manastirea Oasa
E o sete atât de mare în noi, încât ne adâncim adesea în valurile gândurilor, într-un zgomot de trăiri îmbelșugate, cuprinse aievea între contrastele existenței. Ființe umane fără mărginire, știați că inimile voastre cuprind doar Infinitul? Setea aceasta neînțeleasă, care ne străbate adâncurile în cele mai fine cotloane ale trăirilor, reprezintă setea după Infinitul cel necuprins de mintea omenească.
Nimic din ceea ce se găsește în această lume nu își are o stare de permanență în viața noastră lăuntrică. Orice obiect, orice ocupație, orice pasiune trece prin noi pur și simplu, ocupând un spațiu temporar pe linia verticală a existenței, ca mai apoi să se topească într-o amintire diafană a trecutului.
Nevăzutul este ceea ce rămâne de fapt, atunci când totul se dizolvă sub semnul abisal al efemerității. Credința, dragostea, idealurile și sentimentele umane sunt temelia unui suflet puternic, angrenat cu trezvie în realitatea vie a existenței pământești. Să fie toate acestea o simplă cugetare la ceea ce alcătuiește profunzimea sufletului? Sau un punct de pornire spre conștientizarea esenței?
"Culturile de suprafață nu rezistă climei aspre, la fel nici superficialitățile pe care noi, oamenii, le cultivăm. Dacă nu îți transferi agricultura spirituală sub pământ, tot ce rămâne doar la suprafață nu rodește și, în final, nici locul nu te mai rabdă și va trebui să pleci. (...) În fața asprimii vremurilor, rădăcinile sunt baza; trebuie să fii tare în rădăcini și să le ai slobozite în adânc, să te prinzi bine cu ele de stânca credinței și a tradiției astfel încât, atunci când te izbesc vijeliile, să nu te dezrădăcineze și să te arunce jos."
Acestea sunt cuvintele care m-au pătruns în fibrele tainice ale ființei precum soarele își înfige razele ascuțite de lumină în adâncurile apelor. Un moment de trăire și de re-trăire în inima munților, într-un loc binecuvântat în care am "crescut" în anii adolescenței și ai studenției.
"Oașa este bogată într-o frumusețe aspră."
Regăsire. Aceasta este definiția timpului petrecut la mănăstirea Oașa în acest weekend care tocmai a trecut. Uneori nici distanța, nici timpul nu îți pot amprenta inima mai mult decât au făcut-o deja experiențele. Acestea rămân mereu înrădăcinate în tine, făcând parte din ceea ce ești și te definește.
M-am bucurat cu ocazia acestei vizite "acasă", să observ că Oașa a rămas aceeași, așa cum o știam dintotdeauna! Plină de viață și cu dor de veșnicia necuprinsă în cuvinte. Tainică în liniștea ei și totodată, vibrând de câtă viață poate să transmită prin porii ei!
Oașa are o lucrare de-a dreptul unică pentru poporul român, ceea ce îi va oferi un loc aparte în istorie. Fiind o poartă către inima tinerilor, mănăstirea aceasta înconjurată de munții cei tainici, este locul de renaștere și de regăsire a multor suflete tinere. Într-o formă sau alta, aici îți găsești calea, departe de o lume amenințată din toate părțile de o distrugere sistematică a adevăratelor valori. Într-un timp marcat de o fragilitate îngrijorătoare a tot ce înseamnă credință, identitate și tradiție, Oașa rămâne un stâlp de neclintit în vâltoarea vremurilor înșelătoare. Să ajungi să te cunoști pe tine însuți, să îți înțelegi neamul și credința, să îl descoperi pe Dumnezeu în cea mai vie și mai palpabilă formă...acesta e cuprinsul care definește Oașa în plinătatea ei.
" Un loc cu adevărat special, care schimbă viețile oamenilor în bine"
Soțul meu, care este medic și instructor de prim ajutor în Consiliul European de Resuscitare, a fost invitat la mănăstirea Oașa, weekendul acesta, pentru a desfășura două workshop-uri de prim ajutor. Evenimentul a fost dedicat în special tinerilor care au participat la tabăra de ski desfășurată în această perioadă și a avut ca scop dobândirea unor abilități practice și a unor tehnici salvatoare de viață, în cazul situațiilor de urgență cu care ne putem întâlni de-a lungul timpului.
După nouă ani de predare în diferite situații și cu diferite grupuri de participanți, Alexandru mi-a mărturisit sincer că experiența cu tinerii de la Oașa a fost impresionantă. Receptivitatea și implicarea lor i-au depășit așteptările! Au fost activi, atenți, au răspuns promt și au avut feedback-uri pozitive.
Poate că nu e întâmplător faptul că se organizează multe tabere folositoare în acest cadru al mănăstirii! Liniștea și ritmul domolit al vieții de acolo te amprentează fără să vrei, dobândind o altă claritate a sufletului și a minții.
"Au fost unele din cele mai pline de viață cursuri! Cu cele mai complexe întrebări, puse de medici, studenți la medicină, voluntari la salvamont și nu în ultimul rând, de oameni fără pregătire medicală, dar cu un interes vizibil pentru ceea ce înseamnă acordarea primului ajutor."
Frumusețea este limbajul prin care Dumnezeu ne comunică veșnicia, iar frumosul este viu și materializat la un potențial maxim prin comuniunea dintre oameni! Acestea sunt gândurile care ne-au călăuzit pașii înapoi acasă.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.