Am scris acest text, solicitat de Doru Dinu Glăvan, în 2020, la scurt timp după cea de-a șaptea ediție a Zilei Ziaristului Român, celebrată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România începând din 2014. Motivele acestei reeditări sunt mai multe. În primul rând pentru a sublinia actualitatea necesității unei Zile a Ziaristului Român, în sensul în care a conceput-o și conceptualizat-o Doru Dinu Glăvan, președintele de atunci al UZPR. În al doilea rând pentru a semnala, încă o dată, direcția socială și sensul istoric pe care el a vrut să le dea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. În al treilea rând pentru a reaminti ziariștilor din UZPR – și, de fapt, tuturor ziariștilor din România – că fără libertatea cuvântului meseria noastră nu există. Simbolul Mihai Eminescu, adoptat de Doru Dinu Glăvan pentru UZPR, este chiar simbolul libertății cuvântului. Orice ziarist care se opune, fățiș sau pe ascuns, acestui principiu vital și definitoriu pentru propria menire, este un impostor. Ca și militarul de carieră care refuză să-și apere țara cu arma în mână, ca să nu-l împuște cineva. (M.M.)

În 2014, data de 28 Iunie a fost declarată, pentru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Ziua Ziaristului Român. Anul acesta celebrăm, așadar, cea de-a șaptea ediție, în cadrul căreia se vor decerna și premiile „Eminescu Ziaristul” (aflate la cea de-a opta ediție). Spre deosebire de edițiile trecute, anul acesta se vor acorda și premii post-mortem câtorva mari personalități care s-au dedicat promovării lui Eminescu în spațiul public. De asemenea, se vor acorda și câteva premii ale „rușinii”, pentru cei care s-au „remarcat” prin denigrarea, contestarea sau batjocorirea lui Eminescu în spațiul public. „Distincțiile” vor purta titlul generic „Premiile Mătrăguna”. 

Ziua Mondială a Mersului pe Jos se poate. Ziua Ziaristului Român de ce nu se poate?

Revenind la Ziua Ziaristului Român, reamintim că încă de la început, din 2014, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a demarat acțiunea unui proiect de lege care să consacre această dată (28 iunie) ca zi reprezentativă a întregii bresle jurnalistice din țară și din toate locurile de pe pământ unde există ziariști români. Opoziția furibundă a Parlamentului României, prin vocea unor parlamentari  și prin consensul celorlalți, dar și a unor ONG-uri din așa-zisa societate civilă ne-a uimit la început. Apoi ne-am lămurit definitiv în privința unei direcții antiromânești programatice, constituite atât la nivelul legislativului, cât și la cel al executivului (guvern și președinție). Cazul recent cu respingerea Legii Trianon este o confirmare mai mult decât concludentă a acestei direcții. Altfel, consecvența cu care este respins acest proiect, ca și altele asemenea lui, nu are, pur și simplu, nicio explicație logică, în condițiile în care se celebrează pe planetă cele mai fanteziste zile internaționale. Iată numai câteva exemple: Ziua Internațională a Somnului, Ziua Mondială a Sănătății Orale, Ziua Mondială a Vrabiei,  Ziua Mondială a Marionetiștilor și Păpușarilor, Ziua Internațională a Vizibilității Persoanelor Transgen, Ziua Internațională de Reflecție asupra Genocidului din Rwanda, Ziua Internațională a Hemofiliei, Ziua Star Wars, Ziua Internațională a Moașelor, Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Bifobiei și Transfobiei, Ziua Prosopului, Ziua Mondială a Vântului, Ziua Mândriei Autiste, Ziua Internațională a Văduvelor, Ziua Internațională a Tigrului, Ziua Internațională a Pisicii, Ziua Mondială a Elefanților, Ziua Internațională a Stângacilor, Ziua Internațională a Berii, Ziua Internațională a Blasfemiei, Ziua Mondială a Trombozei, Ziua Mondială a Spălatului pe Mâini, Ziua Mondială a Mersului pe Jos, Ziua Șefului, Ziua Mondială a Vasectomiei etc. Ziua Ziaristului Român nu merită, se pare, măcar considerația de care se bucură, la nivel mondial, pisica, vrabia, elefantul, prosopul, spălatul pe mâini sau tromboza. De fapt, cel care este vizat de această respingere programatică este – de ce s-o mai ocolim? – Mihai Eminescu. De aceea, considerăm util să reiterăm, pentru cei care încă nu știu, motivele pentru care Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a inițiat proiectul de lege prin care Ziua Ziaristului Român să fie data de 28 iunie și nu alta. De asemenea, vom mai prezenta o dată, în acest cadru sintetic, odiseea  parlamentară a acestei legi, respinsă sistematic de lefegii unei gândiri străine…

