Stimați cetățeni, de când Cosette Chichirău s-a despărțit -în mod dramatic, aș spune- de Drulă și de celebra lui rangă, s-a simțit așa... ca un dezechilibru pe dreapta, ca un gol dureros, ca o migrenă intelectuală latentă, ca o extrasistolă zgubilitică. Trebuia, așadar, să vină un viteaz din restrânsa familie a intelectualilor civici pentru a reabilita ideea de rangă, de gunoi stradal, garnisit cu rahat de șobolan și de „fără apă caldă”, pentru ca vulgul să priceapă cu cine trebuie să voteze la alegerile locale, cele grav îmbârligate cu alegerile europarlamentare, de astă dată. Că vulgul e ignorant și nu poate decide, deoarece n-are nimic în sfeclă și trebuie îndrumat!

Iar pentru că intelectualul nostru civic atoatepriceput trebuia să poarte un nume, i s-a spus Liiceanu Gabriel... Singura eroare de „mise-en-scène” a intelectualului civic Liiceanu Gabriel, luptător neobosit cu nepăsarea noastră funciară, e aceea că ar fi trebuit să meargă din casă-n casă și să explice la lume chichițul cu alegerile, iar nu să facă tocmai la Bookfest -unde orișicât, vine lume fină, Sorin Ioniță, Cristi Preda, alții... -apologia ălora care au ajuns la „soluționarea trebii”. Căci aceia (Sorin Ioniță, Cristi Preda, Ciprian Mihali, etc.) știu din inteligența lor cu cine să voteze, ca și consumatorii de panseuri liicene, aflați în sală doar pentru aplauze și fursec.

Deci, când intrați în cabina de vot, țineți minte trei cuvinte, cetățeni: Fritz, Clotilda, Drulă! Toți trei au tăiat răul de la rădăcină -așa grăit-a Liiceanu- fără să umple golul cu ceva, ce-i drept, dar orișicât, de tăiat au tăiat: Fritz a ras corupția din Primăria Timișoara, lăsând cetățenii cu caloriferele reci și băgând apa caldă în „greva tăcerii”, Clotilda a ras mafia gunoaielor umplând Sectorul 1 de niște simpatice rozătoare fojgăitoare, care s-au deprins repede să ia masa în oraș , iar Drulă a ras mafia metrourilor, dărâmând, cu ranga sa virilă, chioșcurile din stații. Sigur, vă veți întreba de ce anume la o lansare de carte la Bookfest s-a trezit Liiceanu să facă un pui de campanie electorală, dar pui viguros, cu trei capete, provenit dintr-un ou cu mai multe gălbenușuri? Păi, pentru că se lansa monumentala operă literară CE VREM DE LA PREȘEDINTELE ȚĂRII? scrisă de Sorin Ioniță, Cristi Preda și Ciprian Mihali, având o prefață de Andrei Pleșu și prezentată de Liiceanu însuși, cunoscut drept cel mai competent alegător de președinți din România!

Ca să înțelegem mai bine cine ne explică nouă cum trebuie să fie președintele pe care îl votăm, să luăm aminte la câteva gânduri ale celor care apar în volumul amintit:

„N-aș vrea să am un președinte despre care să nu știu la ce se pricepe de fapt. N-aș vrea să am un președinte care a făcut, o dată sau de mai multe ori, proba lipsei de onestitate. N-aș vrea să am un președinte fără experiență de viață și de oameni, necopt, sigur de sine fără temei, mândru că e președinte, ros de ambiții impure și de parvenitism." (ANDREI PLEȘU)

„Un președinte harnic, moderat și darnic -iată ce cred eu că ne trebuie în 2024." (CRISTIAN PREDA)

„Știind că democrația este regimul politic al egalilor, devine pentru noi o datorie civică de maximă urgență să putem alege dintre noi pe egalul nostru înzestrat cu cele mai nobile calități carismatice." (CIPRIAN MIHALI)

Toți acești înțelepți, care ne învață astăzi cum să votăm inteligent, sunt, de fapt, susținătorii și pupătorii lui Băsescu Traian. Ei așa au votat: un Băsescu Traian care, după cum bine ne aducem aminte, avea „experiență de viață”, n-a făcut vreodată „proba lipsei de onestitate”, n-avea nicio „ambiție impură” și nu putea fi suspectat de „parvenitism”, era „harnic, moderat și darnic” dar, mai ales, era „egalul nostru înzestrat cu cele mai nobile calități carismatice", bașca, să nu uităm că, potrivit lui Gabriel cel mofluz, a fost „la înălțimea unei bune părți a intelectualității din țara asta”!!!

Succes la vot, cetățeni, că are cine să vă îndrume să votați înțelept!
........................................................................................
P.S. Gabriel Liiceanu crede că oamenii de mare tărie sunt cei care „O ȚIN LANGA” . Păi, să-i spună cineva maestrului că „A O ȚINE LANGA” se cheamă, în limbaj filosofic, „ÎNCREMENIRE ÎN PROIECT” și parcă-mi amintesc că am citit niște panseuri, mai demult, scrise de către un intelectual civic, din care am desprins următoarea formulare: „Prostia ca încremenire de proiect este prostia care face istorie.”

Gabriel Liiceanu o ȚINE LANGA-RANGA, netulburat, de la începutul anilor 90... da, da, eu cred că e un om de mare tărie!!!!