Împotriva fostului președinte s-a mobilizat un mecanism monstruos, fără precedent în istorie, pentru a-l împiedica să participe la alegerile din noiembrie 2024.

Un editorial de Sharyl Atkisson de la The Epoch Times pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Donald Trump a fost calomniat și ponegrit de mii de ori.

De fiecare dată când un ziarist, un comentator sau un judecător se referă la Trump ca la un „insurecționist”, sau pretinde că se face vinovat de „insurecție”, avem un nou caz flagrant de calomnie.

La fel și pentru ceilalți participanți la evenimentele din 6 ianuarie.

Insurecția este o infracțiune penală federală gravă, pasibilă de o pedeapsă care poate ajunge până la zece ani de închisoare, în baza articolului 18 din codul american 2383.

Cu toți dușmanii lui Trump la pârghiile de comandă ale ministerului Justiției și ale altor organisme însărcinate să aplice legea, cu toate intrigile și manevrele puse la cale împotriva lui, nimeni nu l-a condamnat pentru „insurecție”.

În sistemul nostru de guvernământ, nici un judecător sau autoritate electorală nu are puterea de a condamna unilateran un american pentru o infracțiune.

Cu atât mai puțin dacă acuzatul este privat de posibilitatea de a-și prezenta apărarea sau de a face apel.

Și totuși exact asta s-a petrecut atunci când tribunalele și autoritățile din Maine și Colorado l-au retras pe Trump de pe buletinele de vot de la alegerile prezidențiale pentru „insurecție”.

Este defăimarea supremă. Și mulți o susțin pentru că, ei bine, nu îl plac pe Trump.

Având în vedere dovezile de care dispunem astăzi, este rezonabil să presupunem că, printre alte conspirații pe care dușmanii lui Trump i le-au pus în cârcă, ei au planificat dinainte să prezinte mitingul său din 6 ianuarie 2021 ca pe o „insurecție” cu scopul de a le servi ca poliță de asigurare pentru a-l împiedica pe Trump să mai candideze vreodată.

O asemenea ipoteză ar fi putut părea cândva o enormitate. Nu și azi.

Să nu uităm că agentul FBI Peter Strzok și amanta lui, avocata FBI Lisa Page, și-au transmis prin SMS-uri unul altuia, în 2016,  că nu pot permite ca Donald Trump să fie ales președinte.

Discuțiile despre amenințarea pe care o reprezenta președinția lui Trump au avut loc în biroul lui Andrew „Andy” McCabe, directorul adjunct al FBI de la acea vreme.

Page i-a scris lui Strzok:

„Vreau să cred că e adevărat ce ai spus în biroul lui Andy – că (Trump) nu are nici o șansă să fie ales -  dar mi-e teamă că nu putem să ne asumăm acest risc. E ca o poliță de asigurare în cazul nedorit că mori înainte de a împlini 40 de ani.”

Teoria că dușmanii lui Trump au înscenat evenimentele din 6 ianuarie astfel încât să fie etichetate ca „insurecție”, pentru a-i compromite candidatura în 2024, ar putea explica de ce toți agenții și informatorii infiltrați dinainte printre susținătorii lui Trump, pe 6 ianuarie, nu și-au îndeplinit misiunea firească de a preveni producerea infracțiunilor și a dezamorsa crizele.

În schimb, potrivit multor dovezi și mărturii, ei au asistat și chiar au participat, permițând ca infracțiunile să se producă și au refuzat să îi despartă pe instigatori de organizatori, așa cum ar fi trebuit să procedeze în mod obișnuit pentru a detensiona situația și a menține mulțimea sub control.

Agenții și informatorii au jucat bizarul rol de a se retrage în timpul evenimentelor și de a-i identifica pe presupușii autori DUPĂ aceea.

Totuși, la urma urmei, nu a existat nici o insurecție – cel puțin conform procurorilor, cei îndreptățiți să formuleze acuzarea pentru o asemenea infracțiune, dar nu au făcut-o.

Iar Trump a contribuit la distrugerea oportunității de a fi acuzat oficial de insurecție, cerându-le în mod clar în acea zi simpatizanților săi să își „facă auzite vocile într-un mod pașnic și patriotic”.

Opozanții lui Trump, deopotrivă Democrați cât și Republicani, sunt atât de încântați să îl vadă persecutat și se simt atât de amenințați de o repetare a președinției lui Trump - dincolo de interesele obișnuite de putere și bănești – încât încurajează defăimarea și orice alte acțiuni împotriva sa.

Cu câteva excepții, ca de exemplu Robert F. Kennedy, toți cei care în mod normal ar critica acțiuni precum cele puse la cale împotriva lui Trump păstrează tăcerea, de teamă să nu fie tratați ca partizani ai lui Trump într-un mediu în care această etichetă i-ar expune la ostracizare sau chiar mai rău.

Presa și cei care ne controlează informațiile sunt atât de marcați de acest partizanat încât nu mai rămâne nimeni care să oprească nebunia.

Adevărata semnificație din spatele a tot ce i se înscenează lui Trump este aceasta: ei sunt convinși că va câștiga.

Trump este asemenea Crăciunului iar dușmanii lui sunt ca Grinch.

În ciuda impeachmenturilor, a supravegherii ilegale, a cenzurii, a complotului agențiilor de informații, a acuzațiilor penale și civile și a trădătorilor care au fost în anturajul lui și care acționează acum împotriva sa – popularitatea lui Trump a crescut.

Nu l-au împiedicat pe Trump să revină în prim-plan pentru 2024. A revenit. Fără Twitter și fără Facebook. Fără Snapchat sau Discord sau Stripe.

Cum-necum, a revenit.

A-l scoate pe Trump de pe buletinele de vot este ultima încercare a Sistemului de a cenzura un candidat despre care sunt siguri că va câștiga.

Am ajuns la un punct periculos și înspăimântător, în care o mulțime de persoane sunt gata să își întoarcă privirea, prefăcându-se că nu văd, pentru că nu candidatul lor preferat este cel atacat.

Pentru a reveni de unde am plecat, Trump i-ar putea da în judecată pentru calomnie pe toți cei care continuă să îl numească „insurgent”.

Inclusiv Curtea Supremă de Justiție din Colorado sau pe secretara de stat din Maine, Shenna Bellows.

Dar probabil că aceasta nu este o bătălie pe care ar putea-o câștiga.

Alegerile din 2024? Ele sunt altceva.