Judecătoria Timișoara a finalizat de redactat sentința la unul din procesele mele, cel legat de amenda primită în 1 decembrie 2021, cînd am fost încătușat și luat cu forța de jandarmi de la locul unde s-au desfășurat ceremoniile dedicate Zilei Naționale, iar apoi amendat pentru nepurtarea măștii. Amenda a fost anulată iar jandarmeria e obligată să-mi plătească 20 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru).

Am mai scris despre acest proces:
– De ziua națională am fost reținut, încătușat și amendat de jandarmerie
– Contestația mea față de amenda primită de Ziua națională. „Legiuitorul, în înțelepciunea sa, a prevăzut purtarea măștilor nu ca o măsură de ocrotire a sănătății, ci ca o măsură cu caracter propagandistic, psihologic și sociologic”
– Plîngerea mea împotriva jandarmilor care m-au încătușat de ziua națională rezolvată cu neînceperea urmăririi penale
– 2 din amenzile pandemice primite de mine anulate la Judecătoria Timișoara (primă instanță)

Prezint mai jos și sentința:

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TIMIȘOARA SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. 33548/325/2021 operator 2881

SENTINȚA CIVILĂ NR. 11307
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31.05.2022

PREȘEDINTE: HANTEA DUMITRU GREFIER: BALOGH IASMINA

Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul MIOC MARIUS- REMUS, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN TIMIȘ (U.M. 0520 Timișoara), având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la termenul din data de 19.05.2022, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara, în data de 06.12.2021, sub nr. 33548/325/2021 petentul MIOC MARIUS-REMUS, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN TIMIȘ (U.M. 0520 Timișoara) a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Procesului-verbal seria JO nr. 2152132 din 01.12.2021, iar în subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că în data de 01.12.2021, petentul s-a dus în parcul Scudier pentru a asista la ceremonia desfășurată cu prilejul zilei naționale a României. Fiindcă se anunțase că la acea ceremonie nu vor fi acceptate persoanele nevaccinate, petentul a ajuns în acel loc de la ora 10, deși ceremonia era plănuită să înceapă de la ora 11, însă vroia să se asigure că i se va permite accesul. Petentul avea asupra sa o pancardă pe care scria: „Covid = o epidemie de testări de laborator. Dacă testezi 1 milion de bărbați cu test de sarcină cu precizie de 98% vei găsi 20000 de bărbați gravizi”. În jurul orei 10:10 niște jandarmi au venit la petent și i-a solicitat acestuia să părăsească zona. Petentul a refuzat și a fost luat cu forța, l-au pus la pământ și i-au fost puse cătușele, fiind dus la sediul jandarmeriei unde i s-a cerut să se legitimeze și i s-a întocmit proces verbal pentru nepurtarea măștii de protecție.
Petentul a precizat că a avut masca pe față când s-a întâlnit cu jandarmii, însă ea a căzut când a fost trântit la pământ și era agățată de ureche, însă pentru că avea cătușe nu putea să o așeze cum trebuia pe față.
S-a menționat că nu este adevărat ceea ce s-a reținut în cuprinsul procesului verbal de contravenție pentru că la acea oră nu era nici o manifestație de 1 Decembrie, era puțină lume, iar abia de la ora 11 a început acea manifestare.
De asemenea, ca temei juridic al amenzii s-a invocat art. 65 lit. h) și art. 66 lit. a din legea nr. 55/2020, însă niciunul dintre aceste articole nu vorbește despre purtarea măștii de protecție. Textul legal că purtarea măștii nu face parte din măsurile enumerate, doar la art. 13 lit. a) din legea nr. 55/2020 se vorbește despre posibilitatea instituirii obligativității purtării măștii și nu se indică vreun ordin comun al ministerului de interne și al sănătății care să fi prefăcut posibilitatea instituirii obligativității măștii într-o obligativitate.
Obligativitatea purtării măștii încalcă art. 22 alin. 1 și 2, art. 23 alin. 1, art. 26 alin. 2 și art. 53 din Constituție.
Procesul verbal nu face referire nici direct și nici indirect la art. 13 lit. a) din legea nr. 55/2020.
În drept, au fost invocate prevederile din cuprinsul plângerii contravenționale.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiză, proba testimonială, planșe foto, înregistrare video.
La data de 17.01.2022, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal cu seria JO nr. 2152132 din data de 01.12.2021.
În motivare, s-a arătat că în data de 01.12.2021, jandarmii au asigurat măsurile de ordine publică cu prilejul ceremoniilor organizate în diverse locuri publice din Mun. Timișoara. Astfel, în Parcul Central, lângă monumentul Eroului Necunoscut, în zona unde urma să se instaleze Garda de Onoare, să se depună coroane și să se desfășoare ceremonialul pentru o astfel de manifestare, jandarmii au constatat prezența unei persoane, identificată ulterior ca fiind petentul, acesta având asupra sa o pancartă.
