Motto:
Profesorul Giorgios Mantzaridis, face distinctia intre globalizare si universalitate. Acestea sunt doua notiuni inrudite din punct de vedere formal, dar esential opuse.
"Prima exprima unirea autoritara si omogenizarea, iar cea de-a doua exprima unitatea spirituala dar, in acelasi timp, si diversitatea persoanelor.
Globalizarea indeparteaza particularitatile si schimba si persoanele si societatile intr-o masa amorfa, in timp ce universalitatea respecta particularitatile persoanelor si ale societatilor si cultiva armonia si implinirea acestora"
În epoca emulației
Marcus Aurelius a spus:
Cel mai bun mod de a rezista este să nu acceptam sa fim echivalați (nivelati, egalizati, globalizati n.n.)
Înalții prelati ai Noii Ordini Mondiale și propagandiștii-slujitori ai acesteia cer zilnic ca cetățenii să aibă aceeași părere ca cea proiectată de purtătorii lor de cuvânt, adică:
sa accepte mijloacele de castrare în masă.
Prin urmare, ei cer cetățenilor să accepte proiectele neoclasice care sunt acum implementate simultan pe toate fronturile.
Oricine îndrăznește să pună la îndoială eficacitatea și/sau siguranța formulărilor noi și modul în care este gestionată criza sanitară în general este un luptător de rezistență, si se spune despre el: ca este un dușman al statului și al majorității cetatenilor. Oricine îndrăznește să vorbească în favoarea rușilor este insultat ca un fascist belicos.
Cât de greșită și, în special, cât de periculoasă este cerința asimilării/egalizarii universale rezultă din cuvintele minunate pe care Seneca le-a spus lui Gallion:
Prin urmare, nimic nu trebuie subliniat mai mult decât avertismentul că nu ar trebui să urmam, ca oile, linia turmei care este batatorita, călătorind astfel pe drumul pe care toată lumea merge, ci pe drumul pe care ar trebui să-l urmam cu adevarat. Nimic, de fapt, nu ne creează probleme mai mari decât faptul că ne adaptăm zvonurilor comune, crezând că ceea ce este acceptat cu cel mai larg consens posibil, este ceea ce este mai bine pentru noi.
Adică faptul că, urmând multimilor, trăim în esență cu reperele nu ale rațiunii/discernamantului, ci ale imitației. Rezultatul este că, unul după altul, oamenii se înghesuie în drumul lor spre distrugere. Și, așa cum se întâmplă atunci când, într-o mare calamitate umană, oamenii se trag unul pe
celălalt și nimeni nu se poate prăbuși fără a-i târî pe ceilalți în căderea lui, deoarece prăbușirea celui dintâi face ravagii asupra celui din urmă, același lucru l-ai putea vedea în viata cotidiana. Greșelile fiecărei persoane nu numai că fac rău, dar fiecare dintre noi este cauza și devine responsabil pentru greșeala pe care o va face altcineva fiind influentat de noi.
De aceea este periculos să încredințăm siguranța noastră maselor largi din față și – tocmai pentru că fiecare dintre noi este mai dispus să aibă încredere în altcineva decât să decidă independent pentru el insusi – deci să nu ne punem niciodată viața sub controlul celor din fata noastra, să arătăm încredere oarbă în ceilalți, astfel încât o greșeală preluata de la unul la altul să ne implice în cele din urmă pe noi înșine și să ne cauzeze distrugerea. Exemplul altora ne poate distruge; decuplarea sau extragerea din mulțimea maselor este un lucru salvator. Pentru că acest blocaj sub influenta maselor largi, prin justificarea greșelii, merge împotriva logicii.
Seneca conchide:
Acesta este cazul exact cu același lucru ca și în alegeri, unde aceiași oameni care au ales pretorienii sunt surprinși când favoarea populară volatilă este mutată la problema alegerii pretorienilor. Acelasi lucru are si favoarea noastra intr-un moment, celalalt dezaprobarea noastra; acesta este rezultatul fiecărei decizii care urmează alegerilor mulțimii.
