Criza sanitară permanentizată a pornit de la o farsă științifică, dublată de un accident de laborator. Alimentată de o serie de articole „științifice” dovedite apoi a fi fost (intenționat) false, farsa a fost un bun prilej pentru sistemul sanitar (construit în ultimii 40 de ani ca un biznis major al unor rețele mafiotice de sens), de a se debarasa de obligația de a le acorda asistență medicală, tratament și medicație tuturor celor care plătesc din greu contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și celor asigurați din oficiu (de exemplu, copiii) și abandonaților societății, de la pensionar, la șomeri și până la „inutilii social” (adică, cei care nu își mai găsesc loc în societatea cinică a momentului, ditalizată și robotizată, din ce în ce mai vidă din punct de vedere sufletesc).

Vă mai amintiți, desigur că starea de urgență/cele de alertă nu au fost/sunt pentru contingentarea și neutralizarea treptată a epidemiei, ci pentru a „proteja” spitalele de un mare aflux de pacienți. Pe acest narativ, de peste 20 de luni spitalele sunt utilizate la 20-30% din capacitate, pacienții fiind ținuți la distanță de spitale prin diverse proceduri birocratice de un cinism extrem, medicii cu vocație fiind, oarecum, ținuți pe bară sau obligați să se ocupe de infecții, fără a avea specializarea necesară. De aici a rezultat o oroare statistică - în România, de exemplu, decesele de cancer cauzate de îngreunarea accesului pacienților în spital sau la tratament, au fost de aproape trei ori mai multe decât cele cauzate boala către care se îndreaptă aproape exclusiv eforturile financiare, logistice și de personal ale țării. Ironia sorții este că boli infecțioase grave, ca hepatita virală, sifilisul, tuberculoza etc. au cunoscut creșteri semnificative, și nimeni nu cere pașaport de sănătate pentru a feri lumea de ele...

Peste această nevoie de „protecție” a spitalelor s-a suprapus planul de megabiznis și de control totalitar, bazat pe frica, elaborat de țicniții mesianici ai planetei, cum sunt bilgheiț sau Klaus Schwab. Colectorii de „surplus comportamental” (modul emoțional în care ne trăim viața, făcându-ne să fim diferiți și, în același timp, similari), care oricum ne supraveghează permanent online și ne culeg fără voia și conștiența noastră datele cu caracter personal, și-au extins acum controlul totalitar asupra corpului uman.

La rândul lor, autoritățile, de multă vreme compuse din vătafii acestor stăpâni neo-feudali care ne controlează și ne fură surplusul comportamental, au utilizat șansa oferită de criza sanitară pentru a ne contingenta libertatea și a ne limita perpetuu drepturile. Acum, libertatea nu mai este un dar de la Dumnezeu, ci o concesiune acordată cu țârâita de autorități, iar drepturile pot fi exercitate doar dacă oamenii „liberi” acceptă să se închidă singuri în țarcuri „sigure”, la adăpost de „nevaccinați”, și să poarte semnul supunerii necondiționate, adică brățara, codul QR, pașaportul de libertate (sau oricum vreți să denumiți acest semn al fiarei, fără de care nimeni nu va mai putea vinde sau cumpăra ...).

Criza sanitară necesită un dușman - acesta a fost identificat cu cinism și iresponsabilitate în persoana „nevaccinatului”. Eram în studioul unei televiziuni când realizatoarea l-a întrebat pe un „jurnalist” care este cea mai mare amenințare a lumii actuale. Răspunsul a fost „nevaccinatul”.

Criza sanitară a derapat deja într-o criză economică și socială. Urmează o lungă perioadă de sărăcire accentuată a populației, de foamete și anarhie. În prezent, în țări europene ca Franța, Italia, Germania, Spania sau Grecia, precum și în Marea Britanie, oamenii ies în stradă și protestează masiv pentru principii, contra tendinței totalitare de furt la libertăților și al drepturilor și impotriva apartheidului sanitar care se instaurează prin intermediul „pașaportului sanitar”. Dar oamenii din Vest încă nu au ajuns să simtă direct, pe propria piele, sărăcia cruntă, foametea, lipsa de perspective și deprivarea socială. Protestul de foame este mai dur și mai violent decât protestul pentru principii.

