

Ne cer să renunțăm la rădăcini, la credință, la istorie — să fim „cetățeni ai lumii”, dar fără pământ, fără mamă, fără strămoși. Ne cere să îi dăm României umerii goi ai înstrăinării!
Dar tu, tinere român, ai în tine sângele celor care s-au jertfit pentru această țară. E în tine dorul de codru, de colind, de biserica din vârful dealului, de ,,Doina noastră coborâtă din cer”… cele ce ne-a ținut la un loc de-a lungul veacurilor.
Azi, mai mult ca oricând, avem nevoie să ne adunăm. Nu pentru ură, ci pentru dragoste. Nu pentru răzbunare, ci pentru apărare. Avem datoria să dăm mai departe România. Am moștenit-o, dar nu este a noastră pentru a o îngenunchea. Caci cel ce pune piciorul pe obrazul ei ca pe o pradă, acela nu este român.
Scoală-te din nepăsare. Unește-te cu ceilalți care simt ca tine. Fii făclie în întunericul care apasă peste țară. Fii vocea care spune adevărul când toți tac. Fii omul care nu se vinde. Nu uita că libertatea ne-a fost strivită sub tăcere și frică!
Dacă noi, tinerii, nu ne ridicăm acum, mâine poate fi prea târziu. Mâine putem ajunge slavii celor ce au prefăcut țara în feuda lor, cu porți închise și ziduri groase!
Ridică-te, tinere român. Țara te strigă.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.