Evident, am devenit dușmanul multora prin aceste afirmații.
Realitatea este alta: Diavolul lucrează prin oamenii săi, care, toți, sub pretextul benevolent al inovației ("să fie bine, ca să nu fie rău" - prin "rău" ei înțelegînd ceea ce este autentic bisericesc), vin cu înnoiri care nu-și au locul și rostul în sfintele slujbe ale Bisericii. Finalitatea este una singură: răpirea duhului acestor sfinte sărbători de la creștini. Nu ai cum să te bucuri împreună cu Toți Sfinții de Nașterea Domnului dacă nu cunoști troparul și condacul și canonul și irmosul anti-axion ale acestui praznic pe glasurile pe care au fost compuse, dar știi pe din afară zeci de colinde. Nu ai cum să te bucuri împreună cu Toți Sfinții de Învierea Domnului dacă troparul "Hristos a înviat" este în Fa Major după Podoleanu și Muzicescu, iar "Îngerul a strigat" este în Do Major după Varlaam propagandistul pașoptist.
Articolul continuă după exemplul Video:
Sigur că dacă îi luăm pe fiecare în parte, toți sînt de bună voință - și compozitorii, și clerul, și mirenii din Biserică. Și totuși, bună voința nu este de ajuns, fiindcă rezultatul este unul depărtat de Hristos. Aș zice că este antihristic, dar iar mi se vor cere dovezi. Dovezile există, dar nimeni dintre creștini nu le poate răbda, nu le poate duce; nu intru în detalii. Este suficient să căutați versurile marșurilor revoluționare de la 1848 (care i-au inspirat pe acești compozitori de modă nouă) și veți avea ce regreta.
Realitatea este una singură: acești inovatori au furat Bisericii Ortodoxe Române autenticul (adică bucuria Duhului Sfînt care i-a inspirat pe Sfinții Imnografi din vechime) celor mai importante două sărbători creștine: Învierea și Nașterea Domnului. (mai jos două file documentare și filmarea de unde a pornit discuția).
Extras VIDEO de unde a pornit discuția:
"Din ospățul Stăpînului" este un irmos al unui imn pe glasul 6. "Hristos
a înviat" este troparul Învierii, pe glasul 5 - în mai multe locuri din
Penticostar scrie această indicație și manuscrisele de pînă la anul
1930 nu cunosc alt tip de "Hristos a înviat" decît pe glasul 5. "Îngerul
a strigat" este un irmos pe glasul 1, nu în Do Major.
Nici nu mai
contează ce ar mai avea alții de spus. Glasul în care s-au compus aceste
cîntări este cel care contează, fiind cel insuflat de Duhul Sfînt
Sfinților Imnografi ai Bisericii. În anii 1930 preoții din București vin
să-i ureze sănătate și mulți ani Patriarhului Miron Cristea, cîntîndu-i
noua compoziție de "Hristos a înviat" în Do Major - glasul 3/8. Acest
patriarh, un transilvănean destul de strict cu cele bisericești, în loc
să le mulțumească preoților, le spune că îi va caterisi pe toți dacă nu
se vor întoarce la tradiționalul "Hristos a înviat" pe glasul 5, așa cum
scrie în toate versiunile Penticostarului, manuscrise sau tipărite.
Abaterea de la tradiția Bisericii este cel puțin o aberație. De foarte multe ori este erezie.
Ascultați
cu atenție marșul în Do Major al lui Varlaam Protosinghelul "Îngerul a
strigat" și înțelegeți că nu este muzică psaltică, de cult, ci este
muzică militară, este un marș în toată puterea cuvîntului, de inspirație
masonică.
Inițiatorii revoluției de la 1848 au fost, în imensa
lor majoritate, membri ai unor loje masonice, pariziene sau locale. Unul
dintre aceștia, dat în urmărire ca agitator la granița de nord a
Valahiei, a fost Varlaam Protosinghelul. Știindu-i apucăturile, Sf.
Andrei Șaguna l-a demis pe Varlaam de la strana bisericii Sf. Nicolae
din Șcheii Brașovului și a adus în locul său psalt bucureștean angajat
pentru a slăvi pe Dumnezeu cum se cuvine.
VIDEO:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu știu dacă aveți 100 % dreptate. Este corect că e de preferat să se cânte muzică psaltică. Problema e că oamenii cântă cum pot. La străni sunt puțini care pot cânta cântările psaltice, în timp ce acest axion îl știu mulți pe de rost. Desigur că e mai bun axionul lui Macarie Ieromonahul, dar câți pot să-l cânte ?
E adevărat că Îngerul a strigat (pe glas 3 ?) de Varlaam are ritm care sugerează marțialitate, dar această asociere între marțialitate și masonerie o faceți dumneavoastră. Nu știu dacă asta e ceva care transpare în mod obiectiv. Poate autorul a vrut să încorporeze ideea de marțialitate pentru a sugera caracterul puternic al Învierii Domnului (a sfărâmat lanțurile și lacătele din iad, cum zice în cântări și cum arată în icoana canonică a învierii - sub acel podeț se văd chei și bucăți de lanțuri care cad în jos).