Mai mult, petentul nu purta masca de protecție facială în mod corespunzător; Inițial, i s-a pus în vedere petentului să nu se poziționeze în locul respectiv, lângă monument, publicul având posibilitatea să fie prezent și să staționeze pentru a urmări ceremonialul religios și militar, dar în alte locuri decât cele unde urmau să se poziționeze militarii și oficialii prezenți, însă acesta nu a dorit să se conformeze.
În consecință, s-a trecut la interceptarea și legitimarea petentului, acesta fiind invitat la autovehiculul de serviciu în vederea verificării identității și întocmirii actului de sancționare; dată fiind opoziția acestuia, s-a trecut la conducerea sa spre mașina de serviciu, conduita sa, potrivnică și agresivă, impunând folosirea forței, constând în încătușarea sa.
La sediul unității i s-a încheiat și înmânat actul de sancționare a conduitei sale, act încheiat în temeiul legii nr. 55/2020.
Întrucât legiuitorul a sancționat „nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d)” — faptă prev. de art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, persoanei în cauză i s-a încheiat proces verbal de contravenție, sancțiunea aplicată fiind cea minimă prevăzută de către legiuitor, conform art. 66 lit. a) din legea nr. 55/2020.
Art. 5 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 55/2020 face referire la Măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților, acestea privind măsurile de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu, textele legale menționate raportându-se și la conținutul H.G. nr. 1 183/2021, în vigoare la data constatării faptei.
În vederea prelungirii stării de alertă pe teritoriul României, pentru stabilirea măsurilor pe perioada acesteia și aplicarea prevederilor Legii nr. 55/2020, legiuitorul a emis H.G. nr. 1183/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 9 noiembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Astfel, așa cum prevede art. 4 din H.G nr. 1 183/2021 „Regimul contravențional aplicabil pentru nerespectarea măsurilor prevăzute în anexele nr. 1-3 este cel stabilit la art. 64-70 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare.”
Astfel, prin actul normativ menționat se stabilește durata prelungirii stării de alertă, măsurile care se aplică și instituțiile responsabile pentru punerea lor în practică. În anexa nr. 2 la H.G. nr. 1183/2021 sunt prevăzute măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților, la art. I dispunându-se că „În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se poate institui obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare, sau în alte zone cu potențial de aglomerare stabilite prin hotărâre a comitetului județean/al municipiului București pentru situații de urgență.”
Emis, de asemenea, în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) lit. d) și art. 13 din Legea nr. 55/2020, Ordinul comun al ministrului afacerilor interne și ministrului sănătății nr. 2282/156/2021 privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARSCoV-2 pe durata stării de alertă — în vigoare la data constatării faptei contravenționale – prevede, cu claritate, la art. l, faptul că: „(1) Se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul si gura, în toate spatiile publice închise și deschise, precum și la locul de muncă și în mijloacele de transport în comun. (2) Se exceptează de la măsura prevăzută la alin. ( l ) următoarele categorii de persoane: a) copiii cu vârstă mai mică de 5 ani; b) persoanele care la locul de muncă sunt singure în birou; c) prezentatorii TV și invitații acestora, cu condiția respectării distanței de 3 metri între persoane; d) reprezentanții cultelor religioase, în timpul slujbelor, cu condiția respectării distanței de 3 metri între persoane; e) persoanele care desfășoară activități fizice intense și/sau în condiții de muncă solicitante (temperaturi ridicate, umiditate crescută etc.) sau activități sportive.”.
S-a precizat că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, fiind încheiat la sediul unității, fiind consemnate atât semnăturile, cât și obiecțiile petentului față de conținutul actului de sancționare.
Plângerea petentului conține motive de circumstanță, încercându-se, în realitate, sustragerea de la răspundere.