În aceeași linie cu Seneca se mută și Erich From, care în lucrarea sa voluminoasă "Societatea sănătoasă" a subliniat avantajul pe care il are pozitiile singulare:
Atâta timp cât nu sunt diferit, atâta timp cât sunt ca alții și sunt recunoscut de ei ca o "ființă umană normală", mă pot simți ca "eu". Sunt "așa cum se dorește", conform cuvintelor lui Pirandello dintr-un titlu al operei sale. În locul identității de gen pre-individualiste, se dezvoltă o nouă identitate de turmă, în care sentimentul identității se bazează pe sentimentul incontestabil apartenenței la mulțimile de oameni, la colectivitate.
Referindu-se la "problema sentimentului de identitate", autorul adaugă următoarele:
Nevoia de a simți sentimentul de identitate provine chiar din condițiile existenței umane și este sursa celor mai intense dorințe. Din moment ce eu nu pot rămâne sănătos fără sentimentul de "eu", eu sunt împins să fac totul pentru a obține acest sentiment. Această nevoie se află în spatele pasiunii intense pentru statutul social și conformism și de multe ori este mai puternica decât nevoia de supraviețuire fizică.
Ceea ce poate fi mai evident decât faptul că oamenii doresc să-și riște viața, să renunțe la iubirea lor, să renunțe la libertatea lor și să-și sacrifice gândurile, doar pentru a fi o colectivitate a mulțimii, pentru a se conforma și a dobândi astfel un anumit sentiment de identitate de turma, deși iluzoriu.
Constatarea lui Pascal Bruckner este, de asemenea, relevantă:
Societățile noastre sunt bântuite de conformism pentru că sunt alcătuite din indivizi care se laudă cu originalitatea lor, dar își aliniază comportamentul cu comportamentul comun colectiv.
De asemenea, minunat este pasajul din teza I a lui Epictet:
Ai crezut că trebuie să te asiguri că ești ca alți oameni, la fel cum firul nu vrea să aibă altceva decât are celelalte fire. Eu, însă, vreau să fiu mov, acela mic și strălucitor, ceea ce îi face pe ceilalți să arate decent și frumos. De ce îmi spui, atunci, "să fie ca cei mulți"? Și atunci cum voi deveni violet? [...] Ce oferă movul hainei? Ce altceva decât să iasă în evidență în ea ca violet și o proiectie pentru ceilalți pentru a fi un bun exemplu?
Desigur, ar fi o mare omisiune să nu mai vorbim de piesa lui Henry Ibsen "Un dușman al poporului", care afirmă că: "majoritatea are puterea", dar "minoritatea are întotdeauna dreptate". Potrivit opiniei ibseniene, puținii sunt "avangardistii" care "luptă pentru adevărurile de pionierat din lumea Conștiinței, adică cele pe care nicio "majoritate" nu le poate înțelege", deoarece "adevărurile" majorității sunt atât de uzate încât sunt pe cale să îmbătrânească" și "[...] o bătrânețe, [...] cu certitudine devine o minciună".
Similar este gândul lui Heraclit:
Ce minte și discernamant au? Ei dau credință poporului și folosesc gloata ca învățător, fără să știe că "cei mulți sunt răi și că acei care sunt puțini sunt cei buni".
Între timp, însă, împărțirea satanică a cetățenilor între cei vaxinati și îndrăzneți a ajuns la noi, iar acum s-a adăugat împărțirea în rusofili și ucraineni.
Cu toate acestea, taberele celor împărțiți nu sunt patru, ci două.
Tabăra ucrainenilor vaxinati folosesc ca armă ofensivă spălarea zilnică a creierului practicată de mass-media, în timp ce tabăra nemiloșilor rusofili se apără împotriva lovirii neîncetate a focurilor de vaccinare și, în același timp, a propagandei favorabile ucrainei.
La întrebarea cine este comandantul taberei ucrainenilor vaxinati, se poate da următorul răspuns convingător:
O direcție globală de oligarhi care promovează Noua Ordine Mondială prin manipularea maselor avand comanda din lojile masonice în care s-au alăturat sute de personalități din tara și din străinătate. Acestea joacă un rol-cheie în poziții-cheie: școli, universități, barouri, justiție etc.
Acest lucru explică asimilarea largă a opiniilor care se observă astăzi mai mult ca niciodată – chiar dacă Umberto Eco încearcă să risipească impresiile spunând că:
doar masonii naivi și adepții unor ritualuri naive cred că există secrete care rămân inviolabile.
