MOTTO: „Institutul de
Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc își
exprimă surprinderea și indignarea în legătură cu anunțul organizării
unui eveniment cultural cu denumirea de „Cenaclul Flacăra”, menit să
marcheze ziua nașterii «poetului de curte» Adrian Păunescu. Organizat de
către structurile de propagandă ale regimului comunist, la inițiativa
lui Adrian Păunescu, Cenaclul Flacăra a avut drept scop îndoctrinarea
comunistă a tinerei generații, susținerea cultului personalității lui
Nicolae Ceaușescu și oferirea unei alternative socialiste la muzica și
poezia lumii libere. (...) Evocarea unui act de propagandă comunistă,
menit să consolideze dictatura lui Nicolae Ceaușescu, exclusiv în
postura de fenomen cultural, este o insultă la adresa celor care au
suferit și au murit ca urmare a acțiunilor represive ale regimului
Ceaușescu și reprezintă o încercare de falsificare a memoriei istorice
românești. (...) În spiritul adevărului și în temeiul respectului față
de victimele regimului comunist, IICCMER solicită încetarea oricăror
manifestări publice menite să prezinte propaganda de tip ceaușist ca
fiind un demers cultural autentic, trecând sub tăcere efectele sale
devastatoare pentru viețile milioanelor de cetățeni ai României care
i-au suferit rigorile.” ( Comunicat de presă al IICCMER, 18 iulie 2022)
........................................................................
Au trecut aproape 12 ani de la moartea lui Adrian Păunescu. În acești 12 ani alți și alți gândaci, diferiți de Andrei Cornea și Vlad Mixich, cei care au fost pionieri în agățarea cu toate cele 6 piciorușe păroase, dotate cu ventuze-n vârf, de lințoliul care l-a îmbrăcat pe Adrian Păunescu pe ultimul său drum, au avut răgazul de a crește și de a se îngrășa, ca să fojgăiască acum nestingheriți, histeride necrofage cu diplome și doctorate, pe mormântul poetului, unde din pricina flăcării ce arde încă dedesubt, la doi metri adâncime, pământul (deocamdată...) încă tresare prin somn, violent.
Nu am înțeles vreodată războiul cu efigiile. Nu am înțeles rațiunea pentru care se sufocă Andrei Cornea de draci moțați și-mpielițați doar pentru că unul care a însemnat tot timpul mai mult decât dânsul „prinde” loc pe catafalcul de la Ateneul Român:
„El era un poet mediocru, avea un geniu însă, un geniu histrionic, malefic, de manipulator de mase, el a instituit cultul conducătorului, a insuflat acestui cult o mistică și un delir naționalist care a prins, a devenit o mistică-surogat într-o țară în care totul era surogat. Pentru că erau niște adolescenți cărora el le insufla acest delir și rezultatul era că ei creșteau cu șovinismul, naționalismul și reducționismul mintal al omului nou…” (Andrei Cornea, 8 noiembrie 2010)
N-am înțeles pentru care motiv un oarecare Vlad Mixich, adică unul care, nefăcând nimic memorabil în viețișoara lui, a ajuns expert independent în board-ul Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă desemnat de PE, membru ales în Consiliul director al Alianței Europene de Sănătate Publică, asta ca să nu mai spunem vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale în Guvernul Cioloș și care, având studii de medicină, n-a vindecat vreun bolnav în viața lui, deși cresc diplomele și titlurile pe el ca frunzele pe cotorul de varză, s-a preocupat de ultimele clipe de existență terestră a lui Adrian Păunescu:
„...Căruia dintre noi i s-ar trezi dorința de a-și vedea tipărite scrisorile ticluite în vreme de boală grea? Cui i-ar veni pe limbă sfaturi date poporului de la înălțimea autoritară a patului de agonie? Nu a trecut încă săptămâna de la ultima scrisoare (a patra) publicată de Păunescu, una în care poetul folosește vecinătatea morții pentru a da greutate unor săgeți politice. Pe vremuri, marii poeți aveau parte de-o agonie discretă și de-o înmormântare fastuoasă. Astăzi, la București s-a inventat agonia etalată public si lățită până la granița unui banc macabru.” (Vlad Mixich, 5 noiembrie 2010 -remarcați data la care publica dânsul cele de mai sus... e chiar data morții lui Adrian Păunescu... n-a mai avut răbdare, precum Andrei Cornea, să treacă ziua înmormântării)
Alexandru Matei, critic literar, a afirmat că:
„Primele două volume, «Ultrasentimente» și «Mieii primi», au fost foarte bune, în contextul redescoperirii liricului după proletcultism. Dar atât, fiindcă nu mai e nimic interesant în ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamații, în versificarea cărora a fost foarte abil, dar în rest un poet foarte slab.” (Alexandru Matei, 7 noiembrie 2010, citat de ROMÂNIA LIBERĂ. ro)
Dan Sociu, scriitor, și-a dat și el cu părerea pe când mulțimea îl conducea pe dintr-o dată atât de tăcutul poet către o destinație învelită în cețuri:
„Ce mă plictisește cel mai mult la necroloagele astea e ca mulți îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aș zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, în retorică și ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX... Păunescu e monoton și lălăit, marea lui șmecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» – suta de lei etc.(...) Păunescu are doar dimensiunea aprecierii de către marele public -și aia o să se stingă” (Dan Sociu, 7 noiembrie 2010)
Nu știu, au trecut 12 ani... s-o fi stins „aprecierea de către marele public”? , dacă nu, care este perioada rezonabilă în care trebuie să se stingă?
