Prin cocteilul diabolic Molimă – Foamete – Frică occidentalii sunt condiționați să renunțe de bunăvoie la tot ce au și să se bucure de noile Lanțuri.

O analiză cu totul excepțională a lui J.B. Shurk de la Gatestone Institute pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Cum devine o țară bogată? Multe sunt binecuvântate cu resurse naturale din abundență. Unele cuceresc teritorii. Altele se specializează în abilități comerciale sau manufacturiere unice.

Națiunile au dobândit bogății uriașe printr-o mulțime de mijloace: lemnul, exploatările miniere, pescuitul, zahărul, romul, stupefiantele, bumbacul, mătasea, agricultura, cuceririle, sclavia umană, manufactura, petrolul, industria, sistemul bancar ș.a.m.d. – în funcție de secol și de regiune.

Remarcați că nici o țară nu a reușit să prospere doar prin tipărirea de bani sau prin impozitarea cetățenilor săi.

Adevărata bogăție nu se poate obține din nimic. Trebuie să existe o cantitate de valoare recunoscută în ceea ce o națiune și cetățenii ei dețin.

Totuși, există o sursă de bogăție care este mai presus de toate celelalte: inovația.

Capacitatea spiritului omenesc de a crea ceva nou și prețios oferă unei societăți posibilitatea unor bogății nesfârșite.

Spre deosebire de relaxarea cantitativă sau alte instrumente (sau trucuri?) monetare, creierul este o mașină de tipărit bani adevărați.

Fie că un inovator modifică tehnicile agricole, miniere sau de fabricație existente pentru a face producția mai puțin scumpă și mai eficientă, fie că un inventator concepe ceva absolut unic, apare o valoare nouă, care până ieri nu exista.

Inovația este soluția magică pentru a genera bunăstarea.

Dar dacă inovația produce bunăstare, de ce nu sunt toate țările bogate?

Pentru că prea multe națiuni nu îi apreciază suficient pe inovatori sau nu încurajează inovația. Fără dreptul de proprietate garantat, fără instituții sociale solide și un sistem juridic fiabil, potențialii inovatori au prea puțini stimuli pentru a construi ceva nou.

Oamenii care se zbat pentru supraviețuire nu pierd timpul, eforturile sau resursele în proiecte care nu oferă nici o perspectivă de recompensă viitoare.

Oamenii care lucrează ca slugi la Stat, în economii controlate de la centru, nu au nici un interes să inoveze.

Doar atunci când proprietatea privată se asociază cu libertatea personală, inovația umană poate prospera.

Libertatea este ingredientul secret pentru ca inovația să poată spori bunăstarea.

Atunci când economiștii calculează cifra Produsului Intern Brut pentru a vedea dacă economia unei țări se află în creștere sau în scădere, este cuantificată măsura inovației.

În acea cifră se află integrat ceva care rezumă ingeniozitatea umană, libertatea personală și proprietatea.

Inovația economică este cea care reflectă direct condiția umană din orice moment. Ea oferă o măsură a libertății unei națiuni.

„Liberalismul”, în înțelesul său clasic – ca filosofie politică înglobând drepturile naturale, guvernarea limitată, piețele libere, libertățile politice și religioase și libertatea de expresie – a înțeles de la bun început acest adevăr fundamental.

Libertatea și dreptul de proprietate dau naștere creativității.

Acolo unde ambele sunt recunoscute și apreciate cu adevărat, mari scriitori, artiști și inventatori creează valori noi, care altminteri nu ar exista.

De aceea Florența medievală a dat naștere deopotrivă sistemului bancar modern și Renașterii europene.

Libertatea personală de a crea, de a construi, de a investi și de a poseda bunuri generează o formidabilă inovație și bogăție națională.

Invers, atunci când planificatorii centrali de azi pledează pentru un control socializat asupra piețelor și pentru înlocuirea „drepturilor individuale” cu „drepturile colective”, numind asta „liberalism progresist”, își însușesc fraudulos și pervertesc înțelesul istoric al liberalismului.

De la această recunoaștere, că libertatea unei națiuni influențează în mod direct bunăstarea ei, rezultă un alt adevăr, și mai important :

O națiune ale cărei instituții nu respectă dreptul de proprietate va fi mai săracă din această cauză.

O țară ale cărei instituții nu respectă dreptul de proprietate sau ale cărei tradiții nu prețuiesc libertatea va rămâne un deșert arid pentru inovația umană.

