

A murit un judecător...nimic nou sub soare, nu-i așa?!
Toți oamenii mor. Unii prea devreme, alții sunt binecuvântați cu ani mulți...
A murit „o pensie specială”... parte a poporului, dornică de răzbunare, aplaudă în surdină!
Ce naiba?! Doar si ei își fac cruce când trec pe lângă biserică și mimează bunătatea când încep posturile...
A murit un om. Singur printre cărți...
Știți ce nu se dorește a se înțelege?
Că această profesie vine „la pachet” cu multă singurătate, cu multă asprime în suflet, astfel că, fiecare încercăm, atât cât putem, să ne protejam sufletul. Asa, aspru, cum este el...
A murit un coleg... dar bine că nu oamenii îi vor judeca sufletul aspru...pentru că, în comparație cu moartea, judecată oamenilor care nu îl/ne cunosc este cu adevărat o tortură.
A murit un om. Singur. Asa cum este și această profesie...
Asa că,
Rogu-Te Doamne, cand sufletul se va infătisa la Judecata Ta, judecă-l că Dumnezeu, pentru că el a judecat ca om.
Odihnește-te în pace și lumină!
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.