Teama de a nu mai avea în fruntea statului o căzătură umană ca Dodon ne-a indus starea totală de dezorientare și zăpăceală în care a fost posibilă alegerea cu mânuța noastră în fotoliul de șef de stat a unei cozi de topor a intereselor străine mult mai școlite, mai viclene și abile, cu ștaif, cum s-ar spune - Maia Sandu!

A fost cea mai îndelung și bine pregătită operațiune rusească de după ruperea noastră de fostul imperiu cu scopul descurajării efortului de afirmare a identității românești în rândul populației din stânga Prutului.

Cea mai concludentă dovadă în acest sens este discursul din 2 martie al noii președinte de la Chișinău legat de comemorarea eroilor căzuți în războiul împotriva agresiunii ruse din 1992, discurs prin care Maia Sandu, mușamalizând cu premeditare această agresiune cu retorici deșarte și aberante anticorupție, și-a dat arama pe față de apărător camuflat al intereselor rusești!

Ne convingem acum că înlocuirea lui Dodon cu Maia Sandu nu a fost doar o acțiune a serviciilor rusești. A fost operațiunea comună a Moscovei și structurilor occidentale, în parte a celor din subordinea directă a Berlinului, care, în schimbul realizării planurilor sale economice cu Putin, intervine brutal și în dezavantajul nostru pentru satisfacerea planurilor Kremlinului de federalizare a Republicii Moldova și de legalizare a prezenței sale militare în stânga Nistrului.

Aducerea unei unelte ca Maia Sandu în fotoliul de șef de stat la Chișinău este expresia directă a coincidenței scenariului rusesc cu cel al grupărilor neomarxiste occidentale de anihilare a spiritului românesc în Republica Moldova și de descurajare a aspirațiilor și acțiunilor unioniste din acest teritoriu românesc înstrăinat.

Prin asta se explică de fapt graba și îndârjirea cu care pledează Maia Sandu pentru alegerile anticipate, alegeri care, potrivit aceluiași scenariu comun al rușilor și al stângii neomarxiste occidentale antiromânești și anticreștine, ar trebui să se soldeze cu accederea în Parlament a lui Dodon, Usatâi, Tkaciuk, dar și a nou apărutei structuri politice prezidențiale „Partidul Schimbării” în frunte cu Ștefan Gligor, și eliminarea din legislativ a oricăror elemente de respirație românească.

Ar trebui să se soldeze, deci, cu consolidarea partidei rusești sau a „națiunii civice moldovenești” din Republica Moldova!

Deloc întâmplător este faptul că uneltele de propagandă ale Maiei Sandu induc metodic în subliminalul basarabenilor ideea că mișcarea de deșteptare și renaștere națională în stânga Prutului nu a existat (emisiunea Politica a Nataliei Morari de la TV8 și invitații ei, printre care și M. Tkaciuk!).

Și deloc întâmplător este faptul că exact aceeași idee se ascunde în discursul din 2 martie al noii președinte de pe Bâc, care se tot căznește să ne demonstreze că războiul din 1992 a fost un conflict intern generat de „corupția regională”, și nu o agresiune a Rusiei împotriva Republicii Moldova menită să descurajeze Mișcarea de renaștere românească și de reunire cu România ce lua amploare în anii de după destrămarea imperiului sovietic.