, suete din care isi extrageau adesea informatorii substanta rapoartelor lor. De aceea probabil aceste rapoarte abunda de cancanuri marunte, pe care apoi ofiterii le ingrosau, construind tot felul de teorii si chiar "planuri de actiune” pe temeiul lor. Dar nu as vrea sa trivializez chestiunea in nici un caz, dupa cum nu as dori sa fiu excesiv de naiv. E adevarat ca se cere uneori, ca, de pilda, intr-un plan de actiune din 1982, "infiltrarea a inca doi informatori” la Europa Libera, acel "inca” putand sugera ca mai erau si altii, toate informatiile importante insa provin, in dosarele cercetate, de la informatorii din afara postului, posibil unul sau doi dintre ei fosti salariati sau colaboratori ai Europei Libere. Un colaborator permanent al postului este mentionat pentru o eventuala racolare, el avand niste antecendente solide de pe cand era in tara, dar nu apare nicaieri ca racolarea a avut efectiv loc. In fine, la sfarsitul anilor ‘70 au fost disensiuni interne serioase la München care ar fi putut oferi unele oportunitati Securitatii, fara a exista indicii certe ca le-a utilizat cu succes. Sau n-am fost eu destul de perspicace.”

Cu siguranta, Nestor Ratesh ori n-a fost deloc perspicace ori si-a inchipuit ca va fi protejat si azi asa cum au facut-o Securitatea si succesoarele ei timp de 40 de ani, de la data emigrarii sale in SUA si pana azi. Imaginati-va: daca Securitatea si-ar fi dorit sa-l compromita pe directorul Radio Europa Libera, cat de simplu i-ar fi fost sa-i publice cateva note informative olografe… Dar n-a facut-o. Concluzia o trageti singuri.

Acum: ce mai este interesant de notat? O tipologie: personaje ca Nestor Ratesh, dupa ce au tras sange din poporul roman pentru a-l turna in laboratoarele Securitatii, au ales ca dupa "defectarea” in Occident sa urasca nu numai sistemul pe care l-au servit cu varf si indesat ci intreg poporul roman. Cazul William Totok, aka "THOMAS”, fost informator al Securitatii, la randul sau amploaiat la Europa Libera, Deutsche Welle si organul GDS: uraste romanii azi asa cum a facut-o de cand a plecat din tara care l-a gazduit, in 1987. Deloc ciudat, exact in acelasi an au devenit ziaristi "occidentali” si cei care au preluat butoanele de la Nestor Ratesh, ca transfugii” Traian Ungureanu, Rodica Binder si Petre M. Iancu. Asa au ajuns sa il promoveze pe agentul KGB Ion Mihai Pacepa, continuand astfel misiunea Securitatii din perioada consilierilor sovietici din NKVD, perioada in care ori ei – cazul Nestor Ratesh, ziarist la Agentia oficiala de presa a regimului comunist Agerpres – ori parintii lor – cazul Petre M Iancu alias Peter Moscu, cu tata nomenclaturist si propagandist comunist, au servit la bolsevizarea tarii.”

Petre Nicolae oferă mai multe detalii în Cotidianul:

PE CINE TURNA RATEȘ

„Potrivit Notei din data de 29.06.1976,…., în evidențele Ministerului de Interne este cunoscut că în perioada 1969-1972 (Nestor Rateș – n.n.) a fost INFORMATOR AL ORGANELOR DE SECURITATE (subl.ns.), abandonat deoarece a solicitat plecarea definitivă din țară”.

În același dosar, într-o fișă ce-l privește pe NESTOR Rateș, director interimar al secției pentru România a postului de radio Europa Liberă, din 20.06.1989, ofițerul a notat că, „între anii 1970-1973 (Nestor Rateș – n.n.) a fost SURSĂ a UM 0625 cu numele conspirativ NICU însă aportul său informativ a fost scăzut, limitându-se la note de caracterizare ale (sisc!) unor relații personale din țară sau exterior”. Cele de mai sus sunt desprinse din Adeverința nr. 2360/09.10.2012, pe care CNSAS a eliberat-o la cererea Asociației Civic Media și pe care aceasta din urmă a dat-o publicității pe blogul lui Victor Roncea. Totodată, trebuie notat că documentul citat adaugă faptul că în dosarele pe care el le citează nu există niciun Angajament semnat de către titular, iar în continuare se redau „informații transmise Securității de către domnul RATEȘ Nestor (fost STESEL NATAN), regăsite atât în documente întocmite de către domnia sa și semnate cu numele real, numele conspirativ „NICU” fiind consemnat în antet de către ofițer, cât și redactate de către ofițer sub formă de rapoarte”, pe care cititorul le poate vedea în facsimilul alăturat.

În legătură cu diferențele dintre „informator” și „sursă” a Securității, un analist militar ce cunoaște fenomenul din interior a ținut să facă precizarea că „MEMBRII PCR NU AVEAU DOSARE DE INFORMATORI ORI COLABORATORI AI SECURITĂȚII”, întrucât, în cazul lor, se „făcea o notă de o jumătate de filă către primul secretar de județ sau sector, după caz, prin care se cerea „aprobarea ca X ori Y să sprijine organele de Securitate”. „Acest amănunt explică și faptul că, astăzi, unele persoane importante, care se regăsesc în dosarele în care au fost notate că s-a dat aprobarea respectivă în cazul lor, cer în mod cinic dosarele de informator ori colaborator, ei știind de la bun început că acestea nu există”, ne-a mai declarat specialistul citat.