Criticul Dan C. Mihăilescu s-a mirat și el:
„Am trecut pe lângă cimitirul Bellu și am rămas șocat. Fanfară și onoruri militare pentru Păunescu! Probabil când o să se ducă Sergiu Nicolaescu o să fie mobilizată Armata, să tragă salve de tun! Ce să mai spui? Ca la noi!” (Dan C. Mihăilescu, 7 noiembrie 2010)
Toate aceste opinii, repet, au apărut în presă când Adrian Păunescu se sfârșea pe patul spitalului Floreasca... sau când trupul obosit i se odihnea, în sfârșit, în holul Ateneului Român... sau când cortegiul funerar se punea în mișcare... sau când greutatea pământului i se așternea pe piept. Or, din punctul meu de vedere, aceasta este o colecție de necuviințe patologice.
Și tot o necuviința patologică e și ceea ce face astăzi această instituție inutilă al cărei președinte, profesor universitar și, desigur, doctor, Daniel Șandru, a completat stupiditatea comunicatului cu următoarea reflecție profund filosofică:
„Într-o Românie care și-a câștigat democrația prin suferință și pierderi de vieți omenești, repunerea în scenă a unui fenomen cultural cu valențe comuniste, la 33 de ani de la Revoluție, reprezintă o rușine națională imensă și o dovadă a lipsei de considerație la adresa victimelor regimului comunist. Avem datoria morală față de cetățenii acestei țări, din generația tânără sau din cea care a cunoscut metodele propagandei comuniste, să prezentăm faptele așa cum s-au consumat în realitate și să ne asumăm responsabilitatea ca acestea să nu se mai repete vreodată. În calitate de Președinte al IICCMER, îi solicit ferm domnului Andrei Păunescu să înceteze organizarea acestei manifestări care, repet, nu este altceva decât o palmă adresată memoriei victimelor unui regim barbar, dar și o modalitate de manipulare a tinerei generații.” (Prof. univ.dr. Daniel Șandru, Președintele IICCMER. 18 iulie 2022... în 1989 avea 14 ani...)
Ne întrebam de unde vine ideea de a „eticheta” filmele de dinainte de 1990 cu diferite indicații, exact ca pentru idioți? De-aici vine. Ne întrebam ce anume îl motivează pe un împletitor de baloane numit Bulai să-i refuze Danielei Crăsnaru indemnizația de merit, după o viață dedicată de către doamna Crăsnaru literaturii române? Asta îl motivează. Ne întrebam de unde vine tupeul unor influenceri „opriți din fiert”, care se jucau cu arsenalul din dotare în țărână și învățau să-și șteargă lumânările de la nas în 1990 dar ne explică astăzi, docți, ce-a fost și cum a fost în perioada tinereții sau maturității noastre? De-aici vine. Din intransigența hâdă, cu nimic mai subtilă decât cea a anilor 50. Luați-i și plasați-i în epoca aceea. Vor dovedi aceeași râvnă tâmpă, același entuziasm declasat. Aceeași lipsă de nuanțe în aprecieri.
