Potrivit celebrului dicton: „Ce începe rău în noiembrie, se termină și mai rău în decembrie”, ultima lună a anului 2024 este atât de bulversantă pentru cetățenii români încât numai tăierea porcului în Ardeal și „magia Crăciunului” pe teritoriul Miticilor reușesc să mai restabilească, șontâc-șontâc, un minimum de echilibru sufletesc. 

De Ziua Națională, pe 1 Decembrie, cetățenii au ieșit să voteze pentru parlamentare, fără entuziasm, dar având grijă, totuși, ca AUR să devină al doilea partid, ca pondere, în Parlament. Cu aceeași ocazie, poporul a băgat în Parlament, cu un scor bunicel, atât SOS -previzibil-, cât și POT- imprevizibil-, dar agățat, ca o cocardă micuță, de reverul lui Călin Georgescu. Partidele „mari” și obosite, căznit „pro-europene” înghit rezultatele scrutinului cu multă apă rece și se scarpină-n cap, întrebându-se cum naiba vor încropi un guvern din ingredientele astea aflate pe masă în fața lor.

Cu vrednicie, pe 2 decembrie, după renumărarea, la o-ha! a voturilor -adică numai a celor din țară, nu și a celor din diaspora, unde Marcel Ciolacu nici nu se vedea din păpușoi-  Curtea Constituțională a României (CCR) decide că primul tur al alegerilor prezidențiale a fost O.K. iar Călin Georgescu și Lenuța Lasconi se vor întâlni în turul doi, n-ai ce să faci... Odată cu această decizie, cad în derizoriu toate aranjamentele anterioare („hai să fixăm meșteșugit datele alegerilor, în așa fel încât să câștige Nicu și Marcel... sau măcar Marcel... sau unul de-al nostru, orișicât, verificat... sau Ursula, prin reprezentanți...”). Pe 3 decembrie se publică motivarea CCR, prin care aceasta constată că: „nu există neregularități care să sugereze o fraudă electorală.” Avantaj -poporul care a votat! C-așa-i în tenis! Iar în următoarele zile poporul votant se încălzește făcând joc de gleznă, pentru turul al doilea al prezidențialelor -adică pregătind o minge de ghem, set și meci pentru Călin Georgescu! 

Numai că, pâș-pâș, cu numai două zile înainte de turul al doilea al prezidențialelor, vine și ziua de 6 decembrie, cu cataclismul aferent: căci aceasta este ziua când CCR aplică poporului votant un uppercut devastator, anulând, cu o nesimțire deplină, alegerile prezidențiale, urmând ca procesul electoral să se reia în integralitate! C-așa-i în box! uitând desigur, că meciul în desfășurare era de tenis, nu de box! Iar după această  absurditate, ehei! sistemul prinde curaj. Căci dacă așa ceva s-a putut întâmpla și societatea n-a făcut implozie, totul se va putea de acum înainte! De ochii lumii, CCR le-a aruncat cetățenilor și niște justificări jenante, susținând că procesul electoral „a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni ...bla, bla, bla”. Reamintesc că este aceeași Curte care, cu trei zile înainte susținea că: „nu există neregularități care să sugereze o fraudă electorală.” România, buimăcită,  iese din „Momente și schițe” de I. L. Caragiale și intră, brutal, în literatura lui Kafka. 

Tot pe 6 decembrie, președintele Ficus declară următoarele:  

Curtea Constituțională a României a decis să anuleze alegerile prezidențiale care s-au desfășurat în aceste zile. La scurt timp după primul tur al alegerilor prezidențiale, am primit semnale, la început doar telefonice, de la servicii, că anumite lucruri sunt ciudate (!!!, n.n.)... în scurt timp am primit informările scrise. Am fost foarte îngrijorat de ce am citit acolo (!!!. n.n.) și am convocat de urgență ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Acolo am avut patru materiale, de la SRI, de la SIE, de la STS și de la Ministerul Afacerilor Interne, materiale pe care între timp majoritatea le cunoașteți. CSAT a luat act de aceste materiale, le-a discutat, și concluziile au fost grave (ete, fleoșc!!! n.n.).”

Ce vrea să spună președintele Ficus cu cele de mai sus? Păi, vrea să spună că, deși nu există niciun alt argument în afara „îngrijorării” sale din clipa în care a citit niște materiale din care nu rezulta nimic -ceea ce nici nu ne miră, deoarece el oricum nu înțelege ce citește- decizia Curții e exact ceea ce și-a dorit și a poruncit el!

Iar ca să nu ne îngrijoreze soarta lui de-aici înainte, ne liniștește că el va rămâne președinte, în baza unei propoziții din Constituția României, care nu se coroborează cu nimic altceva, și va rămâne „la post” pe toată durata loviturii de stat. Adică, el nu ne lasă... nu ne părăsește... ci va patrona lovitura de stat cu înțelepciunea care-l caracterizează!

