Tălmăcesc acum articolul „Cum miliardele de dolari consacrate luptei cu covidul au făcut spitalele să prioritizeze tratamente care au omorît mai degrabă decît au vindecat pacienți” care explică acest fenomen din perspectivă americană.

După cum „The Defender” a scris săptămîna trecută (linc), banii guvernului federal (american) alocați prin legile de stimulente legate de covid din 2020 și 2021 au schimbat dramatic prioritățile educaționale în învățămîntul de 12 clase, prefăcînd conducerile școlilor în slujitori ai agențiilor federale mai interesate în mascarea și vaccinarea fiecărui copil decît într-o educație eficientă.

La fel, stimulentele care au fost prevăzute au schimbat prioritățile spitalelor.

Într-un interviu din a doua jumătate a lui ianuarie de pe Highwire – „Covid 19: urmărește banii” (linc), analistul A. J. DePriest vorbește despre tendințele nefaste care s-au pus în mișcare ca urmare a fondurilor COVID alocate spitalelor.

Guvernul federal a alocat un total de 186,5 miliarde dolari Fondului de Ajutor pentru Furnizori gestionat de Departamentul de Sănătate și Servicii Umane al SUA (HHS = Health and Human Services). Două treimi (121,3 miliarde dolari) au fost plătite pînă în ianuarie 2022.

Prima tranșă de 50 de miliarde de dolari pentru spitale și alți furnizori ai Medicare (asigurările de sănătate americane) – „pentru cheltuieli legate de asistența medicală sau venituri pierdute … atribuibile COVID-19” – au fost aruncată în aprilie 2020. Aproape imediat, medicii atenți și jurnaliștii pricepuți au avertizat că plățile suplimentare ale Medicare incluse în pachetul de ajutor au creat stimulente perverse neprietenoase intereselor pacienților. După cum a rezumat dr. Scott Jensen – fost senator al statului Minnesota și actual candidat la guvernator – „este stînjenitor cînd asistența medicală se intersectează cu dolari”.

La aproape doi ani mai tîrziu, situația stînjenitoare este din ce în ce mai greu de ascuns. Din punctul de vedere al lui DePriest și al multor alții, fondul de stimulare al Departamentului de Sănătate și Servicii Umane (HHS) a fost la fel de primejdios pentru pacienții din spital, precum au fost alocările de bani (linc) ale Departamentului de Educație al SUA pentru școlarii națiunii.

Dr. Elizabeth Lee Vliet și Ali Shultz, J.D., care au scris un articol de opinie (linc) distribuit pe scară largă la sfîrșitul anului 2021 pentru Asociația Medicilor și Chirurgilor Americani (AAPS), au rezumat situația tulburătoare care predomină în spitale. Cartea de vizită profesională a AAPS este „dedicație pentru respectarea celor mai înalte standarde etice ale Jurămîntului lui Hipocrate”.

Cei doi au susținut că directivele de plată ale Centrelor pentru Servicii Medicare și Medicaid (CMS) au prefăcut spitalele și personalul medical în „vînători de recompense”, iar pacienții cu COVID-19 în „prizonieri virtuali”. Evidențiind multitudinea de suplimente CMS și alte stimulente stabilite prin Legea pentru ajutor și siguranță economică pentru coronavirus (CARES – linc) – și, de asemenea, Programul de protecție a salariilor și îmbunătățire a asistenței medicale (PPPHCEA – linc) – ei au subliniat că plățile depind de dorința spitalelor să urmeze fără abateri liniile directoare ale Institutului Național de Sănătate (NIH) „pentru toate lucrurile legate de COVID-19”.

După cum este descris de Vliet și Shultz, spitalele care se conformează obțin plăți CMS pentru:

* Fiecare test de diagnostic finalizat (necesar în camera de urgență sau la internare).

* Fiecare diagnostic COVID-19.

* Fiecare internare COVID.

* Folosirea medicamentului remdesivir (numele de marcă Veklury) administrat intravenos al firmei Gilead, care oferă o plată suplimentară de 20% (linc) la întreaga factura a spitalului.

* Ventilatie mecanică.

* COVID-19 raportat drept cauză a morții.

Citînd un raport al spitalului Becker (linc) publicat în aprilie 2020 despre plățile conform Legii CARES către diferite state, DePriest a spus saitului Bigtree că plățile variază de la 166.000 USD pentru un pacient cu COVID în spitalele din Tennessee, de exemplu, la plăți mult mai mari în state precum Dakota de Nord (339.000 USD), Nebraska (379.000 USD) și Virginia de Vest (471.000 USD).

În plus, pentru spitalele despre care s-a declarat că se află în „puncte fierbinți” COVID, HHS a distribuit fonduri speciale „de impact ridicat” – 77.000 USD pe internare inițial, ulterior reduse la 50.000 USD pe internare.

HHS a explicat (linc) că a folosit numărul de internări COVID „ca un indicator pentru măsura în care fiecare unitate a înregistrat pierderi de venituri și cheltuieli crescute asociate cu tratarea directă a unui număr substanțial de pacienți internați cu COVID-19” [sic].

Institutul Național pentru Alergii și Boli Infecțioase (NIAID) și Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au cheltuit 79 de milioane de dolari la dezvoltarea remdesivirului pentru firma Gilead, care la rîndul ei a cheltuit 2,45 milioane dolari în primul trimestru al anului 2020 cu lobby-ul pentru folosirea remdesivir la pacienții cu covid.