Concluzie:
Trăim în epoca masonilor și, în același timp, în epoca musonică: Oricine nu este asimilat cu masonii este etichetat muson.
(Excepțiile confirmă regula).
Cu toate acestea, oricine se gândește să se alăture masonilor pentru a evita musonii, să aibă în vedere următoarele cuvinte din teza lui epictet antemenționată mai sus, care subliniază că
"dacă mă întrebați ce are omul bun, nu am nimic altceva să vă spun decât că are un alt fel de voință":
Pentru că tu ești cel care te cunoști pe tine însuți, câtă valoare ai pentru tine și cunosti pretul pentru care te vinzi. Pentru că fiecare se vinde la un preț diferit. [...] Gândește-te doar la ce pret îți vinzi voința. Omule, dacă nu poți face altceva, nu te vinde ieftin.
PS:
Există un comandant si în tabăra rusofililor îndrăzneți sau este doar o enclava de scorpioni disparati care merg împotriva "statului globalizat"?
Στην εποχή της εξομοίωσης. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2022/04/04/%cf%83%cf%84%ce%b7%ce%bd-%ce%b5%cf%80%ce%bf%cf%87%ce%ae-%cf%84%ce%b7%cf%82-%ce%b5%ce%be%ce%bf%ce%bc%ce%bf%ce%af%cf%89%cf%83%ce%b7%cf%82/#more-47672
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Profesorul Giorgios Mantzaridis, face distinctia intre globalizare si universalitate. Acestea sunt doua notiuni inrudite din punct de vedere formal, dar esential opuse.
"Prima exprima unirea autoritara si omogenizarea, iar cea de-a doua exprima unitatea spirituala dar, in acelasi timp, si diversitatea persoanelor.
Globalizarea indeparteaza particularitatile si schimba si persoanele si societatile intr-o masa amorfa, in timp ce universalitatea respecta particularitatile persoanelor si ale societatilor si cultiva armonia si implinirea acestora"
În epoca emulației
Marcus Aurelius a spus:
Cel mai bun mod de a rezista este să nu acceptam sa fim echivalați (nivelati, egalizati, globalizati n.n.)
Înalții prelati ai Noii Ordini Mondiale și propagandiștii-slujitori ai acesteia cer zilnic ca cetățenii să aibă aceeași părere ca cea proiectată de purtătorii lor de cuvânt, adică:
sa accepte mijloacele de castrare în masă.
Prin urmare, ei cer cetățenilor să accepte proiectele neoclasice care sunt acum implementate simultan pe toate fronturile.
Oricine îndrăznește să pună la îndoială eficacitatea și/sau siguranța formulărilor noi și modul în care este gestionată criza sanitară în general este un luptător de rezistență, si se spune despre el: ca este un dușman al statului și al majorității cetatenilor. Oricine îndrăznește să vorbească în favoarea rușilor este insultat ca un fascist belicos.
Cât de greșită și, în special, cât de periculoasă este cerința asimilării/egalizarii universale rezultă din cuvintele minunate pe care Seneca le-a spus lui Gallion:
Prin urmare, nimic nu trebuie subliniat mai mult decât avertismentul că nu ar trebui să urmam, ca oile, linia turmei care este batatorita, călătorind astfel pe drumul pe care toată lumea merge, ci pe drumul pe care ar trebui să-l urmam cu adevarat. Nimic, de fapt, nu ne creează probleme mai mari decât faptul că ne adaptăm zvonurilor comune, crezând că ceea ce este acceptat cu cel mai larg consens posibil, este ceea ce este mai bine pentru noi.
Adică faptul că, urmând multimilor, trăim în esență cu reperele nu ale rațiunii/discernamantului, ci ale imitației. Rezultatul este că, unul după altul, oamenii se înghesuie în drumul lor spre distrugere. Și, așa cum se întâmplă atunci când, într-o mare calamitate umană, oamenii se trag unul pe
celălalt și nimeni nu se poate prăbuși fără a-i târî pe ceilalți în căderea lui, deoarece prăbușirea celui dintâi face ravagii asupra celui din urmă, același lucru l-ai putea vedea în viata cotidiana. Greșelile fiecărei persoane nu numai că fac rău, dar fiecare dintre noi este cauza și devine responsabil pentru greșeala pe care o va face altcineva fiind influentat de noi.
