Anularea alegerilor și interzicerea candidaturii lui a transformat valul într-un tsunami ce poate mătura toată ticăloșia sistemul din ultimii zeci de ani, vârful ei fiind perioada plandemiei. Cu susținerea directă a lui Călin Georgescu, cu propriile sale calități și cu un contracandidat ca Nicușor Dan, George Simion câștigă detașat.

 

Călin Georgescu va trebui însă să treacă de votul actualului parlament la nominalizarea lui ca prim-ministru.  Aparent va fi simplu, pe ideea că parlamentul nu-l va respinge de două ori de frica alegerilor anticipate, deputații, senatorii partidelor sistem neavând interesul să-și taie singuri craca de sub picioare, conștienți fiind că vor pierde masiv la eventualul nou examen în fața poporului revoltat. Este doar aparent simplu, pentru că nu depinde doar de ei. Mai depinde de încă un factor hotărâtor, cel străin, dinspre Bruxelles ce dă ordine.  Atenție la CCR în cazul aceleași nominalizări!

 

Nu este prima dată când se încalcă Constituția. Spun doar atât, eliminarea factorului străin și evitarea compromisului cu unul dintre partidele sistem se poate face doar pe principiul făuririi Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie. Atunci, poporul pentru a fi sigur că parlamentul Țării Românești îl votează pe Cuza ca domnitor a înconjurat pur și simplu Dealul Mitropoliei, unde se desfășura votul. Treizeci de mii de oameni au fost prezenți, adica un sfert din populația Bucureștiului de la acea vreme. 30 000 de mii de români s-au asigurat că voința națională trebuie să primeze atât în fața intereselor străine cât si a celor trădătoare din interior. Nu au plecat decât după ce Cuza a fost votat.

 

Nimic nu se realizează de la sine și nici doar prin diverse negocieri. Nu spun eu asta, ci istoria, căci nicio pagină de istorie nu a fost scrisă doar cu cerneala saloanelor. A fost semnată întotdeauna de stradă sau câmpul de luptă. 

 

Nimic nu se realizează fără voința manifestată de popor. Așa va fi și după 18 mai. Un președinte este necesar, dar nu și suficient, fără un Domn.