„...Una e să fii versificator și cu totul altceva să fii poet!” filosofa Andrei Cornea despre Adrian Păunescu. Adevărat, zic, dar eu cred, la fel de ferm, că „...Una e să mergi în două picioare și să fii gândac necrofag și cu totul altceva să fii om.”
........................................................................
Au trecut aproape 12 ani de la moartea lui Adrian Păunescu. În acești 12 ani alți și alți gândaci, diferiți de Andrei Cornea și Vlad Mixich, cei care au fost pionieri în agățarea cu toate cele 6 piciorușe păroase, dotate cu ventuze-n vârf, de lințoliul care l-a îmbrăcat pe Adrian Păunescu pe ultimul său drum, au avut răgazul de a crește și de a se îngrășa, ca să fojgăiască acum nestingheriți, histeride necrofage cu diplome și doctorate, pe mormântul poetului, unde din pricina flăcării ce arde încă dedesubt, la doi metri adâncime, pământul (deocamdată...) încă tresare prin somn, violent.
Nu am înțeles vreodată războiul cu efigiile. Nu am înțeles rațiunea pentru care se sufocă Andrei Cornea de draci moțați și-mpielițați doar pentru că unul care a însemnat tot timpul mai mult decât dânsul „prinde” loc pe catafalcul de la Ateneul Român:
„El era un poet mediocru, avea un geniu însă, un geniu histrionic, malefic, de manipulator de mase, el a instituit cultul conducătorului, a insuflat acestui cult o mistică și un delir naționalist care a prins, a devenit o mistică-surogat într-o țară în care totul era surogat. Pentru că erau niște adolescenți cărora el le insufla acest delir și rezultatul era că ei creșteau cu șovinismul, naționalismul și reducționismul mintal al omului nou…” (Andrei Cornea, 8 noiembrie 2010)
N-am înțeles pentru care motiv un oarecare Vlad Mixich, adică unul care, nefăcând nimic memorabil în viețișoara lui, a ajuns expert independent în board-ul Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă desemnat de PE, membru ales în Consiliul director al Alianței Europene de Sănătate Publică, asta ca să nu mai spunem vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale în Guvernul Cioloș și care, având studii de medicină, n-a vindecat vreun bolnav în viața lui, deși cresc diplomele și titlurile pe el ca frunzele pe cotorul de varză, s-a preocupat de ultimele clipe de existență terestră a lui Adrian Păunescu:
„...Căruia dintre noi i s-ar trezi dorința de a-și vedea tipărite scrisorile ticluite în vreme de boală grea? Cui i-ar veni pe limbă sfaturi date poporului de la înălțimea autoritară a patului de agonie? Nu a trecut încă săptămâna de la ultima scrisoare (a patra) publicată de Păunescu, una în care poetul folosește vecinătatea morții pentru a da greutate unor săgeți politice. Pe vremuri, marii poeți aveau parte de-o agonie discretă și de-o înmormântare fastuoasă. Astăzi, la București s-a inventat agonia etalată public si lățită până la granița unui banc macabru.” (Vlad Mixich, 5 noiembrie 2010 -remarcați data la care publica dânsul cele de mai sus... e chiar data morții lui Adrian Păunescu... n-a mai avut răbdare, precum Andrei Cornea, să treacă ziua înmormântării)
Alexandru Matei, critic literar, a afirmat că:
„Primele două volume, «Ultrasentimente» și «Mieii primi», au fost foarte bune, în contextul redescoperirii liricului după proletcultism. Dar atât, fiindcă nu mai e nimic interesant în ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamații, în versificarea cărora a fost foarte abil, dar în rest un poet foarte slab.” (Alexandru Matei, 7 noiembrie 2010, citat de ROMÂNIA LIBERĂ. ro)
Dan Sociu, scriitor, și-a dat și el cu părerea pe când mulțimea îl conducea pe dintr-o dată atât de tăcutul poet către o destinație învelită în cețuri:
„Ce mă plictisește cel mai mult la necroloagele astea e ca mulți îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aș zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, în retorică și ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX... Păunescu e monoton și lălăit, marea lui șmecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» – suta de lei etc.(...) Păunescu are doar dimensiunea aprecierii de către marele public -și aia o să se stingă” (Dan Sociu, 7 noiembrie 2010)
Nu știu, au trecut 12 ani... s-o fi stins „aprecierea de către marele public”? , dacă nu, care este perioada rezonabilă în care trebuie să se stingă?
