

MOTTO: „Ceea ce părea mai mult o curiozitate pentru noi, a câștigat teren de la an la an. Mai mulți adolescenți spun că aparțin comunității «furry» și devin «fursona», adică se comportă și se îmbracă asemănător necuvântătoarelor preferate. Alții se identifică drept «therieni», adică persoane care se identifică cu o ființă non-umană. Premierul Marii Britanii a anunțat că va publica un ghid pentru toate școlile care se confruntă cu aceste probleme. Directorii trebuie să îi sprijine pe copii în găsirea propriei identități, să vorbească cu părinții lor, DAR SĂ NU-I DISCRIMINEZE DACĂ ACEȘTIA SE DAU DREPT ANIMALE. Spune că e un subiect sensibil și că va fi reglementat la nivel național.” (OBSERVATOR NEWS. ro, 14 mai 2024)
...................................................................
Ia să vedeți, cetățeni, ce chestii perfect normale s-au întâmplat într-un colegiu din -vorba lui Bogdan Chireac- „LUMEA CIVILIZATĂ”...
Într-o zi, așa cum se întâmplă în orice clasă obișnuită de liceu, un băiat s-a identificat ca lup... dăcât că o fetiță, din aceeași clasă, s-a identificat ca oaie. Conducerea n-a zis nici pâs, căci erau indicații clare SĂ NU-I DISCRIMINEZE PE ELEVII CARE SE DAU DREPT ANIMALE!!! Și atunci, băiatul-lup, în modul cel mai natural cu putință, a mâncat-o pe fetița-„oiță britană/ de ești năzdrăvană”. Desigur, direcțiunea școlii și-a cerut iertare de la părinții oiței, printr-o amplă epistolă, explicând că, na! s-a întâmplat! ce putea conducerea școlii să facă? doar fetița s-a identificat ca oaie în chiar ziua tragicului eveniment și n-a fost timp să se intervină ! Părinții fetei, din fericire, n-au avut nicio pretenție ci, înțelegând situația, au zis doar: „...bine, treacă de data asta, dar vedeți să nu se mai întâmple!”
Atunci administrația, cu responsabilitate, a aliniat frumos toți liceenii, iar pe cei care s-au declarat oi i-a închis în țarcuri, construite la repezeală chiar în clasă (exista experiența anterioară, din perioada COVID-ului, când băncile erau izolate cu panouri de „pepsiglass” –așa că le-au folosit și le-au înconjurat cu gratii).
Totuși, problema nu s-a rezolvat. Căci, în aceeași zi o adolescentă s-a identificat ca pisică și-un băiat a simțit brusc că e șoricel... așa că, potrivit chemării naturale, fata-pisică a răcnit „miau!”, a fugărit două-trei minute băiatul-șoricel prin clasă, printre țarcuri, l-a prins și l-a mâncat. După care s-a lins pe buze... pardon, pe mustățile lipite cu scotch!
Conducerea școlii a reacționat rapid și de astă dată: a făcut niște găuri în pereți, de mărime potrivită, unde să se poată tupila cei ce se identifică „șoricei”, dar suficient de mici pentru a nu putea să pătrundă acolo elevii care se identifică „pisici”.
Nenorocirea, însă, iar a lovit colegiul: de astă dată, o fată s-a identificat ca arahnidă lacomă și l-a mâncat, în urma unor jocuri erotice pe care n-aș vrea să vi le detaliez, pe băiatul -mai pricăjit, ce-i drept- care se identificase și el ca păianjen!
Disperată, conducerea colegiului a scris la intrarea în edificiu: GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ, a făcut țarcuri, celule, acvarii, terrarium-uri și paludarium-uri, stabilind și o taxă frumușică de intrare pentru vizitatori.
De atunci, orele se desfăsoară conform programului. Ultimul incident care a creat un oarecare deranj a fost desprinderea de tavan a unui băiat care se lipise cu superglue de corpul de iluminat, cu capul în jos, deoarece se identificase ca liliac. Adică, l-au convins că, de fapt, liliacul e o plantă cu inflorescență bogată și inflorescența aceea e orientată oblic în sus, iar nu invers!
..................................................................
P.S. Acest text este, desigur, un pamflet... M-am informat și cică băiatul-lup încă n-o fo’ prins-o pe miorița-britană...
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Când eram elev în clasa I-a, în toamna anului 1989, ce mi-a venit mie odată, la oră, prin cap? Să fac ca lupu' și să mă hlizesc cu colegul de bancă. Nu știu care era motivul, dar eram foarte bine dispuși. Tovarășa învățătoare m-a scos frumușel din bancă și m-a pus într-un colț al clasei să stau cu genunchii pe coji de nucă. Avea material pregătit pentru toate situațiile. După care nu m-am mai identificat, veci pururea, cu nici o vietate de pe lumea asta și nici nu am mai deranjat ora. Recomand ca remediu pentru tulburările de identitate actuale.
Ehei, tinerețe! Astăzi dacă s-ar fi întâmpla chestiunea cu pricina, cred că primeam din partea conducerii școlii un costum gratis. Dedicat. Nici vorbă de măsuri brutale, de astea comuniste, de reprimare a libertăți identității de exprimare în privința diversității de gen....O tempora, o mores! Cum se mai schimbă lumea, domnule!!
i-a rămas numele.O dată,fiica lor,vară-mea,copil bun,a facut o boacănă ca toți copiii ,iar mătușă -mea a dat să îi aplica corecția necesară,dar fata a început a fugi prin casă strigând : "săriți,mă mănâncă Lupul! "
Ăștia de azi iau totul de serios,la modul propriu,nici haz nu au făcând așa.Sunt de compătimit.Nici sa râzi de ei nu îți vine.
.
Frate drag, am lăsat un răspuns la comentariul tău din 29 aprilie...
Hristos a înviat!