
Casa de Cultură din Târgu Secuiesc pe care cei doi teroriști maghiari, eliberați de judecători ciudați din România după doar câțiva ani de închisoare, plănuiau să o arunce în aer cu câteva zeci de copii români în ea, de Ziua Națională

De 1 Decembrie 2015 a avut loc la Târgu-Secuiesc primul marș al românilor prin centrul orașului, de Ziua Națională. Am fost atunci cu toții la un pas de moarte, iar cei care au vrut să ne arunce în aer cu bombe artizanale sunt astăzi premiați la locul faptei, la Târgu-Secuiesc, pentru că „au luptat pentru autonomia Ținutului Secuiesc fiind condamnați la 5 ani închisoare din motive politice”, conform publicației Magyar Nemzet, susținătoarea guvernului rusofil Viktor Orban, care și anunță evenimentul la care va participa si un lider UDMR.
Premianții fundației „Pal Vasvari” din Ungaria sunt liderii HVIM, Istvan Beke și Zoltan Szocs, care la câteva zile după ce am anunțat prima acțiune „1000 de Steaguri Tricolore pentru Harghita și Covasna de Ziua Națională”, exprimându-ne intenția ca 500 dintre acestea să le dăruim românilor care se adună la Târgu-Secuiesc, au început să plănuiască atentatul terorist.
Conform stenogramelor înregistrărilor DIICOT, SRI, acestia plănuiau pe lângă „fapta” de la Târgu-Secuiesc și plasarea altor dispozitive explozive de Crăciun, la conductele de gaz ce traversează zonele din Transilvania.
Prin actul de ”vitejie” de la Târgu-Secuiesc, sperau la o finanțare din Rusia în urma acestei dovezi concrete de luptă armată, HVIM având strânse legături cu grupările pro-ruse din Republica Moldova, Ucraina și Bulgaria.
Din fericire planul lor a fost stopat, cei doi fiind arestați în noaptea premergătoare zilei de 1 decembrie, fiind apoi condamnați pentru terorism, la domiciliul lor găsindu-se importante cantități de praf de pușcă precum si bombele artizanale care ar fi urmat să fie declansate de la distanță în timpul paradei Zilei Naționale la care au participat români de pe întreg cuprinsul jud. Covasna, din Brașov, Făgăraș și București.
Cele 500 de steaguri venite de la români din întreaga țară au ajuns la Târgu-Secuiesc și alte 1000 în alte orase și sate din Covasna și Harghita, depășind planul inițial.
Dragostea noastră a fost mai puternică ca ura lor.
Imaginați-vă ce
s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi explodat bombele, fiind omorâți și
răniți sute de oameni, inclusiv zecile de copii care au participat
alături de noi la manifestări.
În urma arestării celor doi, au avut loc manifestații de susținere a teroriștilor atât la Târgu Secuiesc cât și în alte orase, manifestații destul de ample.
Dar dacă noi, românii, am fi fost ucisi, sunt sigur că zeci de mii de frați de-ai noștri din toată țara ar fi venit la Târgu-Secuiesc pentru dreptate, înainte ca cei de la HVIM să fugă în Ungaria.
Astăzi teroriștii capătă un premiu.
Ar fi „culmea” ca și președintele Ungariei aflat într-o vizita semioficiala în România, să gireze cumva premierea indivizilor respectivi.
Nu uitați, de Ziua Eroilor ne vedem la Valea Uzului, Cimitirul Internațional al Eroilor, pentru Crucile celor care si-au dat viața în Duhul Neamului românesc.
Doamne ferește să fie dărâmate...
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
I. Reformator al învățământului. Pentru valahi învățământ în limba română, școlile lui Ioan Tolnai Dali, începând din anul 1624.
În 1624, Gabriel Bethlen stabili a prin lege dreptul fiilor de iobagi de a frecventa școlile, fără a fi opriți de nobilime (politică continuată de Gheorghe Rakoczi I și Gheorghe Rakoczi al II-lea). S-a făcut trecerea de la învățământul în centre religioase – dave, metocuri, mănăstiri- accesibil elitei la un învățământ accesibil tuturor ca urmare a reformei în învățământ realizată de pedagogul Ioan Tolnai Dali (1606-1660) ce cuprindea printre altele: învățământ realizat în școli; împărțirea școlilor în clase; răspândirea scrisului și a cititului în limba maternă (inclusiv limba română) și printre țărani etc.
Ca urmare începând din anul 1638 aproape în fiecare sat se întâlnește o școală. Învățământul românesc în timpul principilor respectivi a înregistrat un vădit progres. Școala răspundea unor necesități culturale mai largi, crește numărul dascălilor și al grămăticilor din mediul rural.
Sinodul bisericii ortodoxe din Transilvania din anul 1675, pentru a suplini lipsa dascălilor la sate, hotărî ca fiecare preot să țină școală în biserică cu copiii după ce va isprăvi slujba bisericească.
Documentele din arhive vorbesc despre creșterea numărul de instituții de învățământ de pe lângă școlile mânăstirești sau altele noi de la: Bălgrad (Alba Iulia), Măgina (lângă Aiud), Sâmbăta de Jos, Șchei-Brașov, Săliștea Sibiului, Lugoj, Caransebeș, Hațeg, Sighet. De exemplu: în 1658 în Țara Făgărașului, în 39 de sate scrisul și cititul în românește, se învăța obișnuit prin preoți care aveau pe lângă ei și grămătici.
