În fotografie este Ion Iliescu împreună cu Ellie Wiesel. Par a sărbători ceva.
Cine știe cu cine dănțuiești Ion Iliescu în fotografie, cred că înțelege imediat. Aici nu este vorba despre a judeca un om mort, el fiind acum la Judecata lui Dumnezeu; este vorba despre cum va intra în istorie/memoria colectivă politicianul Ion Iliescu, iar aceste zile contribuie la acest fapt, inclusiv prin organizarea de către Guvernul Bolojan a funeraliilor naționale de stat.
Expun către zona suveranistă (unde observ unele tendințe) un aspect mai puțin cunoscut din activitatea prezidențială a lui Ion Iliescu, mandatul final: înființarea Institutului Ellie Wiesel.
În octombrie 2003, președintele Iliescu a anunțat oficial numirea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de profesorul Elie Wiesel. La 11 noiembrie 2004, Comisia a prezentat președintelui Iliescu „Raportul final al Comisiei pentru Studierea Holocaustului în România” (Raportul Ellie Wiesel) care a fost omologat în totalitate și declarat „document de stat”. În 2005, la propunerea președintelui Iliescu, guvernul României a înființat apoi Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
Directorul institului, Alexandru Florian, într-un interviu acordat G4 Media a declarat: ,,Subliniez că până în noiembrie 2004, când Elie Wiesel, într-un gest simbolic, a oferit președintelui Ion Iliescu Raportul final, țara noastră nu recunoscuse Holocaustul din România. Atunci practic s-a făcut gestul politic prin care România ca stat și-a asumat responsabilitatea pentru cei peste 300 mii de evrei și 11 mii de romi victime ale guvernării Ion Antonescu." Prefața acestui act s-a scris atunci când Ion Iliescu l-a invitat pe Elie Wiesel în România, justificându-si gestul astfel:
,,L-am însoțit, în 2002, la Sighet, unde s-a născut și unde se află casa familiei sale. A fost alături de noi în efortul de a închide una dintre marile răni ale trecutului, Holocaustul evreilor români. Era un lucru pe care trebuia să-l facem, eram datori evreilor români, dar și cetățenilor acestei țări. Am înțeles poate mai bine eșecul democratic din anii interbelici, care a dus la persecutarea evreilor și apoi la deportarea lor, la progromul de la Iași. Institutul care-i poartă numele este parte a acestui efort de recuperare a memoriei și de vindecare a rănilor trecutului."
Tot în 2002, sub mandatul lui Ion Iliescu s-a adoptat prima legislație referitoare la combaterea antisemitismului, organizațiilor si simbolurilor fasciste, rasiste ( OUG 31/2002) practic nucleul Legii din 2015 si a vestitei legi Vexler, iar în 2004, spre finalul mandatului, s-a instituit la propunerea lui Ion Iliescu, Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului.
Concluzia mea este: faptul că statul din România îi face lui Ion Iliescu funeralii naționale, nu mă uimește, intră în logică. Nu înțeleg însă unele aspecte: există oameni care s-au manifestat în timp pentru memoria Sfinților închisorilor, a luptătorilor anticomunisti din munți, dar care acum au tendința să-i ridice un soclu sau chiar o statuie lui Ion Iliescu, părintele corectitudinii politice institutionale. Există oameni care îl admiră pe Ceaușescu, dar în același timp îl stimează pe Iliescu, cel care l-a tradat si executat pe Ceaușescu. Există de asemenea oameni care se declară de acord cu fenomenul Piața Universității si condamnă mineriada din 1990, dar în același timp acum încearcă să-l scuze, să-l spele pe omul politic Iliescu, autorul execuțiilor din Piața Universității.
Nu spun că acum la înmormântare, el trebuie înjurat, spun însă că nu trebuie să-i ridicăm monument. Între ,,Dumnezeu să-l ierte" si ridicarea de Statuie este mare diferență. Mai jos voi da câteva link-uri prin care susțin afirmațiile de mai sus, precum si ultimul interviu acordat de Ion Iliescu unui fost consilier, în iunie 2025, inainte de internare.
Dacă tot este astăzi înmormântarea, dau si un citat din acest podcast, în care Ion Iliescu spune așa: ,,Dacă te și pricepi cât de cât la istorie sau ai un minimum de bun simț în judecățile sociale, vei vedea repede că discursul extremei drepte este performativ contradictoriu. Nu poți să fii de extremă dreaptă și pro-rus. Sunt niște deviații ideologice amestecate și atât de ridicole încât vreau să vă spun că cei cu adevărat de extremă dreapta, sunt puțini."
Surse:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nota Redacției: Nu vă mai grăbiți cu astfel de aprecieri. Poza este probabil distorsionată pentru că este o captură TV. O găsiți și aici și în presa vremii: https://www.activenews.ro/stiri/Senatorul-Lavric-da-de-pamant-cu-patronul-Institutului-Elie-Wiesel-A-fost-un-impostor-ordinar-care-nu-a-trecut-o-secunda-pe-la-Auschwitz-198692
https://m.youtube.com/watch?v=ikPLGXytrkQ