Argumente pentru data de 28 iunie

1. Eminescu nu a fost doar poet și gânditor, ci și un mare jurnalist român (cel mai mare) și, în această calitate, primul analist economic și politic din istoria României.

2. „Diagnosticele”, avertismentele, analizele și soluțiile exprimate în textele sale apărute în presa vremii (începând cu „Echilibrul”, „Să facem un Congres” și „În Unire e tăria”, publicate în ziarul FEDERAȚIUNEA de la Pesta, în 1870, și terminând cu avalanșa de articole de la TIMPUL) sunt bazate pe o profundă cunoaștere a realităților românești, a istoriei și a contextului european al timpului său.

3. Aproape toate analizele sale sociologice, antropologice, istorice, economice și politice sunt valabile și astăzi. Citindu-le, ai senzația halucinantă că sunt scrise aici și acum. L-am ales, așadar, pe Mihai Eminescu drept reper absolut al jurnalisticii naționale, el fiind, așa cum l-a numit Constantin Noica, „omul deplin al culturii române”.

4. Instituirea unei zile nefaste (28 iunie) pentru acordarea premiilor „Eminescu Ziaristul” are următoarele rațiuni:

–  28 iunie 1883 are semnificația morții „civile” a lui Mihai Eminescu, scoaterea lui din presă. A fost o zi neagră pentru jurnalismul românesc, dar și un indiciu al forței sociale a presei, de vreme ce Eminescu jurnalistul nu a putut fi făcut să tacă decât prin cămașa de forță. Este o zi de reflecție, o zi canonică a Ziaristului Român, nu o zi de petrecere cu mici și bere.

–  România actuală nu trece prin cele mai fericite momente ale sale, dimpotrivă. Am considerat, de aceea, că e mai potrivită alegerea, pentru celebrarea profesiei de jurnalist, a unei date cu semnificații grave și nu o dată a bucuriei festive. Iar ziua de 15 ianuarie, de pildă (data nașterii poetului) este deja consacrată ca zi a Culturii Române.

– Nu în ultimul rând, am adoptat „protocolul” creștin al pomenirii, unde este aleasă, pentru comemorarea sfinților, data trecerii la cele veșnice, nu data nașterii.

5. Alegerea, ca reper de acțiune și moralitate profesională, a jurnalistului Mihai Eminescu, asociată cu instituirea zilei de 28 iunie ca zi reprezentativă a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, sunt, credem noi, forme explicite și simbolice de expresie a angajamentului civic și moral al presei, în direcția recuperării și reafirmării demnității noastre naționale de popor european. Numele lui Mihai Eminescu și data de 28 iunie 1883 au, cel puțin pentru UZPR, semnificația unui clopot tras în dungă în momentele de restriște și pericol național.

Precizăm, de asemenea, că recursul la modelul jurnalistic Eminescu este un recurs la moralitatea și valorile creative ale jurnalisticii în esența ei. Și nu urmărim exploatarea în folos propriu a prestigiului uriaș al modelului, ci încercăm să ne raportăm la el, slujindu-l după puterile și resursele noastre de conștiință. Slujindu-l pe el, ne slujim, de fapt, pe noi.  

Mihai Eminescu, persona non grata. Galeria ticăloșilor din Parlament

Demersul de a consfinți, printr-o lege, această dată ca reper al întregii bresle a ziariștilor din România, s-a izbit, în Parlament, de o opoziție furibundă din partea aleșilor. Primul a fost Georgică Severin, președintele Comisiei de Cultură din Senat în mandatul lui Victor Ponta. El a spus literalmente că s-a săturat de „antisemitul ăsta de Eminescu” și a făcut tot posibilul ca această lege (Ziua Ziaristului Român) să nu fie promulgată. A reușit, la vremea respectivă, la nivel de Senat, care nu era cameră decizională, votul fiind consultativ.   

