Este un prooroc hulit și voit-uitat al României, pe care a iubit-o enorm, așa cum nu s-a iubit niciodată pe sine! Tocmai de aceea, gloata netrebnicilor s-a năpustit cu nemernicie aprigă asupra sa, a gândurilor, a ideilor și a scrierilor sale, de cîteva ori chiar și asupra sa, direct, și a apropiaților săi! De la Ion Iliescu și Petre Roman, la Victor Ciorbea și la mulți, mulți alții, până la hienele mici și rapace ale societății românești, toată haita a reușit să ridice un monstruos zid al izolării și ignorării sale! Nu au reușit să-l înfrângă, iar eu acum spun că el "este” – chiar dacă l-a chemat Dumnezeu, să-l așeze în Grădina Raiului – pentru că trăiește în inimile noastre, nu foarte mulți, dar care cred și sper că vor deveni foarte mulți! Nu numai pentru memoria și amintirea lui ci, mai ales, pentru salvarea noastră și a Țării... CLAUDIU IORDACHE...
"Ajuns aici, îl îngân din nou pe Antoine de Saint-Exupery care spunea: <<A nu fi nu înseamnă a fi liber!>> Ignorându-ți patria, abandonând-o, flagelând-o, disprețuind-o, amânându-i restituirea obligațiilor de sânge, nu înseamnă că te poți elibera de nenorocirile ei, ci dimpotrivă: că te scufunzi împreună cu ea în orbirea secolelor. Cei ce și-o dispută ca pe o sclavă a destinului rău, ca și cei ce se refuză nevoilor sale, sunt tot atâția gropari ai viitorului tuturor. <<Dacă dragostea ta nu are speranțe să fie împărtășită trebuie să o porți în tăcere!>> Mi-l imaginez pe Saint-Exupery survolând Franța într-o noapte a capitulării, dar cu un respect intact pentru destinul său. Plutim deasupra României pustii: panică, indiferență, oroare, căderea în animalic, în debarasarea rece de datoriile sentimentelor, supunerea impudică, vanitatea salvărilor mărunte... ceva ori cineva va trebui făcut răspunzător pentru avaria României. Românii par că nu-i mai datorează nimic. Un proces de partaj derizoriu a și izbucnit între ei și patria lor. Toți pretind, nimeni nu mai oferă. În acest început de divorț atroce și cu atât mai absurd au și fost cerute înapoi inelele de logodnă. Dacă nu vom reuși să oprim la vreme porțile ce se închid cu brutalitate între sufletele românilor, vom putea vorbi curând despre România sinucigașă! (...)
Am mai spus-o și cu alt prilej: Nu îți alegi țara în care te naști! Ea îți este dată. Merită să trăiești o libertate în ea. Numai că, din păcate, după un decembrie 89, România a redevenit o patrie de timizi. Românul așteaptă să se schimbe lumea în jurul său pentru a-și învesti pasivitatea în acțiune. O undă secretă guvernează migrația națiunilor. Transhumanța noastră se orientează după umbra istoriei altora. Pentru mulți, România este o scenă jalnică a gândirii scheletice, pe care actori fără rasă repetă fără har o <<O noapte furtunoasă>> și <<O scrisoare pierdută>>! Pentru mine, România rămâne în continuare locul supliciului, Golgota din Balcani pe care sufletul românesc se lasă periodic răstignit în numele cenușii niciodată stinse a trecutului său. Ea încă nu și-a însușit experiența simplă că nu de rău trebuie să se teamă, ci de binele eșuat! Îl simt pe Creator tolerant cu poporul copil ce a umplut cu chemările sale văile de sânge ale Carpaților.”
("Singur printre români” – ed. IRINI, 1997)
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.