Foto: br-klassik.de
Parafrazând titlul filmului regizat de Lucian Bratu, putem spune că diva noastră din Adjud a mers atât de departe încât a dat în străchini!
Este vorba de soprana Angela Gheorghiu, celebră, ascultată și iubită și în România și în lume.
Într-un interviu acordat siteului contributors.ro, diva face niște afirmații care au scandalizat opinia publică românească. Și pe bună dreptate, deoarece Angela Gheorghiu atacă, într-o șarjă nebună și sinucigașă, de la mari compozitori români – Ciprian Porumbescu și George Enescu, la „Măiastra” Maria Tănase și până la Biserica strămoșească:
@ "A fost o luptă continuă în Conservatorul care se numea și… pardon, asta trebuie să spun, se numea Ciprian Porumbescu. Cine a fost Ciprian Porumbescu? Un compozitor care a scris puține lucruri… Aici este o problemă în România. O problemă cu George Enescu, cu Ciprian Porumbescu… Nimeni nu vrea să afle cine au fost oamenii aceștia. Ciprian Porumbescu a fost un compozitor ce se afla la începutul carierei, a compus o operetă românească. Muzica sa nu este de mare valoare, comparativ cu mulți alți compozitori români. Bietul de el nici n-a avut timp pentru că a murit tânăr din cauza tuberculozei.” (A.G.)
Angela, cum poți să spui așa ceva?! <<Crai Nou>> este prima operetă românească, scrisă cu pasiune și dragoste de țară de marele compozitor, Ciprian Porumbescu. Crescut și educat în dragoste de țară, Ciprian Porumbescu își afirmă de timpuriu spiritul patriotic. La doar 18 ani participă alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, uimind asistența cu minunatul său cântec de vioară, la aniversarea a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna, prima serbare a marelui Voievod Ștefan cel Mare, a trecutului românilor și, în același timp, o chemare spre mântuirea neamului, spre întregire și independență. A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa, printre cele mai populare lucrări concepute de el fiind <<Balada pentru vioară și orchestră>> op.29, opereta <<Crai Nou>>, cântecul patriotic <<Pe-al nostru steag e scris unire>> (astăzi imnul național al Albaniei) și fostul imn al țării noastre, <<Trei culori>>.
Visul de a crea o operetă românească a fost amplificat pe când studia în capitala valsului și viziona acolo spectacole de prestigiu. În cei doi ani, cât a stat la Viena, Ciprian Porumbescu a venit în contact direct cu opereta europeană, cultivată de Strauss, Suppé etc. și și-a însușit, în manieră proprie, trăsăturile acestei specii muzicale.
Folosind drept libret comedia Crai Nou a lui Vasile Alecsandri ce proiectează, pe un fundal de basm, mitul că dorințele tinerilor îndrăgostiți se împlinesc odată cu apariția Lunii noi, a Craiului nou al nopții înstelate, Porumbescu realizează o compoziție veselă, optimistă, senină, inundată de vis, tandrețe și melancolie.
Așadar, Angela, nu ești angelică deloc atunci când te arunci cu botinele, practic, pe Istoria țării tale!
@ "După aceea am început să auzim despre George Enescu. Mai la școală, istoria României, politică sau socială, dar și târziu, la sfârșitul Conservatorului, am aflat și eu, prima oară de la Sergiu Celibidache, că nu numai istoria de istoria culturală este alcătuită în România din false legende. Din oameni despre care ni se spune că au făcut, că sunt mari, dar ei nu sunt așa de mari. Eu în 30 de ani nu am descoperit nici o sală importanta în care George Enescu să fi cântat. Unde a cântat? Vă imaginați în perioada în care George Enescu a cântat la vioară ce artiști mari erau atunci pe planetă? Vă puteți imagina?
