Trupele bolșevice maghiare au atacat populația civilă românească dar și unitățile armate din Transilvania, atât înainte de 1 Decembrie 1918, cât și după aceea, Ungaria nerecunoscând practic Marea Unire de la Alba Iulia.
Terorizarea populației civile românești a constituit un atu și un factor de legitimare, prin care Bela Kun a câștigat încrederea armatei maghiare preluând cu ajutorul acesteia și al Moscovei, puterea politică în primăvara lui 1919.
Principalul deziderat al comuniștilor unguri a fost recuperarea Transilvaniei, punctul acesta fiind comun tuturor regimurilor de scurtă durată care s-au perindat în perioada respectivă la Budapesta, indiferent de nuanța politică, Bela Kun smulgându-si credibilitatea tocmai prin faptele de teroare exercitate împotriva românilor din Ardeal.
Atacurile au continuat cu o și mai mare forță în primăvara lui 1919.
Armata noastră a fost pusă în fața faptului împlinit și fără a mai așteapta acordul aliaților, începe Campania Militară din 1919. Spulberă efectiv toate trupele maghiare din Transilvania, trece în mod strategic si firesc Tisa și zdrobeste definitiv inamicul, ocupând Budapesta și anihiland orice urmă de regim comunist din Ungaria.
Practic a reconsfintit prin acestă victorie, Marea Unire de la 1918 și a salvat Estul și Centrul Europei de cleștele roșu manevrat de Moscova, ce voia să cuprindă deasemenea Cehia și Austria.
Ungaria ar trebui să ridice un monument Eroilor Armatei Române în fața Parlamentului de la Budapesta, drept recunoștință, în schimb ridică "monumente" ale tupeului iredentist la Băile Tușnad și luneta pe Ceva este etern, Transilvania, pământ românesc!
Glorie eternă Armatei Române, Țăranilor în Opinci Militare și Generalilor lor!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://mihailandrei.wordpress.com/2019/11/11/bihorul-straja-la-hotare/
Cartea Neamului s’a scris cu lacrămi și sânge. Ne-a fost dat să ducem o viață plină de amar. N’am avut destule cuvinte, ca să ne plângem durerile. N’am avut destule lacrămi, ca să ne plângem suferințele. O stăpânire străină ne-a robit trupește și sufletește. Din blestemul legii asupritorilor ne-am răscumpărat prin suferințele noastre și prin potopul de sânge vărsat atunci când s’a plinit vremea pentru realizarea visului nostru sfânt.