„Ce fac eu? În Constituția României, citim la Articolul 83, alineatul 2: «Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de președintele nou ales». Concluzie, eu rămân în mandat până când va fi ales un nou Președinte al României.”

De aici înainte, între 6 și 23 decembrie, lucrurile au curs potrivit așteptărilor... ANTENA 3 CNN a priceput apropo-ul narativului oficial și a pornit cruciada sălbatică împotriva legionarilor, extremiștilor, rușilor și a Makavelilor care, evident, „trag din toate pozițiile”. În urma acestui demers ticălos, o mulțime de cetățeni au avut de suferit, numai pentru că ANTENA 3 CNN avea sarcină să demonstreze ceva ce nu putea fi demonstrat. Apoi, cu cei 280 de milioane de coco- respectiv contravaloarea organizării și finanțării alegerilor- s-a făcut un frumos foc de tabără în mijlocul curții... a Curții  Constituționale, vreau să zic. Dornici să pună și ei umărul,  intelectualii patriei au sărit să explice prostimii că de! fărădelegea s-a făcut, ce-i drept, dar era absolut necesară pentru salvarea patriei. Înțelept, Bogdan Chireac zice, la fiecare post de televiziune, cam ce vor ăia să audă, ca românul imparțial... 

În Palatul Victoria, Marcel constată că guvernul este aproape imposibil de încropit din „pro-europenii” cu patalama, căci unora dintre „pro-europeni” le e scârbă de alți „pro-europeni”. 

Pe 23 decembrie, după gândeli, răzgândeli, suceli și supărăceli, PENELEUL reușește în sfârșit să se târască, să apuce și să pupe mâna lui Marcel, rostind un sfâșietor „iartă-ne, stăpâne... ia-ne și pe noi la guvernare, că Rareș Bogdan n-o să mai zică de-acum nasoale despre Măria-ta...” asta taman când Ciolacu se întorcea pe călcâie și se prefăcea că se desparte de ei, la perdeluță. Se formează, așadar, guvernul Ciolacu 2, din ce s-a mai găsit prin cămară: PSD, PNL, UDMR și minorități. Majoritate fragilă, măi dragă...  Fragilă-fragilă, dar așa fragilă cum e, în aceeași zi, noua echipă are o scremere istorică și în urma ei, fată o mărgică și cotcodac! o prezintă lumii: candidatul comun la președinție al celor patru formațiuni va fi Crin Antonescu! 

Pe 27 decembrie Crin Antonescu este deja curtat de ANTENA 3 CNN și explică acolo, în platou, gesticulând atât de abundent încât devine greu de urmărit, că a votat cu UDMR la Camera Deputaților, acolo unde, mulțumită efortului și priceperii lui Rareș Bogdan, PNL n-a putut depune listă pentru diaspora... Și că UDMR e cea mai serioasă formațiune politică din România. Iar el a acceptat propunerea deoarece România are nevoie de el... „un lider puternic, un lider autentic”...  Căci din când în când, Crin Antonescu își pigmentează argumentația cu aprecieri pozitive la adresa lui însuși, mascând cu greu narcisismul care-i umflă, ca o drojdie  prea eficientă, pe alocuri, discursul ... el este curajos, are fair-play, a asumat mișcări costisitoare politic, așa cum un lider trebuie să asume, chiar cu prețul carierei și bonus, ni l-a lăsat pe Iohannis, adică nu a plecat fără să ne transmită această generoasă moștenire. Și azi simte iar chemarea deși toate „rațiunile de egoism și comoditate l-ar indemna să stea deoparte”... 

 

Întrebat care este opinia lui despre ceilalți candidați , Crin Antonescu, senin, declară: „pentru Călin Georgescu... nu știm exact câte au fost voturile, dar au fost...” Păi, de ce să nu știi, Crin? Cum să nu știi? Au fost 2 120 401 voturi... validate de CCR și NECONTESTATE ca număr. Adică știi câte au fost la Lasconi și o lauzi că a fost un rezultat electoral excepțional  dar ți-a „scăpat” rezultatul lui Călin Georgescu? 

Însă asta, Crin, știi, e o „șopârlă”, dragă... și nici măcar o șopârlă inteligentă, ci una ieftină, care încearcă să acrediteze ideea că S-AU FRAUDAT VOTURI... și e din aceeași clasă cu „stegozaurul” fraudării voturilor la referendumul pentru demiterea lui Petrov. 

Pe 28 decembrie apare tuf-tuf-tuf! Ordonanța „trenuleț”, cu vagoanele ei  gata să sară de pe șine și cu un mecanic de locomotivă care habar n-are încotro se-ndreaptă. 

Anul 2024 se termină abrupt și ciudat: o pâclă deasă acoperă țara. Tradiționalele artificii din noaptea de Revelion se aud, dar, din cauza ceții, rămân nevăzute. Așa că anul 2025 se anunță cu bubuială mare, dar lipsit de frumusețe și lumină.