Există și artiști și compozitori mari români care nu sunt cunoscuți publicului românesc…
Ce înseamnă să faci o carieră mondială, ce înseamnă să fii un mare compozitor, ce înseamnă să fii un mare dirijor? Adică, prin munca pe care tu o poți demonstra? Despre Enescu știu doar că în America a cântat o dată la New York, a înlocuit un dirijor, pe Toscanini, la Carnegie Hall. L-a înlocuit, deci nu l-a invitat nimeni inițial pe el. Și după aceea a fost a doua oară. Deci de două ori, cu două ori nu faci carieră, da? Trebuie spuse lucrurile așa cum sunt. Când s-a dus a doua oară a cântat într-un muzeu. Nu vreau să vă supărați pe mine, că distrug legende, dar trebuie să îi aducem în lumină pe adevărații mari artiști. Există mari și mici artisti români și în afara României și există mari și mici artisti și în România. Aceste adevăruri trebuiesc studiate și expus doar adevărul dovedit.” (A.G.)
Bine, draga noastră Angela, dar iată ce spune marele violonist Yehudi Menuhin, unul dintre iubiții elevi și discipoli ai lui George Enescu, despre marele său Maestru, într-un interviu acordat lui Noel Bernard, în 1956, la postul de radio "Europa liberă”: „Am spus întotdeauna că Enescu este una din cele mai mari personalități muzicale din toate punctele de vedere. Și chiar în calitate de compozitor, astăzi, al epocii noastre. Sunt convins de acest lucru și de faptul că lumea îl va aprecia, îl va recunoaște din ce în ce mai mult, când îi vor cunoaște creațiile care au fost pînă acum neglijate, în special opera sa <<Oedipe>>. (...) ... pot doar zice că realizez și înțeleg bine că România a fost mereu mândră de el, că l-a iubit întotdeauna, indiferent de ce regim a fost, este sau va fi, iar afecțiunea este atît de profundă, relația este atît de profundă, că nu vor îndrăzni să se atingă de ea, o vor menține. Cred că s-ar fi bucurat foarte mult dacă ar fi acceptat să se reîntoarcă. (...) Ceea ce știu e că a fost un mare patriot, la fel cum și Paderewski a fost în raport cu Polonia, un patriotism asemenea, aproape, unei religii romantice de la sfârșitul secolului al 19-lea. Sentimentul a fost mereu viu în el. (...) Știu doar că Parisul a fost mereu a doua sa casă, că s-a simțit complet acasă acolo, că a păstrat același apartament în Paris timp de aproape 50 de ani. La Clichy. Știu că a fost o persoană de o profundă fidelitate, nu mi-l imaginez pe Enescu să fi fost neloial cuiva. Istoria iubirii sale pentru Princesse, istoria devoțiunii sale pentru România și Paris, devotamentul față de toți care i-a cunoscut este cu un exemplu de încredere, nu ar fi fost infidel nimănui. (...) Viața de muzician și muzica sunt lucruri care trebuie păstrate și protejate în mod religios de orice fel de - cum să spun? - imagine pătată, prejudecăți, idei.”
Angelica, diva noastră planetară, ce o să-i faci acum și memoriei lui Yehudi Menuhin?! Doar este grav, pentru că a îndrăznit să aibă altă părere despre Enescu decât cea pe care o ai tu acum, de când te făcuși "mondială”!
@ "Nu poți să spui că Maria Tănase a fost și a cântat la New York. Artiștii de muzică populară nu cântă în săli mari. Cântă doar la comunitățile de români. Și cântă în restaurante. Sau în mici săli pe care reușesc ei să le închirieze. Trebuie spuse lucrurile pe nume. M-ați înțeles ce vreau să spun?
Asta nu înseamnă că artiști precum Maria Tănase nu sunt mari… Legendele care s-au format în România sunt exagerate, s-au construit false legende comandate. Sunt nume și istorii construite. Nu poți să spui că Maria Tănase cânta la New York, dacă ea a cântat printre mese. Este adevărat. A cântat, într-o expoziție probabil internațională din moment ce i-a invitat și pe români acolo. Oamenii stăteau la mese și ea a cântat printre acei oameni. Dar trebuie înțeleasă nuanța pe care eu vreau să o arăt.” (A.G.)
