MOTTO 1: „Poporul român este cel care trebuie să decidă ce este mai bine pentru țara sa, fără interferențe străine.” (Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, 7 decembrie 2024, într-o postare pe X, imediat ce alegerile din România, lipsite de incidente, au fost anulate)
MOTTO 2: "România ARE DREPTUL (!!!!, n.n.) să organizeze alegeri libere și corecte - acesta este nucleul democrațiilor noastre." (Roxana Mânzatu, comisar european, 7 decembrie 2024)
.......................................................................................
După ce orice zvâcnire a democrației din România a fost vânată fără preget și măcelărită de oamenii Sistemului, cu toporul, în orice cotlon a fost prinsă ascunzându-se, criminalii au socotit de cuviință să nu-și mai ascundă chipul sub cagule. Așa că acum îi putem vedea și recunoaște.
Ursula, ștergându-și grăbită mâinile pline de sângele democrației românești pe cămașa cea albă, clamează, fără rușine, că ea e de partea poporului atunci când mânuiește toporul și retează capete. Am putea fi într-o scenă din „Alexandru Lăpușneanul”, nuvela lui Costache Negruzzi, în care România e doamna Ruxandra, cea căreia i s-a pregătit ca „leac de frică” un platou cu căpățâna democrației așezată frumos pe foi de salată... numai că asemănarea cu nuvela lui Negruzzi se oprește aici, deoarece pe-atunci rațiunile politico-istorice ale tăierii de căpățâni erau cu totul diferite de cele de astăzi.
Am citit și-am recitit ce-a spus Ursula... și pur și simplu nu mi-am putut aminti dacă am mai văzut declarații atât de cinice precum aceasta venind din partea „interferenței străine” însăși:
„Poporul român este cel care trebuie să decidă ce este mai bine pentru țara sa, fără interferențe străine.”
Mi-am amintit cum a fost votată, la foc automat, această cuconiță uscată și înțepată pentru a doua oară la „cârma” Comisiei Europene. Mi-am amintit cum a stat ea la un metru distanță de cei șapte saci negri cu presupuse victime, având o vechime de de cel puțin 8 zile, în localitatea Bucea, Ucraina, pe 8 aprilie 2022... îți trebuie mult sânge rece pentru așa ceva, nu? Mi-am amintit cum a instituit ea „cordonul sanitar” care să țină deoparte manifestările suveraniste din Europa, pentru a nu contamina huzurul pe bani grei al găștii de la putere. Mi-am amintit cum a îmbrățișat dânsa vaccinul „sigur și eficient”, în timp ce-l îmbrățișa, cu același foc, și pe CEO-ul de la Pfizer, într-un damf grețos de euroi fără număr. În fine, mi-am amintit cum dorește Ur-sula-n-coastele-noastre înarmarea până-n dinți a Europei, fără să fie clar ce se-ntâmplă cu bătrâna NATO dacă apare pe corso această fâșneață și tânără înarmare, cu curul ca o bombă atomică și practicând, la greu, sărutul de foc franțuzesc!
Iar astăzi, după ce poporului român i s-a luat, în modul cel mai ticălos, dreptul de a decide „ce este mai bine pentru țara sa”, putem contabiliza dezastrul. După ce turul întâi al alegerilor prezidențiale a fost validat, când s-a constatat că n-a ieșit din alegeri cine se stabilise că trebuie să iasă, s-au întâmplat următoarele:
1. În panică, s-au renumărat voturile din primul tur al alegerilor prezidențiale, dar fără voturile din diaspora, deoarece după renumărarea celor din țară trendul era clar și nici Ciolacu, nici Bunelu nu erau în primele rânduri. Așa că nu mai avea rost...
2. S-a convocat CSAT-ul pentru a găsi, în pripă, niște nereguli, numai că neregulile n-au fost și de aceea nici nu s-au găsit, iar atunci, în disperare de cauză s-a scris, pe o coală de hârtie, orice, la grămadă.
3. Pe baza lui „orice, la grămadă”, CCR a anulat turul întâi al alegerilor, care fusese deja validat tot de CCR și a oprit alegerile aflate în curs pentru turul al doilea.
4. Încurajat de evenimente și observând că se poate face orice mizerie, președintele Ficus s-a încoțopenit la Cotroceni pe o perioadă nedeterminată.
5. Ca niciodată, în ciuda a ceea ce a transmis Comisia de la Veneția, (destul de neplăcut pentru urechile oficialilor români), s-a executat o micționare cu boltă a Sistemului peste concluziile Comisiei.
6. S-a încropit, după multe ezitări, un guvern care nu știm cu ce se ocupă, deoarece pare în paralizie generală și oricum nimeni nu mai vorbește de altceva decât de alegerile prezidențiale anulate din România.
7. A fost dat afară Toni Greblă, căci pe dinții acestei „greble” riscau să calce niște planuri bine puse la punct de folosire a BEC-ului pentru eliminarea eternului candidat incomod. Motivele pentru care a fost dat afară arătau ca niște struți virtuali, cu copanele la vedere și capul vârât în nisip.
8. S-au inventat, chiar de către cei care tocmai au dat lovitura fatală democrației, puciuri, cohorte de legionari, grupări de mercenari, centenari coordonând lovituri de stat, s-au interogat, s-au arestat preventiv, s-au pus sub control judiciar, s-au ridicat persoane din trafic și au fost hăituiți cetățeni pentru a justifica o crimă deja săvârșită și
pentru a o transforma, retroactiv, în acțiune legitimă.
9. S-a introdus și BEC-ul în complot, special pentru a-i lăsa Curții Constituționale un moment de respiro, între două incredibile abuzuri.
10. S-au cooptat: jandarmeria, poliția, Adrian Papahagi, guvernul, partidele aflate la putere plus un partid de salvatori aflat în opoziție, SNSPA-ul cu Pricopsiții lui, serviciile, președinția, Andrei Caramitru, mai toată presa, Dana Hering și icrișoarele ei de pe FACEBOOK, mami Europa, intelectualul public Liiceanu (secondat de intelectualul Gigi Becali), adică mai toți ăia care-au stat cu democrația-n gură, cu „valorile europene” între măsele și cu „statul de drept” la butonieră în toți acești ani.
Și am ajuns aici... Oricât se va încerca ștergerea amprentelor de pe arma crimei, democrația cea ucisă arată exact ca mortul din „Crima din Orient Expres”, romanul Agathei Christie... adică, e lesne de observat că pe trupul Democrației românești unii călători din vagon au aplicat câte o lovitură de cuțit -care mai cu hotărâre, care mai cu fereală, care mai cu forță, care mai cu stângăcie, dar având un rezultat letal. Și a rezultat o crimă colectivă.
Din punctul meu de vedere, după această abominație, lucrurile nu se vor mai putea repara. Istoria recentă, deturnată brutal de ăia din vagon și din locomotivă, ne-a tras Orient Expresul pe linie moartă, într-o gară dezafectată demult. Dacă vrem să ieșim din această fundătură, noi, cei care n-am participat la crimă, e timpul să abandonăm această șină roasă de ploi acide, să străbatem pustiul către o altă gară și să ne urcăm într-un alt tren.
Fie că știu, fie că nu știu, ceea ce au pierdut puternicii zilei în aceste ultime luni nu mai poate fi recuperat. Și totuși, rămâne o întrebare... ce secrete monstruoase au de ascuns actualii conducători ai României încât, de groaza că ar putea fi descoperiți, au comis toate aceste ilegalități hidoase, una după alta, agățate de „cordonul sanitar” ombilical al Ursulei?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.