Astfel, națiunile au un stimulent istoric pentru liberalizare. Dacă nu o fac, devin rapid vulnerabile, financiar și militar, în fața națiunilor mai inovative și mai bogate.

Observând acest adevăr simplu, liberalii clasici au văzut întotdeauna piețele libere drept o cale spre emancipare.

Cu alte cuvinte, interesul economic personal conduce în cele din urmă la lărgirea drepturilor și libertăților omului în lumea întreagă.

Având în vedere această perspectivă, descrisă sumar aici, cum se face că există astăzi entități precum Forumul Economic Mondial (FEM) care promovează o „Mare Resetare” radicală a societății occidentale?

Care promite să pună cătușe piețelor libere prin reglementări economice, concentrând puterea în mâinile unei mici coaliții internaționale de planificatori economici centrali – mai cu seamă „ai lor”?

Cum poți crede că un viitor în care „oamenii nu vor deține nimic și vor fi fericiți” poate fi propice pentru o societate liberă și productivă – ba chiar și fericită?

Cum un viitor în care toată energia este controlată de organele directoare internaționale și de societățile multinaționale le-ar putea oferi indivizilor elementele instituționale de bază pentru o inovație continuă?

Cum ar putea fermierii susține populații tot mai mari și mai prospere când guvernele occidentale sufocă încontinuu producția agricolă prin reglementări și exproprieri?

Întrebările sunt retorice. Agenda FEM promovează programe radical anti-liberale, cum ar fi utilizarea inteligenței artificiale, pentru a cenzura vocile disidente, pentru a reglementa libertatea de expresie, și chiar pentru a șterge idei de pe Internet.

Eforturile sale represive de a controla toată energia produsă din hidrocarburi și șeptelul și culturile agricole vor sufoca inovația umană în primul rând prin privarea occidentalilor de abilitatea lor de a crea, de a inventa și de a produce hrană.

Agenda FEM trădează mileniile de progres civilizațional occidental, înlocuind respectul față de alegerea individuală și de liberul arbitru printr-o gestionare decadentă a activității umane cu ajutorul instrumentelor contondente ale forței și coerciției.

Motivațiile sale sunt indiscutabil anti-umane prin însăși esența lor, deoarece fiecare viață omenească individuală este tratată prin prisma unei mașinării sociale controlate într-o manieră centralizată.

Când occidentalii sunt reduși la condiția de 1 și 0, triați și manipulați de codurile programului social al FEM pentru un „viitor mai bun”, lucrătorii se supun dar nu mai creează.

În timp ce libertatea personală eliberează spiritul uman și generează o uriașă prosperitate, promovarea de către Forumul Economic Mondial a unui sistem economic controlat de la centru va zdrobi drepturile, va înnăbuși creativitatea și va produce sărăcie și servitute în masă.

De fapt, partizanii FEM par hotărâți să recurgă la folosirea unei combinații de pandemie, foamete și frică pentru a centraliza puterea în mâinile lor.

Ca să îi convingă pe occidentali să renunțe la mult și să se mulțumească cu puțin, FEM și acoliții lui globaliști le promit o utopie în viitor.

Totuși, la fel ca toate minciunile de acest gen, debitate de-a lungul timpului pentru a justifica acumularea extraordinară de putere, și acestea vor eșua.

Nici o societate nu a părut mai promitătoare – pentru ca apoi să se prăbușească atât de jos - decât cea descrisă în Constituția URSS din 1936 a lui Stalin.

Deși susține contrariul, acțiunile și programele FEM blochează intenționat și întorc societatea occidentală din drumul către o mai mare libertate umană, o mai mare mobilitate și o mai mare bunăstare accesibilă – și în geneneral spre tot ceea ce, în alte vremuri, ar fi fost considerat un veritabil progres liberal.

Deși FEM și organizațiile sale pretind că „salvează planeta”, eforturile lor par să indice, mai degrabă, un plan de a CONTROLA planeta.

Până la urmă, energia „verde” este energie CONTROLATĂ. Și cu cât energia este mai controlată de guvernele centralizate, cu atât mai mult piețele – odată libere – devin și ele mai controlate de la centru.

Dacă fiecare antreprenor potențial trebuie să primească mai întâi permisiunea de a utiliza electricitate înainte de a produce ceva nou, atunci înseamnă că nici un antreprenor nu poate prospera fără binecuvântarea autorităților centrale.