Angela, "Măiastra” i-a cântat și genialului Constantin Brâncuși, unul dintre marii ei iubiți! Brâncuși adora cântecele Mariei Tănase și îl inspira în arta sa: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…Auzi? Mă-nțelegi?” ( "Brâncuși. Amintiri și exegeze” – Petre Pandrea, 1967)
@ "Am vrut la un moment dat să introduc orchestră într-o biserică la Catedrala de la Timișoara. Mi s-a părut că ar fi fost un pas în evoluție și-n deschiderea sufletelor oamenilor. Chiar m-am dus odată, la Timișoara, la invitația Mitropolitul Nicolae Corneanu, și mi-a citit in lacrimi o scrisoare de la Patriarhul Teoctist, chemându-l chiar atunci la București. Și nu i-a dat voie să stea la Timișoara. Mi-a sugerat Mitropolitul să cânt fără el, dar eu am refuzat și am plecat. Extrem de laș și părintele Nicolae Corneanu… Oameni care se complac în involuție. Se complac. Sigur că au făcut și ei fapte bune, e cert. Au avut și ei lucruri pe care le-au construit, au lăsat ceva în urmă. Nu neg deloc. Dar Biserica Ortodoxă Română este în Evul Mediu, până astăzi, nu-și dau seama că o data cu trecerea timpului își îndepărtează noile generații, îi îndepărtează de credință, prin comportamentul ierarhilor lor. Ei se bazează încă pe oamenii care sunt la țară, oamenii care nu au educație șamd. Eu întotdeauna am crezut în evolutie, în deschidere și evident în armonie.” (A.G.)
Ei, draga noastră Angela, aici, cu atacurile la Biserica Ortodoxă Română și la Părinții noștri, îi calci pe urme unui mare politician, useristul Dan Barna, care le zicea "medievali” părinților care nu erau de acord cu educația sexuală a pruncilor lor!
Și dacă tot vorbim despre decădere spirituală și sărăcie a înțelegerii lumii, hai să-ți amintesc despre unul, pus ministru liberal la Cultură, care zicea, nu demult, despre genialul Brâncuși: "(...) putem spune că Brâncuși a fost un influencer în vremea lui, dar și pentru generațiile viitoare.” Acum, bine că ne-am lămurit, că am aflat de la tine, draga noastră Angela, că nici Ciprian Porumbescu, nici George Enescu, nici Maria Tănase, nu au fost "influenceri”!!!
P.S. Dragă Angela, știm că acum câteva săptămâni ți-a apărut un volum de interviuri la o editură românescă și că aveai nevoie, probabil, de o reclamă, de o publicitate, de un scandal, de ceva... Dar crezi că a meritat contrapublicitatea asta pe care doar tu speri că ți-ai făcut-o?! Jenant și jegos... Păcat... Noi, totuși, te ascultăm, pentru că ești valoroasă și, nu în ultimul rând, ești a noastră, a României! VIDEO:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Maria Tanase, George Enescu, Ciprian Porumbescu raman reprezentantii poporului roman si bijuteriile Romaniei pentru ca si-au folosit harul divin de a canta si compune din inima, suflet, emotii pure pentru oameni, pentru idealuri, pentru aspiratii inalte, pentru tara, si si-au pus in cantece atasamentul si iubirea de glie, de credinta, de traditii, de istorie, de UNIRE.
Aceasta este diferenta dintre un artist valoros acum, care doar reda aproape la perfectie niste partituri (compuse de altii), dar despre care posteritatea poate ca va uita pentru ca sunt atatia ca el, si spiritele creatoare ale unui popor care raman simboluri eterne neclintite pe vecie de nimeni si nimic tocmai pentru ca ele sunt cu adevarat ceea ce formeaza radacinile, durerile, constiinta unui neam!
"Balada" nemuritoare
https://m.youtube.com/watch?v=bPAFg2gSro8
Scena intalnirii dintre Eminescu si Porumbescu
https://m.youtube.com/watch?v=8PdVBNWGkNE
Serbarea de la Putna din 1871
https://m.youtube.com/watch?v=flLS64obI5I
Opereta "Crai nou"
https://m.youtube.com/watch?v=e6deWGy0r6w
https://m.youtube.com/watch?v=pAbqRsNeIpc
Este o tradare nationala sa nu mai numesti Conservatorul "Ciprian Porumbescu".
Si'a bagat burghiu'
In matzu'i prea gros
Hara-kiri caraghios
Angela canta binisor
Dar da cu'un topor
In genialul nostru popor
Ce Alzheimer devastator !
Ce mila mi'i, ca sa constat
Creierul ei fosilizat
Românii toti au judecat
Ca e doar bun de impaiat !