SINGURUL PATRIOTISM în care CRED sau DESPRE GUSTUL DE LACRIMĂ al SÂNGELUI nostru

Singura dragoste în care cred este rugăciunea.
Pentru că rugăciunea e o inimă de om care poartă calvarul dragostei lui Dumnezeu pentru oameni...

Singurul patriotism în care cred, e cel al românului care, cu sarea lacrimilor și sudorii lui, varsă dragostea lui Hristos, în sângele neamului său...

Nu cred în patriotismul paradelor militare în fața oficialităților Statului, ci în cel al îngenunchierii unui popor în fața Crucii...

Singurul patriotism în care cred e cel al inimii ce pleacă cumpăna Crucii, a brațelor deschise ale lui Iisus, ca să scoată apă vie din sfinții unui neam, spre a potoli cu ea, setea păcătoșilor acelui neam...
Cred doar în patriotismul inimii care, cu fiecare bătaie a ei, își trage neamul la ”apa odihnei”...

De ziua României, le doresc tuturor românilor, oriunde ar fi ei acum, să se umple de SINGURUL PATRIOTISM CARE VA RĂMÂNE și după sfârșitul acestei lumi: patriotismul celor care și-au iubit neamul cu dragostea lui Iisus...

Căci singura dragoste, vrednică de numele ei, e numai aceea fără de sfârșit.