A urmat Camera Deputaților – cameră decizională. După ce a fost plimbată de la o comisie la alta, propunerea legislativă a fost, în cele din urmă, aprobată, aproape în unanimitate, de ambele comisii, și a ajuns în plenul Camerei. Nu pentru dezbatere, ci pentru ADOPTARE! Aici a început „ceardașul parlamentar”: deputatul Marton Arpad a formulat amendamentul că ar trebui să i se spună „Ziua Ziaristului din România”, nu „Ziua Ziaristului Român”.

Obiecția era bine țintită, căci restrângea amploarea celebrării strict la teritoriul României, nu și la românii din afara granițelor țării, o mare parte dintre aceștia fiind ziariști membri ai UZPR. Propunerea, cu amendamentul lui Marton Arpad, a ajuns înapoi la Comisiile Camerei Deputaților, pentru reanalizarea denumirii.

La intervenția președintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan care, aflat în Parlament, a pledat pentru denumirea inițială, explicând membrilor comisiei că aceasta se adresează tuturor românilor de pe pământ, nu doar celor din țară, aceștia au aprobat-o din nou cu denumirea inițială și au trimis-o înapoi în plen. Aici a intervenit un alt minoritar, armeanul Varujan Pambuccian, care a trimis-o iarăși la comisii, cu amendamentul că ar fi mai bună denumirea de „Ziua Jurnalistului Român”.

De fapt, era o joacă de-a „șoarecele și pisica”, în care parlamentarii îl trimiteau la plimbare pe Eminescu, după principiul „de ce n-ai bască?”, sperând că UZPR-ul va renunța în cele din urmă la proiectul legislativ.

La Comisia de Cultură proiectul a fost însă din nou aprobat. Dar, după o săptămână (înainte ca proiectul să ajungă la Comisia de Administrație), la Comisia de Cultură are loc o ședință fulger convocată de vicepreședinta acesteia, Adriana Diana Tușa (deputat PSD, fost PNL). La această ședință au fost convocate și două reprezentante ale Centrului pentru Jurnalism Independent (organizație finanțată de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, National Endowment for Democracy, Institut fur Auslandsbeziehungen, Uniunea Europeană și ambasadele mai multor regate), care au pledat împotriva „Zilei Ziaristului Român – 28 Iunie”, argumentând că nu mai e nevoie de o asemenea zi, de vreme ce avem o Zi Mondială a Presei…  

În urma acestei pledoarii, s-a supus din nou la vot proiectul și… surpriză! Aceeași comisie care votase aproape în unanimitate PENTRU, a votat în unanimitate CONTRA. A urmat Comisia de Administrație unde s-a votat favorabil. La ședința comisiilor întrunite, însă, a intervenit Gigel Știrbu, președintele Comisiei de Cultură a Camerei Deputaților, care a impus membrilor să respingă proiectul. Ceea ce s-a și întâmplat. Iar la ședința în plen a Parlamentului, s-a votat, de asemenea, respingerea zilei de 28 Iunie ca Zi a Ziaristului Român. 

Cel care a fost respins a fost, de fapt, Mihai Eminescu, reperul absolut al jurnalismului românesc, adoptat ca atare de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

„Focul stinge lumânarea, dar întețește focul”

E greu să nu te sufoci de indignare când vezi că, de șapte ani (acum deja nouă! - n.n.), Eminescu este respins de forul legislativ al României! Care nu e alcătuit numai din UDMR, ci și din PSD, PNL, USR, PMP, minorități etc. UDMR-ul este, eventual, dirijorul ceardașului parlamentar, pe care toți îl dansează, probabil contra cost, indiferent de ce natură e costul. O conjurație abjectă împotriva spiritului tutelar al națiunii române…

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România nu a renunțat însă la acest angajament de credință. Opoziția cvasiunanimă împotriva proiectului ne indică limpede că Eminescu este persona non grata exact acolo unde să trebui să fie sistem de referință. Le reamintim celor implicați în această conjurație antinațională cuvintele lui François de la Rochefoucauld: „vântul stinge lumânarea, dar întețește focul”.

Republicare via CERTITUDINEA