Criticul Dan C. Mihăilescu s-a mirat și el:
„Am trecut pe lângă cimitirul Bellu și am rămas șocat. Fanfară și onoruri militare pentru Păunescu! Probabil când o să se ducă Sergiu Nicolaescu o să fie mobilizată Armata, să tragă salve de tun! Ce să mai spui? Ca la noi!” (Dan C. Mihăilescu, 7 noiembrie 2010)
Toate aceste opinii, repet, au apărut în presă când Adrian Păunescu se sfârșea pe patul spitalului Floreasca... sau când trupul obosit i se odihnea, în sfârșit, în holul Ateneului Român... sau când cortegiul funerar se punea în mișcare... sau când greutatea pământului i se așternea pe piept. Or, din punctul meu de vedere, aceasta este o colecție de necuviințe patologice.
Și tot o necuviința patologică e și ceea ce face astăzi această instituție inutilă al cărei președinte, profesor universitar și, desigur, doctor, Daniel Șandru, a completat stupiditatea comunicatului cu următoarea reflecție profund filosofică:
„Într-o Românie care și-a câștigat democrația prin suferință și pierderi de vieți omenești, repunerea în scenă a unui fenomen cultural cu valențe comuniste, la 33 de ani de la Revoluție, reprezintă o rușine națională imensă și o dovadă a lipsei de considerație la adresa victimelor regimului comunist. Avem datoria morală față de cetățenii acestei țări, din generația tânără sau din cea care a cunoscut metodele propagandei comuniste, să prezentăm faptele așa cum s-au consumat în realitate și să ne asumăm responsabilitatea ca acestea să nu se mai repete vreodată. În calitate de Președinte al IICCMER, îi solicit ferm domnului Andrei Păunescu să înceteze organizarea acestei manifestări care, repet, nu este altceva decât o palmă adresată memoriei victimelor unui regim barbar, dar și o modalitate de manipulare a tinerei generații.” (Prof. univ.dr. Daniel Șandru, Președintele IICCMER. 18 iulie 2022... în 1989 avea 14 ani...)
Ne întrebam de unde vine ideea de a „eticheta” filmele de dinainte de 1990 cu diferite indicații, exact ca pentru idioți? De-aici vine. Ne întrebam ce anume îl motivează pe un împletitor de baloane numit Bulai să-i refuze Danielei Crăsnaru indemnizația de merit, după o viață dedicată de către doamna Crăsnaru literaturii române? Asta îl motivează. Ne întrebam de unde vine tupeul unor influenceri „opriți din fiert”, care se jucau cu arsenalul din dotare în țărână și învățau să-și șteargă lumânările de la nas în 1990 dar ne explică astăzi, docți, ce-a fost și cum a fost în perioada tinereții sau maturității noastre? De-aici vine. Din intransigența hâdă, cu nimic mai subtilă decât cea a anilor 50. Luați-i și plasați-i în epoca aceea. Vor dovedi aceeași râvnă tâmpă, același entuziasm declasat. Aceeași lipsă de nuanțe în aprecieri.
„...Una e să fii versificator și cu totul altceva să fii poet!” filosofa Andrei Cornea despre Adrian Păunescu. Adevărat, zic, dar eu cred, la fel de ferm, că „...Una e să mergi în două picioare și să fii gândac necrofag și cu totul altceva să fii om.”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Aceste putregaiuri umane, acești viermi necrofagi fac ce au învățat de la părinții lor! În același fel fără deosebire, căci evoluția nu a avut loc de la o generație la alta.
Sa ne aducem aminte de bietul Pastorel, de bietul Ionel Teodoreanu, la randu-le suferind după urma acestor "elevate" specimene bipede. Dar nu se va curma aceasta mizerie la adresa noastră pana nu vom răspunde pe măsură, pt a tăia din obrăznicia comunist-criminală!
Eu am scris mult despre panescu si experientele mele din cenaclu plus ceea ce stiu de evaziune fiscala de coruperea de minori si folosirea politicii comuniste in scopuri personale acuze aduse de bobu si ioan dinca teleaga pe cind au ajutat la debarcarea lui paunescu. era vechea garda securista in lupta cu taurasii securisti cei noi din secu ce il serveau pe nicu ceausescu.
1.evaziune exista clar si am mentionat cu debutantii care semnau state pe 595 de lei pe spectacol si erau platiti cu 150. 20 de debutanti pe zi in turnee de 3 luni la simpla socoteala sint bani multi.