Chiar petentul admite faptul că, știind despre măsurile stabilite de autorități referitoare la interdicția asistării la ceremoniile organizate la 1 Decembrie pentru persoanele nevaccinate, a ajuns anterior orei de începere a manifestației, pentru a nu fi pus „în penibila situație de a i se refuza accesul”, iar atunci când i s-a solicitat să părăsească zona respectivă, a refuzat acest lucru.
Susținerile petentului referitoare la „măsurile cu caracter propagandistic, psihologic și sociologic”, precum și citarea afirmațiilor unor diverse persoane exced cadrului legal ce dispune cu privire la analizarea temeiniciei și legalității actului de sancționare.
Nici excepția de neconstituționalitate a art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 invocată de către petent nu este una întemeiată, textul respectiv neavând legătură cu soluționarea cauzei, art. 13 lit. a) din actul normativ respectiv nefiind menționat în actul de sancționare contestat și care face obiectul prezentei cauze.
Mai mult, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității textului în cauză. Astfel, prin decizia nr. 381 din 8 iunie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 836 din 01.09.2021, Curtea Constituțională „Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de și constată că dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 13 lit. a), ale art. 65 lit. h), ale art. 66 lit. a), în ceea ce privește trimiterea la art. 65 lit. h), și ale art. 67 alin. (l ) și alin. (2) lit. b), c) și d) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.”, decizia fiind definitivă și general obligatorie.
În consecință, s-a apreciat că se impune respingerea ca inadmisibilă a excepției invocate, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Doar lipsa mențiunilor limitativ enumerate în art. 17 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, nefiind incidente astfel de situații în prezenta cauză.
S-a solicitat să se aibă în vedere și obligația tuturor persoanelor de a respecta normele de conduită privind prevenirea și combaterea răspândirii bolilor (coronavirusului), așa cum au fost stabilite de către autorități și instituțiile publice specializate.
Sancțiunea contravențională a fost aplicată ca urmare a comportamentului petentului și poate fi utilă acestuia în reanalizarea conduitei sale în viitor, în societate, neputând fi omise starea de alertă instituită la nivel național și măsurile care au fost dispuse de legiuitor și aplicabile acestei perioade.
S-a mai arătat că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru conduita sa constând în nerespectarea prevederilor legale, sancțiuni contestate și aflate pe rol, în diverse faze, la instanțele de judecată, astfel :
1. prin procesul verbal de contravenție cu seria JO nr. 2078317 din 08.11.2020, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. I lit. d) din Legea nr. 60/1991;
2. prin procesul verbal de contravenție cu seria JO nr. 1927896 din 15.11.2020, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020;
3. prin procesul verbal de contravenție cu seria JO nr. 2078178 din 06.12.2020, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020;
4. prin procesul verbal de contravenție cu seria JO nr. 2167280 din 14.03.2021, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 65 lit. o) din Legea nr. 55/2020;
5. prin procesul verbal de contravenție cu seria JO nr. 2134544 din 26.09.2021, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. I lit. d) din Legea nr. 60/1991.
În ce privește solicitarea formulată în subsidiar de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, s-a considerat că, față de circumstanțele concrete ale prezentei cauze, de absența indicării, de către petent, a unor elemente care să justifice aplicarea sancțiunii avertismentului, de nesinceritatea, precum și de conduita făptuitorului, de persistența sa în săvârșirea de fapte contrare prevederilor legale, considerăm că nu se impune reindividualizarea sanctiunii nefiind îndeplinite criteriile expres prevăzute de legiuitor pentru aplicarea avertismentului, sancțiunea care a fost aplicată întrunind exigentele de proporționalitate prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, tinând cont că în cauză este vorba de o constatare personală a agentului constatator – ex propriis sensibus, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, este justificată prezumția de legalitate și adevăr a actului de sancționare, așa cum au apreciat instanțele de judecată, instanța de control constituțional dar și C.E.D.O. Astfel, potrivit jurisprudenței CEDO, în măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu este exclusă. In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața instanței, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act, de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină Convenției — Cauza Neata vs. România, Decizia CEDO Camera a III-a/18.11 .2008.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională, „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție” – Decizia nr. 630/2012.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri și cu înregistrarea video efectuată la fața locului.
