Dar Dați-i lui Eminescu ce i se cuvine: NEUITAREA
,,Oare să fim un popor atât de bătrân, încât să fi pierdut memoria trecutului? Să nu știm că numai în păstrarea bunurilor morale cu greu câștigate în trecut, în păstrarea elementelor educative ale istoriei române, e rădăcina spornică a viitorului?” (Mihai Eminescu pentru ziarul Timpul)
Poporul nostru nu este atât de bătrân încât să uite ce ne-au lăsat Mihai Eminescu, Avram Iancu, Ciprian Porumbescu, George Enescu. Aceasta este România – un spațiu sacru al valorilor, al culturii și al idealurilor care ne-au definit existența ca națiune. Ziua de naștere a românului absolut, Mihai Eminescu ne aduce aminte că menirea noastră este să ne păstrăm identitatea, să ne ridicăm la înălțimea moștenirii lăsate de marii noștri înaintași.
Eminescu nu a fost doar un poet. El a fost un simbol al demnității, al luptei pentru adevăr, al dorinței de a vedea o Românie unită și liberă. De aceea, trebuie să ne aducem aminte de istorie, să avem încredere în puterile proprii și să ne asumăm cu mândrie rolul de urmași ai eroilor noștri.
Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de o Românie care să nu își mai piardă copiii. Un stat care își forțează poporul să-și părăsească pământul natal, care își lasă părinții singuri și care ignoră viitorul copiilor săi, este un stat care și-a pierdut sufletul. Dar noi, ca popor, nu trebuie să ne pierdem speranța. România fără tineri este o Românie dezrădăcinată, iar datoria noastră este să plantăm din nou rădăcinile, să refacem punțile între generații și să ne reconectăm cu valorile care ne-au ținut vii de-a lungul veacurilor.
Sufletul românesc nu poate fi golit de dorința de a trăi pe acest pământ binecuvântat. Așa cum Ciprian Porumbescu a înălțat glasul Bucovinei prin muzica sa, așa cum Avram Iancu a luptat pentru drepturile românilor din Ardeal, noi trebuie să luptăm pentru păstrarea demnității, pentru o Românie vibrantă și unită.
În mijlocul incertitudinii și al dezbinării, trebuie să ne oprim pentru o secund în loc, să ne regăsim echilibrul și să înțelegem că avem puterea de a schimba direcția. Clepsidra poate fi întoarsă.
Ziua de 12 ianuarie ne-a demonstrat că uniți, copiii, părinții și bunicii pot înfrunta trădarea, corupția și dezbinarea. În ciuda celor 35 de ani de greșeli și compromisuri, suntem încă aici!
6 decembrie 2024: Ziua care a însemnat un moment întunecat în istoria noastră recentă, nu poate fi uitată. Însă nu trebuie să rămânem captivi în amărăciunea ei. Lecția trecutului ne arată că doar împreună, cu credință în idealurile noastre și cu respect față de sacrificiile eroilor noștri, putem reconstrui democrația și speranța.
,,Statul demagogic însă nu-și poate îndeplini menirea, e dominat de interese personale, e condamnat să fie slab și înăuntru, și în afară: e un stat care nu rezistă descompunerii.” - Mihai Eminescu pentru ziarul Timpul
Astăzi, când vremurile sunt tulburi, iar valorile par să fie înlocuite de interese efemere, avem mai mult ca oricând nevoie de repere autentice. Eminescu nu este doar trecutul nostru, ci și o busolă pentru viitor. El ne-a învățat că un popor care renunță la identitatea sa, la limba sa, la valorile sale, este condamnat să dispară. De aceea, să ne întrebăm: mai suntem noi vrednici de moștenirea lăsată de el și de marii noștri înaintași?
Așa cum Eminescu scria că „un popor care își pierde tradițiile e un popor care moare”, la fel putem spune că o țară care își uită eroii nu mai are busolă. Ziua de naștere a lui Mihai Eminescu ar trebui să fie semnalul nostru de a ne ridica, nu doar o simplă comemorare, fiindca Eminescu a avut curajul să se ridice împotriva nedreptății.
Generațiile tinere trebuie să știe că România are un destin, iar acel destin depinde de fiecare dintre noi.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.