Rezultatul referendumului din Ungaria privind revoluția sexuală este dezamăgitor. A eșuat. Românii au avut ocazia în 2018 să oprească marșul revoluției sexuale la ei acasă, dar nepăsarea și "nebăgarea" în politică ne-au asigurat eșecul. La fel în Ungaria.

Pentru ratificarea și validarea celor 4 puncte care ar fi interzis propaganda elgibitistă în Ungaria a fost nevoie de un vot din partea a cel puțin 50% din cetățenii cu drept de vot. Cu toate că peste 50% s-au prezentat la votul de duminică, doar 44% dintre unguri au votat referendumul, 90% dintre ei votând, din fericire, să oprească propaganda elgibitistă. În 2018, 95% dintre românii care au votat la referendum au votat împotriva căsătoriilor elgibitiste.

Și creștinii unguri și români au fost aproape de biruință. Regretabil, nu au putut ridica mingea la fileu. Responsabilitatea eșecului le aparține.

Pierdem. Din nou și din nou. E trist. Atitudinile noastre privind politicul și implicarea devin tot mai împietrite. Tot mai puțini creștini doresc să devină cetățeni creștini. Cetățeanul creștin își exercită drepturile constituționale pentru a spune Cezarului (adică statului) cum să gestioneze lucrurile cetății după principii creștine.

Dușmanii noștri se bucură. Probabil râd în hohote. O minoritate ajunge să direcționeze lucrurile cetății în detrimentul majorității. Am avut și încă avem la dispoziție căi de îndreptare. Este o mare pierdere și tragedie pentru un creștin să nu își folosească drepturile constituționale pentru a promova valorile. Atitudinea neutră este și ea un păcat. La fel este și neutralitatea în lucrurile spirituale și valorice. Nepăsarea este și ea un păcat. Atitudinea "cu ce mă afectează asta pe mine?" este la fel de insolentă și păcătoasă.

E nevoie de îndreptare? Categoric.