Ei, și-acum să vedem cam cât va mai dura „luna de miere”... Sigur că este o mare scremere, din partea tuturor celor care-au păpat sarmale la Cotroceni, ca să prelungească forțat feeria... De aceea, toți mâncătorii de varză acră prezidențială se străduiesc acum să bată araci la rădăcina imaginii nicușoriene, ori de câte ori aceasta se face piftie și se scurge pe arătură. Dar cei neimplicați în „cântarea Nicușorului” și care l-au văzut en plein soleil pe președintele nostru „la inundații” înțeleg exact ceea ce-am scris mai sus.
Mă gândesc așa... dacă ești „divă” și mărturisești că porți chiloții pe dos ca să nu te deoache alte dive, invidioase pe succesul tău fulminant, asta este o informație simpatică pentru revistele de scandal... lumea zâmbește și trece mai departe. În schimb, dacă ești președinte de țară și declari cu nonșalanță că ai un carnețel în care nu scrie nimic dar îl ții în mână din superstiție, că e port-bonheur -ul tău, la care ai adăugat -exact din același motiv- și cartela de acces într-o instituție cu care nu mai ai de-a face, asta cred că ar cam trebui să trezească unele neliniști în sufletul cetățenilor pe care-i „păstorești”.
Altfel, prezentarea din campania electorală continuă neabătută. Și toată lumea bună încearcă să ni-l arate pe președintele nostru ca pe un om ultra-banal... El își duce fetița, dimineață, la școală și poartă pe spinare ghiozdănelul ei... el ține conferințe de presă , sub umbrelă, la ieșirea din vizuina mansardată, chiar pe trotuar... el poartă hăinuțe, iar nu costume de președinte... el nu se grăbește să se „alcătuiască” guvernul, deoarece e temeinic în tot ceea ce face și stai un pic, să ne mai consultăm informal... Dar tot el, așa „umanizat” cum este în reclamă, n-a vrut să semneze autorizația de construire pentru un spital oncologic destinat copiilor, deși se împlineau aproape trei ani de la sentința definitivă care-i impunea acest lucru, semnând abia după ce i s-a spus clar că încăpățânarea asta ar „da rău” în alegeri... el n-a vrut să dea undă liberă reabilitării unui pasaj din București, în timp ce carosabilul de deasupra stătea tolănit, cu toată greutatea lui, pe țevile de gaz, gata să se prăbușească, dar hai! treacă de la el, a acceptat, tot așa, doar când i-au explicat „niște băieți” că îi alterează imaginea cea nepătată... el s-a dus „la inundații” cu carnețelul-talisman în palmă, pipăindu-l într-una pentru că asta îl calmează... el nu are televizor acasă că n-ar ști cum să „gestioneze” această ciudățenie cu ecran, pe care ar putea, Doamne ferește! s-o vadă și copiii și să se înspăimânte... el privește în gol, pierdut, în timp ce restul vorbesc în jurul lui -noroc cu Kelemen Hunor care intervine, din când în când, decisiv, ca și cum și-ar apăra copilașul interogat, la examen, de lumea cea rea ce-i pune întrebări insinuante sau de-a dreptul dușmănoase.
Poate că toate astea merg când președintele unei țări are un rol pur decorativ, iar premierul este cel care de la care are așteptări populația. Numai că la noi nu este așa... cred că jumătate dintre cetățeni nici n-au habar că rolul de premier îl joacă astăzi milițianul-șef Predoiu iar dacă întrebi oamenii cine au fost prim-miniștrii României în ultimii zece ani, s-ar putea să ai niște surprize de proporții. Pentru marea majoritate a populației președintele este chiar ESENȚIAL, el nu e privit ca un figurant oarecare, ducând tava cu dulcețuri și cafele în salonul de mucava unde actorii principali poartă conversații savante. Așa că strădania de astăzi a susținătorilor de conjunctură mai poate acoperi realitatea doar pentru un timp limitat. Nu va mai curge multă apă pe Dâmbovița până când mulți dintre votanții lui Nicușor vor începe să se întrebe: „dar de ce se comportă așa? de ce nu se poate concentra la chestiuni simple? de ce are nevoie de talisman? de ce nu se grăbește să se mute din apartamentul minuscul?” dar, mai ales, „oare cine îi ghidează, din spate, mișcările sau îi spune când să semneze și când nu, că el nu pare să știe ce e de făcut atunci când ești președinte?”
Cei ce l-au proptit în ușa Cotrocenilor pe Nicușor cred că l-au ales tocmai pentru această moliciune a gândirii, pentru reacțiile previzibile și pentru că, fiind atât de liniar, actualul președinte nu poate furniza surprize „sistemului”. Dar oare ce se va întâmpla când Nicușorul cel placid ar începe să dea semne de insubordonare? Când va arunca prima dată paltonul pe capota limuzinei iar doamna Delia Dinu nu va fi prin prejmă ca să-l strunească?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.