„De aceea apar și confuzii întreținute deliberat în cazurile respective”, a mai adăugat el.

Revenind la rapoartele sau notele ce-i aparțin lui Nestor Rateș, așa cum au fost ele transmise către „Civic Media” și care, cum poate observa oricine, conțin multe inițiale, am descoperit cine s-ar putea ascunde în spatele lor, astfel încât oricine să înțeleagă mai bine cele afirmate de semnatarul lor – recte viitorul director de la Europa Liberă. Astfel, primele inițiale ce apar în documentul dat de CNSAS sunt „Ț.S.” Este vorba de Țicu Simion, venit în România imediat după 1945, din URSS, care apoi a ajuns la Agenția Națională de Presă – AGERPRES – unde a fost coleg de redacție cu Nestor Rateș. „F.A.” este Felicia Antip, o ziaristă remarcabilă, dispărută dintre noi în februarie a.c., care a fost șefă de secție la revista LUMEA, înființată de la 1 noiembrie 1963, al cărei prim redactor șef a fost George Ivașcu. Ea a fost căsătorită cu gen. Constantin Antip, care, între altele, este autorul unui manual de istorie a presei, el lucrând îndeosebi în domeniul presei militare, fapt ce explică gradul său militar. „E.O.” este Ecaterina Oproiu, un nume de referință în presa anilor la care se referă Rateș, ea a fost cronicar de cinema, redactor-șef a revistei „Cinema” și autoare unui music-hall, „Nu sunt Turnul Eiffel”, ce s-a bucurat de mare succes în epocă. „R”, prietenul Feliciei Antip de la LUMEA, era Cornel Răducanu, redactor-șef adjunct la revista citată, care venise în redacția respectivă de la „Scânteia Tineretului”. Intelectual de rasă, căsătorit cu celebra dansatoare Miriam Răducanu, el era un excepțional cunoscător al problemelor externe. „S.F.” este Sanda Faur, ziaristă la revista „Femeia”, decedată anul trecut, iar inițialele I.F. (A.C.) sunt ale lui Anton Celaru, care, ani buni, a fost șeful secției Externe la ziarul „Informația Bucureștiului”, decedat și el acum trei-patru ani. La capitolul în care Nestor Rateș vorbește despre „cunoștințele sale”, ele sunt: „N.P.”- Nicolae Plopeanu de la Radio, fost corespondent la Belgrad și fost apoi ziarist la secția Externă a Scânteii; „I.M.”- Ion Manea de la Revista pentru Străinătate, plecat ulterior în SUA și căsătorit cu marea lingvistă Maria Manoliu; „N.I.”- Nicolae Ionescu de la Viața Economică, fost redactor-șef la Agerpres, fost șef al secției Externe a Scânteii; „R.C.” este Romulus Căplescu, fost șef al Secției Externe de la „Scânteia”, care lucrase în prealabil la Agerpres.

La capitolul „cunoștințe mai îndepărtate”, Nestor Rateș îi trece pe: „S.V.”- Sergiu Verona, fost șef de secție la LUMEA, ajuns, înainte de 1989 în grupul lui Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA, unde a scris volume remarcabile; „G.S.” este George Serafin, fost redactor șef – adjunct la LUMEA. „C.R.” – Cornel Răducanu, despre care am vorbit; „I.F.”- Ion Fântânaru, comentator la secția Externă a „Scânteii”; „N.L.”- Natan Lupu, la ora aceea șef al secției Externe a ziarului „România liberă”; „U.V.” – Uly Vălureanu, tot de la același ziar, emigrat în Israel; „I.P.” pare a fi Ion Pavelescu de la „România liberă”.

La capitolul „cunoștințe îndepărtate”, Nestor Rateș nominalizează pe: „G.D.”- Gabriela Dolgu, de la „Contemporanul”, fosta soție a acad. Gheorghe Dolgu de azi; „D.B.”- Dic Baboian, la ora aceea ziarist la „Flacăra”, ca și „I.C.”- Bicu Cioară, care a plecat chiar în acei ani în Israel.

În legătură cu catalogarea acestora drept „cunoștințele mele”, „cunoștințe mai îndepărtate” sau „cunoștințe îndepărtate”, specialistul citat spunea că atare detalii erau cerute expres de Securitate spre a afla elemente de natură pozitivă ori negativă ce puteau fi folosite în contactarea gazetarilor respectivi și în eventuala lor racolare ca „surse”. Am mai remarca faptul că, așa cum pot constata personal și cititorii, în nota privind deplasarea sa în Israel și convorbirile purtate acolo, Nestor Rateș notează, fără să-l forțeze cineva, lucruri despre care știa că merg la sufletul autorităților din București: „ –pretutindeni în Israel am constatat INTERES și STIMĂ PENTRU ROMÂNIA ( subl.ns.)”.

În fine, reamintim că după șase ani de la formularea cererii respective, Adeverința CNSAS constată negru pe alb că „domnului RATEȘ Nestor (fost STESEL NATAN), fiul lui Anton și Belina (…), nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității”. Q.e.d.”

DOCUMENTELE CNSAS POT FI CONSULTATE AICI