În 1 mai 2020 Agenția pentru Alimente și Medicamente (FDA) (din SUA) a dat o aprobare de urgență pentru folosirea remdesivirului pentru cei spitalizați cu covid în formă severă, iar membrii unei comisii de experți a Institutului Național de Sănătate (dintre care mulți aveau legături financiare cu firma Gilead) au adăugat acest leac la recomandările de tratament ale agenției.

După numai 5 luni FDA a acordat o aprobare deplină pentru folosirea remdesivirului la pacienți spitalizați cu covid care au mai mult de 12 ani.

În contrast cu asta, Organizația Mondială a Sănătății a sfătuit împotriva folosirii remdesivirului (linc), afirmînd că acest leac „nu are vreun efect semnificativ asupra mortalității ori a altor evoluții ale pacienților”.

Remdesivir s-a strecurat printre verificările agențiilor de reglementare în SUA, în ciuda unui istoric uriaș de „efecte adverse suficient de grave pentru a ucide” (linc pe web archive, căci articolul original a dispărut de pe internet) orice individ suficient de nefericit pentru a-l suporta.

Robert Kennedy, președintele organizației „Apărarea Sănătății Copiilor”, a descris toxicitatea remdesivirului în cartea sa cu record de vînzare „Adevăratul Anthony Fauci” (linc), subliniind problemele grave descoperite la participanții la studiul clinic NIAID cu remdesivir ca tratament pentru ebola – insuficiență multiplă de organe, insuficiență renală acută, șoc septic, hipotensiune arterială și moarte.

Cînd studiul care a comparat remdesivirul cu alte 3 medicamente a constatat că mai mult de jumătate (54%) dintre pacienții care au primit remdesivir au murit în 28 de zile – cea mai mare rată de mortalitate între cele 4 grupuri, un consiliu de supraveghere a forțat NIAID să pună capăt studiului despre remdesivir.

De parcă remdesivirul singur n-ar fi fost destul de rău, Vliet și Shultz au estimat că ventilarea mecanică omoară între 45% și 85% dintre pacienții cu covid. Mai mult decît atît, îndrumările restrînse de tratament ale NIH prescriu dexametazonă concomitent cu ventilatoarele. Dexametazona, adesea descrisă ca o „sabie cu două tăișuri”, este un corticosteroid foarte puternic care suprimă sistemul imunitar înnăscut.

Ca și la remdesivir, efectele adverse semnificative ale dexametazonei includ afectarea rinichilor. Efectele secundare suplimentare includ interferența cu funcția normală a altor organe, cum ar fi sistemul cardiovascular, digestiv, endocrin, musculo-scheletic și nervos. Dexametazona poate crește și nevoia de ventilație mecanică, precum și de intervenție a tensiunii arteriale.

Terapiile de acest fel sînt o mare parte a explicației de ce, după cum observă Vliet și Shultz, mortalitatea la covid în SUA este uimitor de mare față de restul lumii (linc).

Distrugerile făcute de Remdesivir s-ar putea înrăutăți. Pe 21 ianuarie, FDA a extins utilizarea remdesivirului la pacienții cu „risc ridicat” adulți și pediatrici (în vîrstă de 12 ani și peste) „pentru tratamentul bolii COVID-19 medii pînă la moderate”, îngăduind administrarea medicamentului intravenos în diferite unități de ambulatoriu.

Avertismentele FDA privind efectele secundare includ posibile leziuni hepatice și reacții alergice, cum ar fi „modificări ale tensiunii arteriale și ale ritmului cardiac, nivel scăzut de oxigen din sînge, febră, dificultăți de respirație, respirație șuierătoare, umflături…, erupții cutanate, greață, transpirație sau frisoane”.

Referindu-se la cele 20% supliment de plată pe care spitalele l-au primit dacă au administrat remdesivir pacienților cu covid DePriest a comentat că este ciudat să primești suplimente cînd omori oameni.

Ziaristul Jon Rappopport este de acord cu observația (linc), preferînd să caracterizeze comportamentul spitalelor față de pacienții cu covid ca „protocol de ucidere stimulat la nivel federal” sau „bani pentru moarte”.

Toți cei menționați sînt de acord că pentru covid cea mai bună metodă este tratamentul timpuriu acasă (linc) și evitarea spitalelor „fiindcă știm toți din experiență ce se întîmplă acolo”. În cazul în care spitalizarea nu poate fi evitată, DePriest încurajează comunitățile să se implice mai mult: „Cînd știți ce fac aceste spitale, oamenii din comunitate trebuie să se arate în masă în fața spitalelor și să le spună acelor oameni că ei, ca o comunitate, vor susține fiecare pacient covid care intră pe porțile spitalului și vor considera spitalul răspunzător pentru drepturile pacienților și politica de vizitare, iar dacă în statul vostru a fost ridicată starea de urgență nu trebuie să existe nici un motiv pentru care pacienții sînt răpiți medical, separați de familii și izolați. Nu există nici un motiv pentru asta, dar comunitățile trebuie să se implice, să confrunte aceste spitale și să le spună: „Gata. Nu mai acceptăm să omorîți dintre noi”.