MOTTO: „Bucuria zilei însă a fost și mai mare când, în sala de numai 60 de locuri, a intrat o doamnă și s-a așezat discret undeva în rândul 2. La prima vedere am crezut că este doamna Președinte Maia Sandu. Dar imediat mi-am revenit și mi-am dat seama că nu avea cum. Fără SPP, fără tam-tam, fără să se facă mare eveniment mediatic… nu, n-are cum. Doar că ce să vezi, doamna discretă din rândul 2 era chiar președinta Maia Sandu care și-a cumpărat bilet. Am fost invidios pe colegii mei din Basarabia că au norocul ăsta. Să aibă un asemenea președinte! Mâine voi înainta cererea de cetățenie, așa că sunt fericit să vă anunț că eu sunt mândru de președintele meu!” (Marius Manole , pe pagina lui de FACEBOOK, 26 noiembrie 2022)

....................................................................................

Azi noapte nici n-am putut dormi gândindu-mă ce dracului ne facem noi dacă și Tudor Chirilă sau Oana Pellea „aplică” pentru cetățenia moldovenească, asta ca să nu mai zic de Mihai Șora, care are și argumentul că a primit o insuportabilă factură pentru energia electrică și mă gândesc că-i imposibil ca peste Prut să nu fie mai ieftin! De aici până la „...vin’ la Prut mai cu grăbire/ să-l secăm dintr-o sorbire” e doar un pas... sau un PAS CU PAS...

Cred că v-ați dat seama că pentru Marius Manole atunci când iubește cu foc un (o) președinte(ă) de țară nu-i de glumă! Amintiți-vă că și pe Klaus tot cu pasiune l-a iubit! Bine, ce-i drept, ăla și era genul lui: înalt, blond, cu musculatura lucrată de-atâta tenis la perete și de-atâta golf cu SPP-iștii la Pianu de Jos... ce pot să zic... corespundea! Poate de aceea, așa cum se petrece în marile povești de dragoste, și ruptura a fost atât de violentă când președintele l-a dezamăgit...:

„Au trecut ceva ani de când în 2016, dacă nu mă înșel, am primit un Ordin de Cavaler pentru Artele Spectacolului de la președintele pe care l-am admirat, pe care l-am votat, pentru care am ieșit în stradă, dar președintele Iohannis nu mai e președintele Iohannis, e altcineva în locul lui, așa că acea medalie... ordin... nu mă mai reprezintă... dat fiind că acum se pregătește o coaliție care ceva mai rău nu există pentru România... Deci mâine la ora 10, domnu’ Iohannis dacă sunteți pe-acolo, eu v-o înmânez, luați-o, faceți ce vreți cu ea, mie unul mi-e rușine că o am acasă...” (G4 MEDIA, 21 noiembrie 2021)

Așa că Marius Manole i-a cerut ăluia scrisorile-napoi și-apoi i-a trântit medalia-n nas, cu demnitate. Case closed! Acum iubește din nou... alt gen, însă. Deși, dacă stau să mă gândesc, a zis și Delia că „...genurile sunt doar un construct social. Adică sunt inventate în urma negocierii sensului lor de către societate. Mai pe scurt, nu sunt reale. Totul e o piesă de teatru!!!” (am citat din înțelepciunile Deliei, expuse în ADEVĂRUL. ro, 24 noiembrie 2022). Cu alte cuvinte, potrivit filosofiei marii intelectuale Delia Matache, ceea ce aveți dumneavoastră, cetățeni, în chiloți, de la naștere, e doar un construct social și nu-i real, zău... E atât de ireal încât englezii s-au hotărât printr-un document produs în comun de echipa de Diversitate și Incluziune a Camerei Comunelor și echipa paralelă de Incluziune și Diversitate a Camerei Lorzilor ca în toate clădirile noi care se vor construi pentru a deservi Parlamentul să se propună o țintă de „...70% toalete neutre din punctul de vedere al genului, cu restul de 30% împărțit între dotările pentru bărbați și femei... Clădirile Parlamentului să aibă ținte minime ale neutralității din punct de vedere al genului, conform unui «document de identitate de gen pentru personal», într-o secțiune care oferă «îndrumare pentru colegii trans»...”(TELEGRAPH. co. uk., 23 noiembrie 2022) Și asta deoarece, nu-i așa? „Vrem să ne asigurăm că toți angajații se simt confortabil la locul de muncă, indiferent de identitatea de gen.” Ceea ce mă îndeamnă să vă întreb, cetățeni: cunoașteți, oare, cugetarea aceea englezească „Țara arde și echipa de Diversitate și Incluziune a Camerei Comunelor, bașca echipa paralelă de Incluziune și Diversitate a Camerei Lorzilor se piaptănă”?

Ei, și-acestea fiind zise, dragii mei, aș sugera cu sfială o viitoare acțiune manolească, bine mediatizată, și anume: dacă domnul Marius Manole mai are ceva medalii și distincții pe-acasă, prin dulap, cu care n-are ce face, să i le încredințeze, în cadrul unei ample ședințe foto, cu îmbrățișări, săruturi semi-franțuzești și alte drăgălășenii, în chirie, desigur, lui Elenski Olodimir... asta pentru ca Oscarul lui Sean Penn să nu se simtă singur și deznădăjduit până se termină războiul și se-ntoarce și el la proprietarul de drept!