Portret de artistul George Sorin Nicolae
"Arta trebuie să apropie, nu să depărteze, să umple, nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite și așa destul de răscolite de întrebări. În artă nu trebuie să existe străini.” – Constantin Brîncuși
Pe 19 februarie 1876, în Hobița, județul Gorj, se năștea al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brîncuși și al Mariei Brîncuși, Constantin, cel ce avea să fie cel mai mare sculptor român al tuturor timpurilor. Copilăria marcată de dese plecări de acasă în lungi ani de ucenicie se incheie cu absolvirea, în 1898 a Școlii de Arte și Meserii din Craiova, iar mai apoi a Școlii de Bellearte din București. Se face remarcat încă din anii studenției, obținînd mai multe premii și mențiuni pentru sculpturi precum Bustul lui Vitellius, Capul lui Laocoon sau Studiu.
După absolvirea studiilor, se decide să plece la Paris, jumătate din drumul pînă acolo urmînd să îl parcurgă pe jos.
Ajuns în Viena, cunoaște arta sculpturilor egipteane, sculpture care îl vor influența mai apoi în opera sa. Referitor la opera sa afirma: „Prefer să creez aceste sculpturi și să greșesc; decît să nu greșesc și să recreez pe Venus din Milo - căci Venus din Milo a mai fost creată odată și este, vai, insuportabil de bătrînă.”.
În 1905 ajunge în Paris unde reușește să intre la prestigioasa școală de arte École Nationale Supérieure des Beaux-Arts.Fiind nevoit să părăsească școala din cauza limitei maxime admise de vîrstă, are ocazia să lucreze ca ucenic practician în atelierul lui Auguste Rodin, dar refuză spunînd că: „La umbra marilor copaci nu crește nimic”.
Opera sa este una foarte vastă, Brîncuși lucrînd în lemn, piatră, bronz și ghips și ajungînd să expună la Craiova, București, Paris și New York, în aceste două mari metropole cunoscînd o apreciere uriașă, apreciere de care nu s-a putut bucura și în țara natală.
Printre operele sale se numără lucrări precum: Bustul lui Gheorghe Chițu, Bustul Vitellius, Capul lui Laocoon, statuetă simbolizînd muzica corală românească, Bustul generalului Carol Davila, Copil – ghips, Supliciu – piatră, Cap de copil – bronz, însă cele mai cunoscute lucrări ale sale, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului și Masa Tăcerii, constituie ansamblul de la Tîrgu Jiu.
În anul 1957 Brîncuși îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, se spovedește și se împărtășește, apoi îi mărturisește că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”. La 16 martie același an, se stinge din viață marele sculptor român care spunea despre opera sa că „Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și cînd am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mîini.”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.