1. Războiul în Ucraina e dus de un dictator rupt de realitate. Putin, la fel ca orice dictator, s-a înconjurat de o camarilă care a contribuit la ruperea lui de realitate. Discursurile lui pe teme istorice din ajunul invaziei, vorbesc despre faptul că el trăia, cel puțin până la războiul din Ucraina, într-o lume paralelă cu realitatea. În consecință, dictatorul a declanșat un război în Ucraina ignorând realitățile din țara vecină și de pe arena internațională. Trupele ruse nu au fost întâmpinate cu flori la Kiev și nici Occidentul nu i-a iertat, așa cum credea, atacul mișelesc asupra Ucrainei, precum a făcut-o în 2008 când Rusia a atacat Georgia, sau în 2014 când Rusia a anexat Crimeea. Rămâne să sperăm că Putin va avea și soarta dictatorilor de până la el.

2. În Ucraina se duce un război în care armatele ucraineană și rusă poartă războaie de diferite generații. Rusia, deși este o putere nucleară și a trâmbițat decenii la rând despre armele ei moderne, poartă un război de cel mult generația a patra, pe când armata ucraineană duce un război de cel puțin cu o generație peste cel purtat de armata lui Putin. Și nu este vorba doar de armele utilizate în luptă, ci și de doctrina, tactica militară pe care le folosesc cele două armate. Doctrina militară rusă a rămas la nivelul celui de-al doilea război mondial, continuă să se pună accent pe număr, iar viața soldatului nu costă nimic.

Armata ucraineană, antrenată și consiliată după anexarea Crimeii de către experți americani și englezi, a rupt-o cu trecutul sovietic. Marile unități au fost ”fragmentate”, atomizate comandanților din veriga medie de comandă atribuindu-li-se competențe sporite, atât în ce privește gruparea forțelor cât și în luarea deciziilor de a se angaja în luptă. Aceasta i-a sport mobilitatea și eficacitatea. Se pare că s-a schimbat și atitudinea ofițerului față de soldat. Ofițerul ucrainean, în contrast cu cel rus, pune preț pe viața soldatului din subordine, abordare care a venit odată cu consilierea americană/occidentală;

3. Armata Rusiei s-a dovedit a fi un tigru de carton, iar calitatea armelor rusești de o performanță îndoielnică. Războiul demonstrează că armele moderne rusești se produc în exemplare unicat, sau în câteva zeci de unități. Rusia nu are puterea economică necesară să producă în serie arme moderne. Nu cred că greșesc mult cei ce văd Rusia în viitor drept o ”Venezuelă dotată cu arme nucleare”. Este de așteptat ca state precum India, Indonezia, Pakistan, etc. să renunțe la unele contracte încheiate cu Rusia privind cumpărarea de armament rusesc;

4. Rusia nu și-a atins niciun obiectiv strategic anunțat inițial în Ucraina, în schimb a obținut la frontieră un popor care-i va fi ostil pentru următoarele două secole (vezi atitudinea polonezilor față de ruși și Rusia). Putin și-a dorit (cel puțin la nivel declarativ) mai puțin NATO la frontierele Rusiei, dar în urma războiului din Ucraina, a potențialei aderări a Finlandei și Suediei la Alianță, va avea o frontieră cu NATO de câteva ori mai lungă. Războiul din Ucraina, pe lângă alte consecințe neașteptate și nedorite de Rusia, a consolidat nu doar unitatea țărilor membre ale UE, dar și legăturile dintre UE și SUA. Putin care dorea mai puțină influență a SUA în politica europeană, a obținut mai multă implicare și mai multe trupe SUA în Europa, inclusiv mai aproape de frontierele Rusiei.

5. Războiul din Ucraina va pune capăt și mitului despre ”Moscova – a treia Romă”. Biserica Ortodoxă Rusă, în urma războiului din Ucraina va pierde un număr semnificativ din parohiile și credincioșii ei din Ucraina, precum și din alte țări. Ruperea, la 27 mai, a ramurii moscovite a Bisericii Ortodoxe Ucrainene de Biserica Ortodoxă Rusă, va reduce semnificativ nu doar veniturile lui Kirill Sângerosu, dar va pune sub semnul întrebării și pretențiile acestuia de a fi principalul apărător, exponent al ortodocșilor din lume.

6. Războiul din Ucraina demonstrează că populația Rusiei, în marea ei majoritate, rămâne o populație ce nu s-a putut vindeca de trauma pierderii statutului de ”frate mai mare”, traumă suferită în urma destrămării URSS. Din cauza îndoctrinării, populația Rusiei rămâne revanșardă, bolnavă de ”velikorusism” și xenofobă. Cum altfel să explici îndemnurile unor soții către soți ca aceștia din urmă să violeze ucrainence, dar ”să nu le spună despre aventurile lor”, sau destăinuirile către soți ale unor soții rusoaice că dacă ar lucra infirmiere în spitae ar ucide copii ucraineni?

7. Anexarea Crimeii, războiul declanșat de Putin în Ucraina au consolidat națiunea ucraineană mai mult decât a avut loc acest proces pe parcursul ultimelor secole. Chiar dacă războiul a dat peste cap economia și demografia țării, în următoarele decenii ucrainenii se vor manifesta ca o națiune ce nu va putea fi neglijată nici de Rusia, nici de Occident. E posibil ca după încheierea războiului, Ucraina să devină o țară tampon între Occident și Rusia, cu un statut în acest sens reglementat prin tratate.

8. Ca rezultat al războiului din Ucraina, Rusia va fi obligată să se apropie de China. Apropierea ei însă de China va aminti de apropierea unui fluture de un felinar fierbinte.

9. Războiul în Ucraina va reduce și mai mult apetitul de integrare al țărilor CSI. Putin a declarat-o răspicat și a acționat în consecință în vederea restabilirii Imperiului Rus. E de așteptat ca în următorii ani, CSI ca entitate politică să-și piardă și mai mult din relevanță, sau chiar să dispară. Dacă prin cucerirea Ucrainei, Rusia spera să reînvie acest cadavru, Războiul din Ucraina, indiferent de rezultate, va agrava starea ”pacientului”.

10. Războiul din Ucraina demonstrează că politica duplicitară a guvernelor de la Chișinău nu are sorți de izbândă. Politica ”mielului blând care suge de la două oi” nu are perspectivă. La fel și politica de pretinsă ”neutralitate”, cu 12% teritoriu ocupat de Rusia și trupe rusești în Transnistria. Nu e posibil să faci mariaj cu victima și călăul în același timp. Ultimele declarații ale ministrului Nicu Popescu mă fac să cred, că guvernarea de la Chișinău a înțeles, în sfârșit, acest lucru.