2.regia de spectacole cu bonusuri la cele peste 12 ore care erau in permanent asa.
3.drepturile de autor il aruncau pe paunescu anual la milioane de lei luate de la uniunea scriitorilor.
4.favorizarea tirajellor uriase in favoarea sa de unde iarasi bani si iarasi bani
5.erai obligat sa lasi 5000 de lei ca gaj ca vi si in turneul urmator. bani care ii luai inapoi din concertele ce aveau loc pe cind fostii 5000 la vreo 50 de oameni ce cotizau cu suma asta produceau pui la dobinzi si nu ii vedeai.
6.bani dati cu ca un cadou pentru ca sa-si cumpere casa castel de la breaza.
7.se opreau bani pentru soferi care aveau oricum 9000 pe luna
8.plateai mese care erau date gratuit de secretarii de partid din judetele respective.
9.problema de corupere de minori si acuzele de mai sus au fost aduse de emil bobu si ioan dinca teleaga vechea secu care era in lupte cu noua secu a lui nicu ceausescu jr. si consta in corupere de minori era la ordinea zilei ajungind prin patul lui multe dintre debutantele vremii ce mai apoi intrau la consum si pentru fiul. cazul carmen antal ce i-a devenit sotie doar in acte a motivat ca ea si-a modificat datele in buletin si paunescu nu aveva de unde sti ca este minora. lucru in parte adevarat dar nu tocmai. parintii ei erau cei care se ocupau de castelul de la breaza si isi impingeau fica spre ...lumea buna.
10.alifantis ne-a spus la un moment dat dupa ce il vizita pe vizatul paunescu ca ar fi spus "daca astia imi iau un fir de ata din casa devin disident in 24 de ore . asta pe cind europa libera il doreau ca un nou paul goma. incepusa sa scrie "analfabetilor" intr-o revista din ardeal dupa ce a fost dat jos de la flacara dar continua in contemporanul si romania literara.
11.paunescu cind a fost refuzat de mine in a fi alaturi de fiul sau in formatia totusi a spus pe stadionul republicii in ultima zi de turneu ca nu pot face parte din acest cenaclu avind ac tele de plecare definitiva si deci din utc. le aveam de doi ani si stia fosarte bine asta ba chiar intrebindu-ma unde vreau sa plec. publicul iris l-a furat pe cind ne-a adus in cenaclu fortat. era o miscare paralela si nu le convenea. au reusit. apoi publicul votltaj. trupele astea au fost distruse de el si luat minculescu si dus la formatia totusi a lui andrei paunescu. au am compus mult pentru minculescu si eram numiti " monstruoasa coalitie" ideea era sa continui sa compun sa las apoi totul pe seama lui andrei . am refuzat si pentru asta m-a pedepsit. nu eram la primul conflict si atunci cind a dorit sa trimieata sotiile unor cenaclisti ce erau in turneu eu am refuzat. toti au trimis sotiile acasa nu si eu si am fost peanalizat fincanciar. aveam sa plec oricum inainte de a-mi depune actele de plecare definitiva.
dar trebuie mentionat ca in cenaclu nu se recita pentru ceausescu. era o singura melodie modificat doar textul al lui alifantis care era vama cenaclului. s-au cintat si doine si balade ba piese itnerzise pentru care paunescu a cerut sa nu mai fie difuzat la radio unde era cenzurat.
a amintit de poeti care au suferit prin puscariile politice. dar si a si crezut ca este cel mai tare din parcare ceea ce nu era adevarat. puterea ii era data de nicu ceausescu fara el nu reusea nimic plecase in sua ca director al bibliotecii romane scopul fiind ascuns si relatat de steinhardt spunind ca dorea sa -l convinga pe eliade sa vina in tara. nu a reusit.
locuia in casa unui fost diplomat canadian. i s-au gasit cohorte de oi si porci prin munti. confiscat a avut si un etaj de vila etc etc.. .inclusiv casa de la breaza.
dupa lovitura de stat a schimbat politica. la asa zisa revolutie era ascuns in consulatul american cerind protectie. apoi iliescu a facut orice ca sa cistige capital politic recunoscindu-i pe el pe vadim si altii. goma insa a respins orice colaborare sau dorin tudoran.
a trecut usor la noul lider comunist care a si dat casa fiului lui si post de profesor la universitatea din bucuresti. tot cpex-ul a fost repus in drepturi si azi cu afaceri la greu.