În drept, s-a invocat art. 205, 315 și 41 1 Cod de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 55/2020, H.G. nr. 1183/2021.
La data de 25.02.2022, petentul a depus răspuns la întâmpinare solicitând admiterea plângerii contravenționale.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând aceste probe admisibile și apte să ducă la soluționarea cauzei, în temeiul art. 255 C.pr.civ.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție seria JO nr. 2152132 din 01.12.2021 întocmit de intimat, în fapt, instanța a reținut că petentul a fost amendat contravențional, fiindcă în data de 01.12.2021, aflându-se în parcul Scudier din Timișoara nu a purtat mască de protecție astfel încât să îi acopere gura și nasul pe timpul desfășurării manifestațiilor cu prilejul zilei de 1 Decembrie.
În drept, s-a reținut că petentul a încălcat prevederile art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 care prevede că "nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d)”.
În temeiul art. 5 alin. 2 lit. d) și art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 a fost emis Ordinul comun al Ministrului Afacerilor Interne și Ministrului Sănătății nr. 2282/156/2021 prin care s- a instituit obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice încât să acopere nasul și gura pe perioadă stării de alertă începând cu data de 04.11.2021.
Acest Ordin a fost emis în temeiul art. 13 lit. a) din legea nr. 55/2020 modificat la data de 06.11.2020 prin OUG nr. 192/2020 care prevede după modificare "obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la local de muncă”.
În forma sa inițială îniante de modificarea care a avut loc prin dispozițiile OUG nr. 192/2020, art. 13 lit. a din legea nr. 55/2020 prevedea că "pe durată stării de alertă, prin Ordin comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Afacerilor Interne se poate instituí: a) obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la local de muncă”.
După amendarea petentului pentru nepurtarea măștii în spațiul public, s-a admis excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 192/2020 prin Decizia CCR nr. 50/2022 publicată în Monitorul Oficial din 25.03.2022. Prin această Decizie s-a declarat neconstituțională în ansamblu această ordonanță OUG nr. 192/2020 prin care se modificase dispozițiile art. 13 lit. a) din legea nr. 55/2020, iar după declararea ca neconstituțională a acestei ordonanțe art. 13 lit. a) din legea nr. 55/2020 a revenit la forma anterioară modificării, iar Ordinul nr. 2282/156/2022 a fost abrogat.
Potrivit art. 147 alin. 1 și 4 din Constituția României „(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.; (4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”.
În interpretarea dispozițiilor menționate mai sus din Constituția României, Curtea Constituțională a reținut, în ceea ce privește efectele unei decizii de admiterea a excepției de neconstituționalitate că „Decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor” (a se vedea Decizia nr. 847/08.07.2000 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 605 din 14.08.2008). În aceste condiții, Decizia de constatare a neconstituționalității se va aplica în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea sa în Monitorul Oficial al României (facta futura), însă având în vedere faptul că excepția de neconstituționalitate este de principiu o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să precedară soluționarea litigiului (a se vedea Decizia nr. 660/2007) și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției depuse judecății, aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituționalității numai raporturilor juridice care urmează a se naște, deci unor situații viitoare ipotetice, întrucât și-ar pierde caracterul concret. Așadar, Curtea a reținut că aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situațiile juridice ce urmează a se naște (facta futura), cât și situațiile juridice pendinte (cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile) și în mod excepțional, aceste situații care au devenit facta praetirita, adică cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate (a se vedea Decizia nr. 404/2016 și Decizia nr. 874/2018).
