Așadar, un american despre "supremația” păguboasă a SUA și a "anexei” sale, NATO! Putem fi de acord sau nu cu analiza profesorului Chomsky, dar sigur rămânem cu multe întrebări vis-a-vis de lozincile cu care suntem bombardați zilnic, cu limbajul plin de rumeguș, de manipulare grosolană, de amenințări și de spaime induse, al tuturor „prostănacilor” înrolați, cu simbrie mare, în cazarmele NATO! În rest, dacă Moloh ne tot îndeamnă de la pupitru că "Vaccinarea, singura soluție să oprim pandemia!”, să-l parafrazăm și noi: să ne "vaccinăm” împotriva trădătorilor, cu adevăruri, cu mult calm și rațiune și putem astfel, să ne vindecăm de toate fricile ordinare care ne sunt induse! Și astfel, nu ajungem sacrificații lor pe "teatrele de operațiuni”!

„Reacția Occidentului la colapsul Rusiei a fost una triumfalistă. Declinul a fost salutat ca reprezentând <<sfârșitul istoriei>>, victoria finală a democrației capitaliste occidentale, aproape ca și cum i s-ar fi dat Rusiei instrucțiuni să revină la statutul de dinainte de Primul Război Mondial, când era, de fapt, o colonie a Occidentului. Lărgirea NATO a început aproape imediat, încălcându-se asigurările verbale date lui Gorbaciov că forțele NATO nu se vor mișca nici măcar cu <<un centimetru spre est>>, după ce acesta acceptase ca Germania unificată să devină membru NATO – o concesie remarcabilă, în lumina istoriei. Posibilitatea că NATO s-ar putea extinde dincolo de Germania nu a fost discutată cu Gorbaciov, chiar dacă fusese analizată confidențial.

După scurt timp, NATO a început să se miște dincolo de granițele convenite, direct spre Rusia. Misiunea generală a NATO a fost schimbată oficial într-un mandat de protejare a <<infrastructurii cruciale>> a sistemului global de energie, a platformelor maritime și a gazoductelor, căpătând astfel o arie globală de operare. Mai mult, printr-o revizuire occidentală radicală a doctrinei larg răspândite a <<responsabilității de a proteja>>, radical diferită de versiunea ONU, NATO poate servi acum și drept o forță de intervenție sub comanda SUA.

Deosebit de îngrijorătoare pentru Rusia sunt planurile de extindere a NATO către Ucraina. Aceste planuri au fost formulate explicit la summit-ul NATO de la București, din aprilie 2008, când Georgiei și Ucrainei li s-a promis o eventuală aderare la NATO. Formularea nu a avut nici o urmă de ambiguitate: <<NATO salută aspirațiile euroatlantice ale Ucrainei și Georgiei de integrare în NATO. Am fost de acord astăzi că aceste țări vor deveni membre ale NATO>>. Odată cu victoria din 2004 a <<revoluției portocalii>> a candidatului pro-occidental din Ucraina,  reprezentantul Departamentului de Stat Daniel Fried s-a dus de urgență în zonă și a <<accentuat  sprijinul SUA pentru aspirațiile Ucrainei la NATO și euroatlantice>>, după cum a arătat un raport WikiLeaks.

Îngrijorările Rusiei sunt ușor de înțeles. Acestea sunt subliniate de specialistul în relații internaționale John Mearsheimer, în Foreign Affairs. El scrie că <<punctul nevralgic al acestei crize (a Ucrainei) este expansiunea NATO și hotărârea Washingtonului de a scoate Ucraina de sub influența Moscovei și de a o integra în Occident>>, lucru pe care Putin îl consideră <<o amenințare directă la adresa intereselor fundamentale ale Rusiei>>.

<<Cine îl poate învinovăți?>>, se întreabă Mearsheimer, subliniind că <<Washingtonului poate să nu-i placă poziția Moscovei, dar ar trebui să înțeleagă logica din spatele acesteia>>. N-ar trebui să fie foarte dificil. La urma urmei, după cum știe toată lumea, <<Statele Unite nu tolerează ca superputeri de la mare depărtare să desfășoare forțe militare nicăieri în emisfera vestică, darămite la granițele sale>>. (...) Ca și în cazul Chinei, nu trebuie să simpatizăm cu acțiunile și cu manevrele lui Putin spre a înțelege motivele din spatele lor sau importanța surprinderii acelei logici în loc să le blestemăm. Ca și în cazul Chinei, se află multe în joc, ajungându-se, literalmente, la chestiuni de viață și de moarte.”

* "Pentru toți cei care vor să afle mai multe despre lumea în care trăiesc... există un singur răspuns: citiți Noam Chomsky.” (New Statesman). "Chomsky este un fenomen global... Poate chiar cea mai citită voce americană despre politica externă la nivel mondial.” (The New York Times Book Review)