paunescu se vaita de lipsa de bani si se lauda ca era sarac dar lasind mosternire vreo citeva milioane de dolari fiului sau pe cind murea.
trebuie amintit ca numerele mari din ceaclu care erau destui erau platiti cu 595 pe zi adica vreo 25000 pe luna. bani multi in vremurile de atunci. nu a spus nimeni si multi asa zisi artisti figureaza ca patrioti pe cind ei erau mercenari. ducu berti de exemplu omul securitatii si multi altii de pe acolo. ovidiu ioanitoae adus de paunescu pe cind ramasese in sua pentru o putoare. l-a salvat si pus sa munceasca pentru sistem. sorescu si el in miscarea transcendentala repus in drepturi de paunescu la fel ca inginerul popa cel cu vindecari miraculoase. a fost si emanuel valeriu trompeta europei libere.
dar cu un avocat bun andrei paunescu va cistiga. au fost presedinti de tara de la iliescu , basescu, emil constantinescu si i iohannis fost comunisti care au fost lasati sa conduca cind trecutul lor nu ii recomanda. sa mai amintesc de turnatorii besoiu, albulescu , todea johnny raducanu, liviu tunsoiu tudan, adrian sirbu, dan voiculescu care iata-i pe unii dintre ei cu averi uriase. chiar tiriac fost comunist si turnator cu numele de cod. titi ionescu. dan puric in securitate , caramitru si multi altii. pittis cnotroversat si salvat de comunisti el fiind secretar de partid la teatrul bulandra apoi mason si pr-ul lojei nationale.
geoana fiu de gen de secu , printul duda fiu de gen de secu. gushe si el prin structuri. catrinel plesu sotia lui plesu colonel de secu. cristel ungar sotia lui topescu si ea in secu. nu au patit nimic.
pe paunescu il poti acuza de evaziuni de banii furati si dati lui nicu ceausescu si multe altele dar nu ca facea nu stiu ce imagine lui ceausescu. daca era asa nu-l dadeau jos. asta sa fie clar.
judecati cu o masura nu cu dubla masura.
imi este teama ca loviea catre acest cenaclu are in vedere eventualele miscari nationalist crestine care se anunta prin toata europa. ma intrebam dece nu se agita domnii care fac judecati cu dubla masura sa caute cine a scris scrisoarea catre maia morngenstein si se stie ca era evreu. a fost pus un popor ca cel roman total nevinovat dar se inscena un fals antisemitism asa cum este peste tot paul goma care mai avea si sotie evreica.
sa fi fost si regina angliei si presedintele nixon sau carter judecati ca l-au primit pe ceausescu?
judecati-l pe paunescu dar nu cu dubla masura si aiureli.
poate ca isi simtea sfirsitul si lasa o poarta deschisa prin lichelismul lui pe cind a scris " oda masonilor." o atasez. asa ceva nu mai credeam. nu avea nimic sfint in afara de el si familia lui.
el o salva pe carmen antal paunescu de la puscarie dupa ce a omorit in accident de masina generat de ea doi oameni. paunescu a fost dibaci sa nu puna poezii despre ceausescu in volumele lui de poezii. si asa a si fost. dar ii cerea lui ceausescu senior sa dea tineretul pe mina lui la o mare sedinta a uniunii scriitorilor unde fusese si dibaciul invitat.
paunescu insa este creierul in a face sluji regimului aducind pina si pe nichita stanescu pe zamfir plus alte mari valori romanesti in a fi parte acolo. poeti mari care veneau la adunarile de la blaj sau alba iulia unde patriotismul era necesar si prezenta lor aducea servicii sistemului. ei bine la plecare dadeau cinci lei lui medar cel ce se ocupa cu finantele cenaclului pentru a lua 600 de lei intregi pe cind ar fi trebuit sa vina pe gratis.
era un patriotism cumparat ce faceau dina acei oameni importanti in cultura romaniei niste pigmei niste cersetori niste mercenari. si a reusit asta pentru ca cei din afara habar nu aveau de sumele amintite mai sus.
paunescu sa fie judecat de cele facute pentru ca in romania erau cei mai multi membrii de partid raportat la numarul de populatie cel mai mare din lume. sa fi fost toti vinovati? paote ca da poate ca nu.
eu asta am avut de spus.
cu bine