Apropo de marțialitate. Cu siguranță veți admite că pe timpul Sfântului Paisie Velicicovschi, la Mănăstirea Neamț se cânta psaltică. Ori în tradiția paisiană este un Hristos a înviat pe glas 5 tetrafon, pe care l-a cântat și Byzantion. A se vedea acest clip: https://youtube.com/watch?v=H75VWdIyyiA
la început cântă de trei ori Hristos a Înviat cu o melodie aghioritică, pe glasul 5 normal, iar apoi (de la 02:12) se trece în glasul 5 tetrafon, care este foarte intens. În mod normal se cântă pe glas 5 standard pentru a sublinia sobrietatea momentului (glasul 1 și 5 sunt sobre), dar când cânți în glas 5 tetrafon subliniezi caracterul de putere al evenimentului. Probabil melodul a vrut să sublinieze faptul că Hristos a venit cu putere peste duhurile necurate din iad. Această idee apare și în textele bisericii, când zice că Hristos a înviat ”răcnind împărătește ca un leu din Iuda”. Nu știu cât de canonică este această interpretare pe care o dau, dar mie cel puțin așa îmi sugerează varianta pe glas 5 tetrafon. Acest glas în general este foarte intens, iar Hristos a înviat pe glas 5 tetrafon are un fel de caracter implacabil, nu neapărat marțial dar ritmul pare implacabil. Poate acest caracter este dat de faptul că Byzantion aplică ison isoritmic.
Treaba asta cu ritmul e mai complicată. Există cântări cu ritm determinat, și toate care le-am văzut au ritm de trei. Și tango-ul are ritm de trei, dar nu înseamnă că acele cântări sunt tango. Amândouă au ritm de trei, dar scopul este altul.
Nu știu dacă e o chestie absolută asta cu trebuie cântat pe glasul 1. În Buchetul pentru Sfânta Liturghie se află și un axion pe glasul 5. Glasul 3 merge la slujbă combinat cu glas 1. Nu pot să explic în profunzime de ce, simt doar că merge. Se pare că slujba confirmă acest lucru, pentru că la Utrenia Învierii, după ce se cântă mult la canoane pe glasul 1, la luminândă se trece la glas 3.
Și mie mi se pare că masoneria își bagă coada, dar de unde știți că acel Varlaam Ierodiaconul din document e același Varlaam ? Puteau să fie mai mulți cu numele Varlaam în acel timp.
Problema este că ”urâciunea pustiirii” deja se vede zburdând în voie în întreaga lume, copii învață în școli după o programă corectă politic tot ceea ce în Levitic era considerat ”o urâciune înaintea Domnului”, pe fundalul fierbinte al evenimentelor internaționale mai lipsește o scânteia care să arunce lumea într-o a treia conflagrație mondială cu totul devastatoare având în vedere arsenalul nuclear în joc, ca să nu mai pomenesc că acu doi ani pe fundalul pretextatei pandemii era să ni se închidă toate bisericile și să rămânem fără Sfânta Liturghie. Și noi de puritatea ideologică a glasurilor ne arde acuma?
Dacă tot trebuie să căutăm nod în papură, eu aș pune problema altfel: poți să stai la slujbă zece minute, adunându-ți mintea cu maxim de concentrare ca să nu fie împrăștiată în toate direcțiile, și să fie ridicată acolo sus la Dumnezeu, tu sărmane om al societății de consum?
Asta zic eu că trebuie să avem în vedere nu felul în care cântăm. Că până la urmă, vedeți și dvs., că bunul Dumnezeu nu se uită la gura păcătosului să vadă dacă cântă el, oare, Axionul Învierii pe glasul cinci în Fa Major după Podoleanu și Muzicescu sau în mod cu totul greșit pe glasul întâi în gama Do Major după Varlaam propagandistul pașoptist, ci se uită cu mare băgare de seamă dacă sus ne sunt inimile... dar și mintea !
Hristos a înviat!!
Ingerul a strigat, gls 3, este mai usor si parca este compus pentru mireni, insa gls 1 este profund, rascolitor, specific cantarilor manastiresti. Sa am iertare, dar in catedralele mitropolitane, Duminica, dupa ce se termina Utrenia si incepe sa cante corul, este cam ca la Filarmonica. Am ascultat de curand o Sfanta Liturghie duminicala la Patriarhie si corul canta ca la Filarmonica, insa mai lesinat si adormitor, cel putin la Filarmonica se canta mai viguros si in spirit de Filarmonica. Este bine sa iubim cantarile de slava autentice ale Lui Dumnezeu atunci cand avem ocazia sa le auzim si sa nu facem improvizatii de nici un fel. Etalonul METRU in SI se pastreaza la Paris intr-un recipient de cristal, cu atat mai mult cantarile care s-au dat sfintilor in vechime trebuiesc pastrate cu strasnicie spre slava Lui Dumnezeu, opinia mea.