Având în vedere aceste considerente reținute de Curtea Constituțională în motivarea deciziilor sale cu privire la efectele de ordin constituțional ale acestora, instanța apreciază că Decizia Curții Constituționale nr. 50/2022 prin care a fost declarat neconstituțională în totalitate OUG nr. 192/2020, se aplică și în prezenta cauză află pe rolul Judecătoriei la data publicării acestei Decizii în Monitorul Oficial (25.03.2022) și în consecință, argumentul intimatei că această decizie nu ar fi incidentă în speță este nefondat urmând a fi respins.
Conform dispozițiilor art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, principiul retroactivității legii contravenționale fiind de ordin constituțional. Se remarcă că nu este vorba de o lege nouă, ci de o decizie a Curții Constituționale, astfel că în raport de dispozițiile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care prevăd că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 se completează, din punct de vedere al dreptului material, cu dispozițiile Codului penal, se ajunge la reglementarea dezincriminării din acest act normativ.
În materie penală, dispozițiile art. 4 din Codul penal care reglementează dezincriminarea au fost explicate prin Decizia nr. 651/2018 a Curții Constituționale. Prin această decizie, Curtea Constituțională a României a reținut următoarele „(…) curtea constată că posibilitatea producerii unor efecte specifice dezincriminării unei fapte sau specifice intervenirii unei pedepse mai ușoare decât cea care se execută poate fi generată nu numai de o lege nouă de dezincriminare sau o lege penală mai favorabilă, ci și de însăși o decizie a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare. Astfel, dezincriminările intervin atât prin intermediul abrogării/modificării textelor legale preexistente, dar și prin intermediul deciziei Curții Constituționale prin care se admite excepția de neconstituționalitate a unei norme de incriminare, cu consecința constatării neconstituționalității întregului text de incriminare (…) sau a unui/unor element/e constitutiv/e din conținutul normei de incriminare.(…) Or, decizia Curții Constituționale prin care este constatată neconstituționalitatea unei norme de incriminare face ca, de la data publicării sale, fapta incriminată și considerată anterior socialmente periculoasă să nu mai existe, adică produce efecte similare unei legi de dezincriminare.(…)”.
Deși este adevărat că decizia nr. 651 din 20.12.2018 a fost pronunțată de Curtea Constituțională într-o chestiune de drept care interesează materia penală, instanța reține totuși că raționamentul curții se aplica mutatis mutandis și în materie contravențională, știut fiind că materia contravențională se aseamănă prin ilicit cu materia penală (art. 47 din OG nr. 2/2001), iar legea contravențională poate dispune și ex tunc (art. 15 alin. 2 din Constituția României).
În lumina celor de mai sus, rezultă că de la data publicării Deciziei Curții Constituționale, aceasta va avea efectul unei legi de „dezincriminare” a contravențiilor la regimul stării de urgență. În concret, chiar dacă efectele deciziei Curții se produc numai pentru viitor, ceea ce retroactivează este însăși legea contravențională, care nu mai sancționează contravențiile respective.
Faptele care nu au fost sancționate până la data publicării Deciziei Curții Constituționale nu mai pot fi sancționate, iar sancțiunile aplicate pentru o contravenție dezincriminată nu mai pot fi executate, astfel cum s-a statuat și prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale prin care art. 12 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 a fost declarat neconstituțional în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că se impune admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal seria JO nr. 2152132/01.12.2021, contestat deoarece fapta săvârșită nu este prevăzută de legea contravențională – ca urmare a efectelor deciziei Curții Constituționale și va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale, iar în temeiul art. 453 alin. 1 C. proc. civ., va obliga intimatul să plătească petentului suma de 20 lei cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea formulată de petentul MIOC MARIUS (…), în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN TIMIȘ (U.M. 0520 Timișoara) cu sediul in Timișoara, str. Gh. Barițiu nr. 19-21, județul Timiș.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție seria JO nr. 2152132/1.12.2021 întocmit de intimat.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
Obligă intimatul să plătească petentului suma de 20 lei cheltuieli de judecată. Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2022.

PREȘEDINTE HANTEA DUMITRU

GREFIER BALOGH IASMINA

Red. H.D./Tehnored. B.I./30.06.2022/4 ex./2 com.

VIDEO LA SURSĂ