De aceea este periculos să încredințăm siguranța noastră maselor largi din față și – tocmai pentru că fiecare dintre noi este mai dispus să aibă încredere în altcineva decât să decidă independent pentru el insusi – deci să nu ne punem niciodată viața sub controlul celor din fata noastra, să arătăm încredere oarbă în ceilalți, astfel încât o greșeală preluata de la unul la altul să ne implice în cele din urmă pe noi înșine și să ne cauzeze distrugerea. Exemplul altora ne poate distruge; decuplarea sau extragerea din mulțimea maselor este un lucru salvator. Pentru că acest blocaj sub influenta maselor largi, prin justificarea greșelii, merge împotriva logicii.
Seneca conchide:
Acesta este cazul exact cu același lucru ca și în alegeri, unde aceiași oameni care au ales pretorienii sunt surprinși când favoarea populară volatilă este mutată la problema alegerii pretorienilor. Acelasi lucru are si favoarea noastra intr-un moment, celalalt dezaprobarea noastra; acesta este rezultatul fiecărei decizii care urmează alegerilor mulțimii.
În aceeași linie cu Seneca se mută și Erich From, care în lucrarea sa voluminoasă "Societatea sănătoasă" a subliniat avantajul pe care il are pozitiile singulare:
Atâta timp cât nu sunt diferit, atâta timp cât sunt ca alții și sunt recunoscut de ei ca o "ființă umană normală", mă pot simți ca "eu". Sunt "așa cum se dorește", conform cuvintelor lui Pirandello dintr-un titlu al operei sale. În locul identității de gen pre-individualiste, se dezvoltă o nouă identitate de turmă, în care sentimentul identității se bazează pe sentimentul incontestabil apartenenței la mulțimile de oameni, la colectivitate.
Referindu-se la "problema sentimentului de identitate", autorul adaugă următoarele:
Nevoia de a simți sentimentul de identitate provine chiar din condițiile existenței umane și este sursa celor mai intense dorințe. Din moment ce eu nu pot rămâne sănătos fără sentimentul de "eu", eu sunt împins să fac totul pentru a obține acest sentiment. Această nevoie se află în spatele pasiunii intense pentru statutul social și conformism și de multe ori este mai puternica decât nevoia de supraviețuire fizică.
Ceea ce poate fi mai evident decât faptul că oamenii doresc să-și riște viața, să renunțe la iubirea lor, să renunțe la libertatea lor și să-și sacrifice gândurile, doar pentru a fi o colectivitate a mulțimii, pentru a se conforma și a dobândi astfel un anumit sentiment de identitate de turma, deși iluzoriu.
Constatarea lui Pascal Bruckner este, de asemenea, relevantă:
Societățile noastre sunt bântuite de conformism pentru că sunt alcătuite din indivizi care se laudă cu originalitatea lor, dar își aliniază comportamentul cu comportamentul comun colectiv.
De asemenea, minunat este pasajul din teza I a lui Epictet:
Ai crezut că trebuie să te asiguri că ești ca alți oameni, la fel cum firul nu vrea să aibă altceva decât are celelalte fire. Eu, însă, vreau să fiu mov, acela mic și strălucitor, ceea ce îi face pe ceilalți să arate decent și frumos. De ce îmi spui, atunci, "să fie ca cei mulți"? Și atunci cum voi deveni violet? [...] Ce oferă movul hainei? Ce altceva decât să iasă în evidență în ea ca violet și o proiectie pentru ceilalți pentru a fi un bun exemplu?
Desigur, ar fi o mare omisiune să nu mai vorbim de piesa lui Henry Ibsen "Un dușman al poporului", care afirmă că: "majoritatea are puterea", dar "minoritatea are întotdeauna dreptate". Potrivit opiniei ibseniene, puținii sunt "avangardistii" care "luptă pentru adevărurile de pionierat din lumea Conștiinței, adică cele pe care nicio "majoritate" nu le poate înțelege", deoarece "adevărurile" majorității sunt atât de uzate încât sunt pe cale să îmbătrânească" și "[...] o bătrânețe, [...] cu certitudine devine o minciună".