Regulamentul de funcționare a școlilor interzicea trimiterea dascălilor în satele românești dacă aceștia nu cunoșteau pe deplin scrisul și cititul în limba română. Scrierea utilizată era o scriere veche „în potcoave”.
Ca manuale se utilizau cărțile bisericești, iar din anul 1699 se tipărește în limba română, la Alba Iulia, Bucoavna –abecedar cu scriere veche „în potcoave”.
Realizări făcută cu aproape 150 de ani înaintea modestelor Școli ardelene ale Blajului ( în 1754: „Școala de Obște”, cu predare în română, și Gimnaziul din Blaj, cu predare în latină și germană).
II. Reforme economice. A dezvoltat producția minieră și industrială, naționalizând multe sectoare ale comerțului extern al Transilvaniei cu un mare profit pentru țară.
III. Lider al mișcării antihabsburgice, s-a situat de partea puterilor oponente Sfântului Imperiu Roman. A fost sprijinit de Imperiul Otoman împotriva dinastiei de Habsburg.
IV. Unirea aduce puterea politică. Gabriel Bethlen se înscrie în lista conducătorilor ce au acționat să unească Transilvania, Moldavia și Valahia sub numele de Dacia. O corespondență din Decembrie 1627 ne arată că el făcea în acest sens demersuri la Poartă. Turcii, cari n-aveau însă niciun interes să creeze un asemenea organism puternic în coasta lor și care nu uitaseră cele pățite sub Mihai, nu aprobară cererea. Ca urmare Bethlen nu încercă s-o realizeze cu armele ci prin alianțe cu Moldavia și Valahia. „ În 1613, el a dat mâna cu Radu Mihnea și Tomșa, povestește un izvor contemporan și s-au jurat că vor fi frați unul altuia și până la moarte nu se vor lăsa unul de altul. Ceea ce s-a și îndeplinit".
I. Reformator al învățământului. Pentru valahi învățământ în limba română, școlile lui Ioan Tolnai Dali, începând din anul 1624.
În 1624, Gabriel Bethlen stabili a prin lege dreptul fiilor de iobagi de a frecventa școlile, fără a fi opriți de nobilime (politică continuată de Gheorghe Rakoczi I și Gheorghe Rakoczi al II-lea). S-a făcut trecerea de la învățământul în centre religioase – dave, metocuri, mănăstiri- accesibil elitei la un învățământ accesibil tuturor ca urmare a reformei în învățământ realizată de pedagogul Ioan Tolnai Dali (1606-1660) ce cuprindea printre altele: învățământ realizat în școli; împărțirea școlilor în clase; răspândirea scrisului și a cititului în limba maternă (inclusiv limba română) și printre țărani etc.
Ca urmare începând din anul 1638 aproape în fiecare sat se întâlnește o școală. Învățământul românesc în timpul principilor respectivi a înregistrat un vădit progres. Școala răspundea unor necesități culturale mai largi, crește numărul dascălilor și al grămăticilor din mediul rural.
Sinodul bisericii ortodoxe din Transilvania din anul 1675, pentru a suplini lipsa dascălilor la sate, hotărî ca fiecare preot să țină școală în biserică cu copiii după ce va isprăvi slujba bisericească.
Documentele din arhive vorbesc despre creșterea numărul de instituții de învățământ de pe lângă școlile mânăstirești sau altele noi de la: Bălgrad (Alba Iulia), Măgina (lângă Aiud), Sâmbăta de Jos, Șchei-Brașov, Săliștea Sibiului, Lugoj, Caransebeș, Hațeg, Sighet. De exemplu: în 1658 în Țara Făgărașului, în 39 de sate scrisul și cititul în românește, se învăța obișnuit prin preoți care aveau pe lângă ei și grămătici.
Regulamentul de funcționare a școlilor interzicea trimiterea dascălilor în satele românești dacă aceștia nu cunoșteau pe deplin scrisul și cititul în limba română. Scrierea utilizată era o scriere veche „în potcoave”.
Ca manuale se utilizau cărțile bisericești, iar din anul 1699 se tipărește în limba română, la Alba Iulia, Bucoavna –abecedar cu scriere veche „în potcoave”.
Realizări făcută cu aproape 150 de ani înaintea modestelor Școli ardelene ale Blajului ( în 1754: „Școala de Obște”, cu predare în română, și Gimnaziul din Blaj, cu predare în latină și germană).
II. Reforme economice. A dezvoltat producția minieră și industrială, naționalizând multe sectoare ale comerțului extern al Transilvaniei cu un mare profit pentru țară.
III. Lider al mișcării antihabsburgice, s-a situat de partea puterilor oponente Sfântului Imperiu Roman. A fost sprijinit de Imperiul Otoman împotriva dinastiei de Habsburg.
IV. Unirea aduce puterea politică. Gabriel Bethlen se înscrie în lista conducătorilor ce au acționat să unească Transilvania, Moldavia și Valahia sub numele de Dacia. O corespondență din Decembrie 1627 ne arată că el făcea în acest sens demersuri la Poartă. Turcii, cari n-aveau însă niciun interes să creeze un asemenea organism puternic în coasta lor și care nu uitaseră cele pățite sub Mihai, nu aprobară cererea. Ca urmare Bethlen nu încercă s-o realizeze cu armele ci prin alianțe cu Moldavia și Valahia. „ În 1613, el a dat mâna cu Radu Mihnea și Tomșa, povestește un izvor contemporan și s-au jurat că vor fi frați unul altuia și până la moarte nu se vor lăsa unul de altul. Ceea ce s-a și îndeplinit".