Acum, dacă aș fi Elena Lasconi, adică fata aia bună cu cruci pe piept și cu mușuroi bogat și vizitabil, aș fi supărățică rău că niște adolescenți debusolați, care nu știu încă nici să-și șteargă nasul așa cum trebuie, darămite să fi aflat cine a fost Zelea Codreanu și-n ce perioadă a trăit dânsul, au ieșit în stradă printr-o „convocare-extraordinar-de-spontană” și de-acolo, din piață, strigă niște măscări îngrozitoare împotriva contracandidatului meu la președinție. M-aș înfiora ascultând ce inepții scandează ăia, pur și simplu pentru vina că l-a votat mai multă lume pe Călin Georgescu decât m-a votat pe mine. Și m-aș îngrozi de cât sunt de neinformați, needucați, rudimentari și amenințători, în timp ce eu mă străduiesc să fac o figură frumoasă, euroatlantică, afirmând din sculare în culcare ce fată de treabă și simțitoare sunt și cum o să fiu eu PREȘEDINTA TUTUROR, deci și a ălora peste două milioane de cetățeni care l-au votat pe Călin Georgescu, nu numai a unora, mai puțintei, care au pus ștampila pe mine.

Atunci, cu fermitate, aș ieși la microfon, avându-i pe la fel de blânzii apărători ai democrației Drulă și Pălărie în spate, și aș rosti:

„Rog tinerii care au ieșit neautorizat în stradă, manifestând haotic și la limita violenței împotriva contracandidatului meu, să se retragă deîndată și să înțeleagă că democrația se exprimă prin vot liber, iar nu prin presiunea străzii. Condamn ferm acest tip de manifestare și îl consider excesiv. ”

Dacă aș fi Elena Lasconi sigur asta aș face... cu condiția ca nu cumva, Doamne-ferește, să-i fi chemat chiar eu (împreună cu echipa mea), la protest, așa cum USEREUL pe care-l conduc a mai făcut de atâtea ori și-n atâtea alte situații, pe când beculeala din stradă devenise un obicei nocturn foarte agreat de partid.

Ei, păi dacă i-am chemat chiar eu, n-aș putea să-i dezamăgesc acum și să-i trimit acasă..