Dacă orice operațiune manufacturieră este văzută ca o „amenințare pentru planetă”, atunci nici un start-up independent nu va putea inova și produce bunăstare fără a fi obligat mai întâi să ceară și să obțină aprobarea guvernamentală.

Dacă consumatorilor li se interzice să cumpere ceva ce nu a fost aprobat înainte, atunci piețele libere sunt transformate în piețe CONTROLATE.

Ducând această tendință la concluzia sa logică - și comunistă -, proprietatea privată intră într-o contradicție fundamentală cu scopurile statului.

Observăm deja subminarea îngrijorătoare a proprietății private prin așa-numitele norme ESG (de mediu, sociale și de guvernanță), folosite pentru a impune obiectivele industriei și a manipula piețele libere.

Deoarece controlul asupra informațiilor face mai ușor controlul asupra piețelor, cu cât incertitudinea economică rezultând din manipularea piețelor este mai mare, cu atât cenzura va fi mai aspră.

De curând, până și un economist important care a afirmat în mod corect că economia Americii a intrat în recesiune s-a trezit că analiza sa este „verificată” și „corectată” pe Facebook de prietenii guvernului SUA.

Când piețele libere sunt în pericol, implicit, și libertatea de expresie este în pericol.

Binefacerile individuale ale liberalismului nu pot fi excizate din corpul politic fără a provoca moartea liberalismului, ca ansamblu.

„Schimbarea climatică” sau „COVID-19” sau „aprovizionarea sustenabilă cu alimente” pot fi declarare marile probleme de azi.

Dar, indiferent care este problema oficială, ea nu pare niciodată să fie mai mult decât o campanie de PR pentru prostirea maselor.

Un pretext subțire pentru a-i înșela pe occidentali să acorde unei mici cabale a „elitelor” puterea și controlul asupra tuturor celorlalți membri ai societății.

A convinge omenirea să creadă că piețele libere duc la un soi de apocalipsă pare a fi singurul obiectiv politic care contează.

Este poate trucul cel mai diabolic din istorie pe care cei care au puterea l-au folosit împotriva celor care nu au puterea.

Frica este utilizată cu abilitate ca un instrument de tortură pentru a convinge occidentalii să renunțe de bunăvoie la propria lor libertate.

Mantra nevinovată susurată în urechile lor este simplă:

„Aveți încredere în noi, oamenilor, vă vom salva.”

În realitate, mesajul este mult mai sinistru:

„În interesul vostru, ați face bine să vă bucurați de noile voastre lanțuri.”

Nu uitați că, pentru ca Forumul Economic Mondial să reușească în misiunea sa, trebuie să distrugă suveranitatea statelor națiuni.

De ce?

Pentru că, așa cum am explicat mai sus, națiunile liberale care adoptă libertatea de expresie, libertatea de gândire și libera inițiativă de piață favorizează inovarea și bunăstarea.

Orice țară care nu este împovărată cu interdicțiile de piață ale FEM va continua foarte probabil să prospere. Iar țările care sunt încătușate de „Marea Resetare” vor stagna.

De aceea politicienii occidentali au făcut eforturi atât de mari pentru a promova ideile „Build Back Better” în răspăr cu voința cetățenilor care i-au votat.

Națiunile libere și bogate sunt o amenințare pentru Noua Ordine Mondială a FEM.

Dacă este nevoie de cenzură pentru a controla „narativul”, atunci așa să fie!

Dacă cetățenilor trebuie să li se refuze libertatea de mișcare sub masca „urgenței sanitare”, nici o problemă!

Dacă conturile bancare private trebuie blocate pentru a-i intimida pe protestatari, atunci astfel de amenințări sunt prețul care trebuie plătit pentru a garanta supunerea.

În acest mod, planurile FEM pentru o economie controlată răstoarnă intenționat secole de progres liberal.

Astăzi, liderii politici duc Occidentul înapoi în trecut.

Mai întâi, libertățile individuale vor continua să dispară.

Apoi, cel mai mare motor economic dintre toate, inovația, se va gripa.

În fine, bogăția va merge exclusiv în mâinile unei mici minorități din „pătura conducătoare”.

ACESTA este viitorul pe care Forumul Economic Mondial îl numește „progres”.

Nu este progres. Este doar o rețetă pentru Sclavia Umană.