6 februarie... pe 6 februarie un cutremur devastator zguduie Turcia și Siria... 57.355 de persoane au murit și peste 121.700 au fost rănite... cum oficialii din România n-au știut dacă trebuie să fie solidari doar cu Turcia, care, orișicât, e țară NATO sau au voie să deplângă și soarta sirienilor conduși de tiranul Assad, se produce o mică bulversare și-o întârziere a reacției de ajutor pentru Siria... Noroc că nu durează foarte mult. Morții, însă, nu se supără. Frumos încolonați, ei nu mai au nici naționalitate, nici culoare politică. Turci sau sirieni, morții călătoresc împreună, ca emigranți cu destinație unică și definitivă, într-o țară de dincolo de orizont...

„Pe 9 februarie - Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a primit-o pe ambasadoarea agreată a Statelor Unite ale Americii în România, Kathleen Ann Kavalec, pentru prezentarea copiilor scrisorilor de acreditare, la scurt timp după sosirea acesteia în țara noastră.” (AGERPRES). Aceasta a declarat, cu prilejul numirii: „În final, sunt gata să susțin eforturile României de a lupta împotriva corupției și de a-și consolida instituțiile democratice, inclusiv în sprijinirea unei mass-media libere și independente.” Se pare că Grupul de State împotriva Corupției (GRECO) a uitat să o anunțe pe doamna Kavalec că trebuie să schimbe „narativul” deoarece România este acum la „școlerii buni”, depășind cu brio faza de „loază”...

Pe 12 februarie, România a ales! Adică l-a ales pe băiatul Theodor Andrei, efeminat și fără voce, dar cu muuuuulte premii câștigate până acum (adică până la cei 19 anișori împliniți) să ne reprezinte la EUROVISION, concursul acela la care știm dinainte de a începe că va câștiga Ucraina... sau o divă trans... sau orice e la modă în momentul desfășurării concursului. Și că Estonia dă notă maximă pentru Letonia și invers... iar ambele punctează decisiv pentru Lituania! Despre reprezentantul nostru în concurs aflăm că este „solist vocal, compozitor, textier, orchestrator și actor”... hai, nu mă-nnebuni... așa de tânăr și deja toate astea la un loc!

Timișoara, capitală culturală europeană, îl așteaptă zadarnic pe Klaus la festivitățile de deschidere, pe 17 februarie... dar nu-i vina președintelui că n-a putut fi prezent, ci e numai vina deștepților care au făcut programul pentru vineri-sâmbătă-duminică, deși se știe că în acest interval săptămânal președintele nostru străbate voinicește Valea Oltului, cu caravana de cămile sepepiste... hai, și luni, să zicem... uneori și marți... poate și joi. Dar miercuri, ei bine, miercuri!!! dacă nu e plecat în America de Sud, în Africa sau Dubai, dacă nu vizitează piramidele sau orașul Pompei, dacă nu e la schi sau la Neptun, dacă nu are zi de golf sau de tenis, dacă nu-și lansează nicio carte, dacă nu primește niciun premiu în Austria și dacă nu are indigestie sau dacă nu se întâmplă vreo neprevăzută, miercuri președintele întotdeauna LUCREAZĂ! Miercuri ar fi trebuit să se programeze festivitățile! Proaspăta ambasadoare a Marelui Licurici își face însă timp și se duce la festivități ca să schimbe amabilități cu alt cetățean de origine germană, Dominic Fritz- poate un nou candidat la președinție, cine poate ști... căci cetățenii de origine germană corespund profilului prezidențial agreat de Ambasadă.

„Luni (pe 20 februarie, n.n.) președintele Biden a făcut o călătorie secretă în capitala Ucrainei, ajungând acolo după o călătorie de o oră cu trenul de la granița cu Polonia, pentru a demonstra hotărârea administrației sale la un an de la invazia Rusiei (...) Președintele a făcut din sprijinul american pentru Ucraina un element central al politicii sale pentru relansarea alianței în Europa și le-a spus consilierilor că dorește să marcheze PRIMA ANIVERSARE A INVAZIEI pentru a-i asigura pe aliați că administrația sa este încă angajată” notează NEW YORK TIMES. PRIMA ANIVERSARE A INVAZIEI, deci! Ce-ar dori Joe Robinette să-i urăm? Joyeux anniversaire, poate?

Pentru mai multă rigoare însă trebuie să spunem că abia pe 24 februarie „operațiunea militară specială” a Rusiei în Ucraina a împlinit un anișor... așa cum era previzibil ursitoarele de serviciu s-au apucat să facă previziuni pe bandă rulantă despre ceea ce va veni. Și nici nu le-a fost greu să facă previziuni optimiste, deoarece Putin se arăta din ce în ce mai slab, mai atins de cancere, mai botoxat, mai operat, cu coccisul în derivă, cu sosiile împrăștiate peste tot, cu mâna lovită de dambla, cu prostata gonflată și cu economia la pământ, în trena înțeleptelor și drasticelor sancțiuni ale Occidentului înfloritor, care, în timp ce aplica sancțiunile exemplare, își aerisea cu entuziasm și eleganță lenjeria intimă, cât să nu mai aibă nevoie de spălare! Ce mai, PUTINtică răbdare, monșer, că lucrurile se rezolvă de la sine! Ca urmare, în țară, vânătoarea de „vectori putiniști” intră în faza pe municipii și orașe... și... sunt depistată! Intelectualii Bocancea&Ilaș publică o listă pe care Luminița Arhire ocupă un onorant loc II la „vectori” de frunte! Evident faptul mă bucură, deoarece mi-a fost recunoscută valoarea, însă bucuria îmi este de scurtă durată, căci lista e făcută în ordine alfabetică, iar nu în ordinea meritelor personale...

Pe 25 februarie 2023 ne părăsește Mihai Șora, la vârsta de 106 ani... cu doar două săptămâni înainte, acesta îi scrisese lui Victor Rebengiuc, la împlinirea vârstei de 90 de ani, următoarele:

„Dragul meu, cum am trecut deja pe acolo, dă-mi voie să-ți spun: la 90 - suntem Rege. Urmează categoria Faraon, care ține cam zece ani. De la 100 - apoteoza Tutankhamon, unde te aștept, desigur, cu brațele deschise și licoarea zeilor”.

Astăzi, de pe înălțimile „apoteozei Tutankhamon”, Mihai Șora întrezărește girafa împăiată - tovarășa lui de ghidușii civice - și inspirata reclama concepută de Papaya Advertising pentru EMAG, despre cum și-a pierdut dânsul libertatea la 30 de ani și cum niște comuniști răi i-au luat tortul și l-au condamnat la foame și la frig... Și râde de se îndoaie...

(va urma) - Luna Ianuarie, AICI