Recent, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, s-a descoperit urma unui copil desculț imprimată pe o cărămidă. E de la anul 200. El avea șase ani.
Peste alți 70 de ani, țara a fost părăsită de autorități, cu toată funcționărimea de la primării și prefecturi, de la finanțe, de la școli, cu armată cu tot. El nu s-a dus: Sunt prea bătrân a spus, am aproape 80, eu rămân aici.
Au venit peste el hoardele barbare, una după alta, vreme de o mie de ani. Erau îmbrăcați diferit, nu semănau unii cu alții, unii erau mai turciți, alții mai mongoloizi, dar aveau aceleași apucături: luau tot ce apucau, ce nu, omorau, dărâmau, dădeau foc. Nu-și pierdeau ei vremea cu semănatul, cu plivitul, cu seceratul, cu cuptorul, cu torsul și țesutul, de astea vedeau proștii de localnici, ei luau de-a gata.
Iar el a zis: O trece și asta cumva, eu rămân aici.
Acum, în acest moment, vede ce n-a mai văzut: pleacă ai lui, 24 pe oră, și orele curg, alți 24, alți 24, cu miile, cu milioanele, nu-i insuliță de la Pol până la Ecuator în care să nu fie și o comunitate dintr-ai lui.
Eu nu mă duc, zice el, sunt prea bătrân, am 1.815 ani, eu rămân aici. Nu mi-ai văzut urma de când eram copil? Eu nu calc în urma nimănui, rămân acolo unde mi-e urma mea. Pe pământul pe care l-am parafat cu urma mea.
***
Pământul acesta a fost călcat de copitele barbare 1.000 de ani. Nu a rămas nici o urmă de copită. Pământul a simțit că nu-s de-ale lui și nu le-a păstrat.
Niște oameni își lipeau pereții de nuiele cu chirpici și amprentele degetelor lor s-au imprimat ca „semnăturile” neștiutorilor de carte. Pământul a simțit că-s de-ale lui și le-a păstrat. Au 2.000 de ani.
Un copil, în joacă, a călcat o cărămidă nearsă și urma piciorului desculț i s-a imprimat în ea. Pământul a simțit că e de-a lui și a păstrat-o. Are 1.800 de ani.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.