Similar este gândul lui Heraclit:
Ce minte și discernamant au? Ei dau credință poporului și folosesc gloata ca învățător, fără să știe că "cei mulți sunt răi și că acei care sunt puțini sunt cei buni".
Între timp, însă, împărțirea satanică a cetățenilor între cei vaxinati și îndrăzneți a ajuns la noi, iar acum s-a adăugat împărțirea în rusofili și ucraineni.
Cu toate acestea, taberele celor împărțiți nu sunt patru, ci două.
Tabăra ucrainenilor vaxinati folosesc ca armă ofensivă spălarea zilnică a creierului practicată de mass-media, în timp ce tabăra nemiloșilor rusofili se apără împotriva lovirii neîncetate a focurilor de vaccinare și, în același timp, a propagandei favorabile ucrainei.
La întrebarea cine este comandantul taberei ucrainenilor vaxinati, se poate da următorul răspuns convingător:
O direcție globală de oligarhi care promovează Noua Ordine Mondială prin manipularea maselor avand comanda din lojile masonice în care s-au alăturat sute de personalități din tara și din străinătate. Acestea joacă un rol-cheie în poziții-cheie: școli, universități, barouri, justiție etc.
Acest lucru explică asimilarea largă a opiniilor care se observă astăzi mai mult ca niciodată – chiar dacă Umberto Eco încearcă să risipească impresiile spunând că:
doar masonii naivi și adepții unor ritualuri naive cred că există secrete care rămân inviolabile.
Concluzie:
Trăim în epoca masonilor și, în același timp, în epoca musonică: Oricine nu este asimilat cu masonii este etichetat muson.
(Excepțiile confirmă regula).
Cu toate acestea, oricine se gândește să se alăture masonilor pentru a evita musonii, să aibă în vedere următoarele cuvinte din teza lui epictet antemenționată mai sus, care subliniază că
"dacă mă întrebați ce are omul bun, nu am nimic altceva să vă spun decât că are un alt fel de voință":
Pentru că tu ești cel care te cunoști pe tine însuți, câtă valoare ai pentru tine și cunosti pretul pentru care te vinzi. Pentru că fiecare se vinde la un preț diferit. [...] Gândește-te doar la ce pret îți vinzi voința. Omule, dacă nu poți face altceva, nu te vinde ieftin.
PS:
Există un comandant si în tabăra rusofililor îndrăzneți sau este doar o enclava de scorpioni disparati care merg împotriva "statului globalizat"?
Στην εποχή της εξομοίωσης. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2022/04/04/%cf%83%cf%84%ce%b7%ce%bd-%ce%b5%cf%80%ce%bf%cf%87%ce%ae-%cf%84%ce%b7%cf%82-%ce%b5%ce%be%ce%bf%ce%bc%ce%bf%ce%af%cf%89%cf%83%ce%b7%cf%82/#more-47672
Cum este posibil ca parlamentarii României sa se milogească zile întregi, ca niște cerșetori, de acest măscărici, doar-doar se va milostivi sa le gavareasca si lor!!
Măscăriciul nici măcar nu a dorit vreodată sa se adreseze "aleșilor" neamului românesc - pentru care are toată desconsiderația și tot disprețul, nici măcar nu recunoaște existența românilor în "țara" lui!! Și asta, pentru că în "slava Ukraina", românii sunt socotiți locuitori de categoria a 2-a, umiliți, disprețuiți, batjocoriți, atacați, terorizați și scoși până și din morminte!!
Nu mai vorbim de Insula Șerpilor, de Sudul Basarabiei, de Nordul Bucovinei, de Herta, de Bîstroe, de Krivoi Rog, etc.. etc.. etc..
Unde e Academia Română, unde sunt zecile de ONG-uri care se pretind naționaliste, unde sunt multi de la care ma așteptam sa ia o poziție în apărarea demnității românești - care, se vede, ca e sublima dar lipsește cu desăvârșire!! Cum adică, stăm să ne închinăm în genunchi în fața celui care ne agresează la fel ca și rușii???
Romanii NU sunt de acord cu discursul acestui "pianist" pe tocuri!!!
RUSINE! RUSINE! RUSINE!
Ciudat !