COVID-ul (împreună cu Războiul din Ucraina) a devenit o excelentă scuză pentru toate nenorocirile care au loc astăzi în lume și pentru regresul dramatic al civilizației și calității vieții.

Un comentariu al lui Debbie Lerman publicat de The Brownstone Institute pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Pe 1 septembrie 2022, New York Times a avut un articol de prima pagină cu titlul:„Pandemia a șters două decenii de progrese la Matematică și Citire”.

Primul paragraf al articolului notează:

„Rezultatele testelor naționale, date publicității joi, arată cât se poate de clar efectele devastatoare ale pandemiei asupra elevilor americani, performanțele elevilor de 9 ani la matematică și citire prăbușindu-se la nivelul din urmă cu două decenii.”

Ceva mai jos, articolul arată:

„Apoi a venit pandemia, care a închis școlile din toată țara aproape de azi pe mâine.”

Și:

„Experții spun că fi nevoie de mult timp până când se vor recupera întârzierile provocate de pandemie.”

Definiția pandemiei, potrivit Buletinului Organizației Mondiale a Sănătății, este:

„O epidemie care are loc în lumea întreagă, sau pe o mare suprafață, depășind frontierele internaționale și afectând de obicei un mare număr de oameni.”

Potrivit Asociației Profesioniștilor în Controlul Infecțiilor și Epidemiologie, „o epidemie survine atunci când o boală infecțioasă se răspândește rapid la un mare număr de oameni”.

Deci, o pandemie este o boală care se răspândește cu rapiditate la numeroase persoane, în lumea întreagă.

Pe baza acestei definiții, aproape universal acceptată, o pandemie poate face doar un singur lucru: poate răspândi boala la numeroase persoane din toată lumea.

Ce NU poate face o pandemie?

O pandemie nu poate impune restricții și lockdown-uri.

O pandemie nu poate închide frontierele, nici nu poate obliga oamenii să nu călătorească.

O pandemie nu poate închide școlile – de azi pe mâine sau în alt fel.

O pandemie nu poate avea nici un impact asupra matematicii sau citirii.

O pandemie nu poate provoca lacune în domeniul învățământului.

Dacă luăm decizia de a închide școlile timp de luni și de ani întregi, ca reacție la pandemie, atunci DECIZIA noastră este cea care a produs deficiențele educaționale și catastrofa asupra copiilor care a decurs. NU pandemia.

Dacă există vreo îndoială că efectele unei pandemii sunt separate și distincte de reacția societății la pandemie, putem arunca o privire către Suedia, unde școlile nu au fost deloc închise și nu au avut loc pierderi în învățământ și s-au înregistrat mult mai puține efecte negative decât în țările unde școlile au fost închise în timpul pandemiei de COVID.

A da vina pe pandemie pentru orice altceva decât pentru boală și/sau decese reprezintă DEZINFORMARE.

Iată informațiile din articol, prezentate în mod corect:

AUTORITĂȚILE sanitare și POLITICIENII din Statele Unite au DICTAT închiderea prelungită a școlilor ca reacție la pandemia de COVID, iar această ÎNCHIDERE a școlilor a avut efecte devastatoare asupra elevilor, provocând lacune în procesul de învățare și ștergând decenii de progrese la matematică și citire.