Criza economică necesită, de asemenea, un dușman - deocamdată, acesta se indentifică, în presa main-stream, cu „conspiraționistul”, cu „negaționistul” sau cu necredinciosul în știință. Aceștia sunt niște nenorociți de infideli, niște pagâni medievali care nu se împacă deloc cu gândul că viața poate fi atât de magică și de fantastică în țarc, unde toată lumea își semnalizează virtutea, afișând codul QR, masca regulamentară și entuziasmul de a lua și a 7-a doză, pentru a călători, a merge la film, a merge la dinee cu proști și a munci de trei ori mai mult decît de obicei (din motive de penurie de personal, cauzată de excluziunea socială a „nevaccinaților”). Dar curând adevăratul dușman al crizei economice va fi identificat și mai precis - este, ați ghicit, „nevaccinatul”.

Nu o să fiu în acord cu toată lumea, dar intuiția îmi spune că eșecul lamentabil al SUA și al NATO în Afganistan va determina un val enorm de noi imigranți în Europa - se estimează peste 3 milioane pentru următoarele luni. Crăciunul va fi interzis, de data asta, de teama imgiranților, și nu de teama molimii re-inventate (suntem, încă, la ediția a patra, urmează încă două, cel puțin, întrucât alfabetul grecesc încă nu a fost epuizat, iar după patru urmează, desigur, 5 și 6 ...).

Iată încă o criză, chiar mai gravă decât cea de-a doua.

Imigranții nu vor fi, desigur, numai refugiați de război, ci și imigranți economici și, desigur, inflitrați teroriști. Urmează atentatele și noua tranșă de frică și de manipulare prin frică. Am mai trecut prin asta - plandemia a pus terorismul doar un pic între paranteze.

Iar această a treia criză are „nevoie”, desigur, de un dușman - acesta este imigrantul „nevaccinat” cu „valorile” europene și vestice. Tot un medieval și el, un păgân infidel standardelor/„valorilor” comunității curcubeice.

Dușmanul, odată inventat, impune invenția „salvatorilor”. De fapt, e plină lumea deja de „salvatori”. Cam pe „principiul” că, înainte de a apărea o infecție, antidotul e deja pregătit (după care, cu un scenariu de film de categoria C, autorizațiile se dau cu viteză super-luminică, warp speed, adică).

Salvatorul va „rezolva” totalitar criza.

De fapt, crizele.

Sunt, azi, numai puțin de trei crize globale, puse una peste alta.

„Cantitatea” de frică răspândită în cadrul crizelor de după 2001, până în 2019, a fost limitată la câte o criză - a fost criza terorismului, transformată în „războiul contra terorii”, pe urmă criza financiară declanșată de falimentul băncii Lehman Brothers, pe urmă criza imigranților, declanșată de cererea de sânge proaspăt făcută de frau Merkel, după care a fost plandemia. Acum sunt trei crize deodată. Vă dați seama cât de „necesar” este acum un salvator?

Toate aceste crize au făcut bani. Continente de bani. Și datorii suverane. Atât de mari încât nu este suficient un Pământ, cu toate resursele sale, pentru a le plăti. Sunt necesare trei planete cu toate resursele intacte pentru a plăti aceste datorii. De fapt, datoria a fost transformată în instrumentul de schimb care înlocuiește banul, facând ca omul obișnuit să fie deposedat de orice proprietate și valoare, exceptînd forța sa de muncă. Exact ca în Evul mediu timpuriu.

La final, să mai reținem că, în stare perpetuă de excepționalism* economic și juridic, nu doar drepturile, libertățile și democrația sunt înghețate. Concurența, inovația, responsabilitatea pentru eșec si pagube cauzate altora, egalitatea de șanse, sunt toate neutralizate în favoarea unor „afaceri” canalizate, cu încredințare directă, fără transparență, fix ca pe vremea comuniștilor sovietici. Sau, mai pe înțelesul noii generații, fix ca în economia și societatea Chinei. Suntem reduși la cel mai mic numitor comun, uniformizați și stereotipici, iar alternativa nu mai există. Suntem din plastilină sub înțeleptul management de criză al salvatorului. La asta sunt bune crizele și perpetuarea lor prin frică.

* Știu, este un oximoron, dar lumea în care am ajuns să trăim este o lume cu fundul în sus, pe invers, exact la fel ca lumea imaginară a minunilor, în care Alice a ajuns alunecînd prin gaura de iepure a scorburii unui copac