În țara numită DAmania era foarte ușor să trăiești. Practic toată Constituția țării era formată dintr-o singură lege. Celor mai mari și mai puternici decât tine, spune-le DA și celor mai mici, NU.
Și lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine. Nu existau certuri, conflicte, toată lumea știa că dacă e cineva mai mare decât tine, spui DA și viața curge liniștită la vale, sau a deal dacă se întâmpla ca valea să fie mai mare decât apa.
Dar iată că într-o zi, în familia unor oameni nevoiași, din cei care erau născuți să spună DA, s-a născut un copil greșit. Avea, nu-i vorbă, cinci degete la o mână și cinci la alta, cinci la un picior și cinci la altul. Două urechi și capul între ele, doi ochi și nasul între ei, și o gură, una singură deasupra bărbiei.
Dar, e și greu de spus, era un copil fără nicio regulă, fără bun simț, un copil care spunea la întâmplare, când DA, când NU, după cum îl tăia capul. Și capul nu-l prea tăia, după cum am spus, fiindcă era cam prost. Bine, nu chiar prost, prost, mai degrabă...ciudat.
Ceea ce îl salva, era zâmbetul, avea un zâmbet dulce precum un fagure de miere. Dar miere nu mai era demult, albinele dispăruseră, fiindcă și ele s-au nărozit și au început să spună NU atunci când le-au spus mai marii că fagurii nu mai trebuie să aibă model rombic ci rotund, fiindcă sunt mai ușor de împachetat și ”marketat”.
Marketat era un cuvânt mare, nu te puneai cu marketat.
Albinele au zis NU, au făcut ca ele și... au dispărut.
Odată cu ele și florile.
Odată cu florile și iarba.
Odată cu iarba și ierbivorele.
Odată cu ierbivorele și carnivorele.
Omul însă a trăit mai departe fericit în DAmania.
Avea deja de mult timp carne din plastic, ouă din plastic, flori din plastic, albine din plastic, chiar și miere din plastic avea, deși nu o dorea nimeni.
Părinții Băiețelului Greșit, disperați, s-au gândit să-l ducă pe Băiețelul Greșit la medic, și fiindcă nu aveau bani, au fost obligați să muncească mai mult. Și Băiețelul Greșit a crescut de capul lui așa, și boala i s-a agravat și mai tare, în timp ce părinții munceau din greu să-l ducă la medic, să-l repare. Și fiind el din ce în ce mai bolnav, părinții trebuiau să muncească și mai mult.
Băiețelul Greșit a ajuns un bărbat în toată firea. Un bărbat greșit în toată firea. Părinții, bieții de ei, au murit de epuizare, spunând DA și iar DA, în timp ce strângeau bani pentru el. Și uite așa, Băiatul Greșit a rămas nedus la medic, stricat.
Ce nu v-am spus însă este că între timp, crescuse foarte mare și puternic. Și acum toată lumea, sau aproape toată lumea, ajunsese să-i spună lui DA. Și el i-a mustrat pe oameni cu blândețe și le-a zis că de acum înainte au dreptul să spună ce vor, fără să mai țină cont de dimensiuni.
S-a creat un haos de nedescris, toată lumea se certa cu toată lumea, nimeni nu mai știa ce să facă. Tribunalele ajunseseră să judece spețe nonstop, avocații prosperau, polițiștii nu mai știau pe cine și cum să mai amendeze așa că amendau de fiecare dată ambele părți. Un haos și jumătate. Și toată lumea a prins a se întoarce împotriva Băiatului Greșit devenit între timp Bărbat Greșit în toată firea. Doar el era de vină!
Înarmați cu furci, cu bice, cu ciomege, cu stilouri, cu ce avea fiecare prin gospodărie, s-au dus să pună capăt nebuniei. Și în timp ce mergeau ai așa, furioși, o albină s-a așezat pe ciomagul unuia. Și minune, nu era o albină de plastic, cu mecanism, oh, nu, era una pufoasă, una cu piciorușe sensibile și eșarfă de polen. Toată furia a dispărut ca prin farmec.
- Uite și o floare!
- Și nu e din plastic!
- Uite o vacă!
- Și nu e din plastic!
Băiatul Greșit a fost uitat odată cu furia împotriva lui și odată cu lumea din plastic, oamenii au trăit fericiți mai departe, spunând când DA când NU după cum le venea la gură.
Singurele rămase circumspecte au fost albinele și din când în când o roiau să vadă dacă nu cumva au apărut pe undeva fagurii cu model rotund.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.