MOTTO: „Unii ar putea zice că venea la vale. Dar eu știu mai bine că se ducea la deal. (...) Și se mai aflau în preajma lui doi oameni. Unul dăduse călcâie calului și grăbise spre pisc, ca să bage de samă dacă nu s-arată cineva. Al doilea venea în urma lui Lipan, pe jos, și-și ducea calul de căpăstru. (...) Când cel din deal a făcut semn, adică să n-aibă nici o grijă, că locu-i singuratic, cel care umbla pe jos a lepădat frâul. Și-a tras de la subsuoara stângă baltagul și, pășind ferit cu opincile pe cărare, a venit în dosul lui Nechifor Lipan. O singură pălitură i-a dat, dar din toata inima, ca atunci când vrei să despici un trunchi. Lipan a repezit în sus mâinile, nici n-a avut când să țipe, a căzut cu nasu-n coama calului, întorcând baltagul, omul s-a opintit cu el în deșertul calului, împingându-l in râpă.(...) Asta-i. Cel din urmă a încălicat, s-a grăbit după cel din vârful muntelui și s-au dus. Nu i-a văzut și nu i-a știut nimeni până acuma.” (BALTAGUL, Mihail Sadoveanu)
......................................................................................................
„Cel de 13 ani a comis fapta...” spune mama celui de 15 ani care a participat la ascunderea cadavrului. Dar băiatul de 13 ani a fost eliberat. Că așa e legea. Adică, liber fiind, poate să meargă la aceeași școală, să se plimbe pe stradă, să iasă la cumpărături, să ia parte la petreceri, mă gândesc, nu? I s-a făcut o evaluare psihiatrică. Nu cunoaștem încă rezultatul acesteia. Probabil statul va plăti un psiholog care să-l ajute pe puștiul de 13 ani să treacă peste tot acest deranj...
„În fapt, s-a reținut că, în data de 19.01.2026, în jurul orei 21:30, primul suspect minor, împreună cu un alt minor în vârstă de 13 ani (care nu răspunde penal), având bine pus la punct un plan prestabilit pe care l-au făcut în urmă cu o lună de zile și așteptând momentul oportun, au ucis o persoană minoră de sex masculin prin lovirea acesteia în mod repetat cu o toporișcă și cu un cuțit, în timp ce se aflau la un imobil de pe raza localității Cenei, jud. Timiș. Luni seara, ei l-ar fi chemat pe băiat acasă la copilul de 13 ani, spunându-i că vor să-i arate un ATV nou. În jurul orei 21.30, acesta și-a luat trotineta și a mers la întâlnire. Ajuns acolo, unul dintre adolescenții de 15 ani l-a lovit cu toporul, iar cel de 13 ani cu cuțitul. Apoi l-au chemat pe cel de-al treilea copil să-i ajute să scape de cadavru.” (DIGI 24. ro, 22 ianuarie 2026, conform Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, )
Un preadolescent de 13 ani și un adolescent de 15 ani au comis omorul iar băiatul de 13 ani, se spune, a fost primul care a lovit. I-au luat viața unui copil pe care-l urau și asta nu „la nervi”, nu într-o altercație spontană, nu, nu... ci plănuind crima cu cel puțin o lună înainte. L-au atras într-un loc ferit și l-au ucis folosindu-se de un cuțit și de un topor. Pentru ce? Pentru că cel de-al treilea avea „...Oi mai multe, mândre și cornute/Și cai învățați/ Și câni mai bărbați”... adică avea bani, avea trotinetă electrică și se plimba cu ATV-ul pe uliță...
Asta s-a petrecut la câteva zile de când, la Brăila, un puști de 10 ani a înjunghiat de 24 de ori un coleg de aceeași vârstă pentru că nu i-a dat o jucărie.
Așa arată, astăzi, „România educată” și „România onestă”. Copiii criminali sunt și ei rezultatul unui eșec administrativ și, mai ales, educațional pe toate planurile- familie, școală, mediu social. Și nu știu dacă e ceva care să mă fi îngrozit mai mult în ultimii ani decât această ilustrare sintetică și nemiloasă a naufragiului unei lumi.
Pe măsură ce înțeleptele măsuri guvernamentale de luat pielea de pe cetățeni se vor înmulți, pe măsură ce grijile vor deveni tot mai apăsătoare iar debandada în educație se va amplifica, îmi imaginez că vor fi mai frecvente și astfel de cazuri. De ce? Pentru că spolierea populației, nesiguranța locului de muncă, probabilitatea de a nu mai putea plăti ratele lunare la bancă, segregarea socială, haosul administrativ, spaimele livrate zilnic de mass-media (cea care mută știrile de la „ger cumplit” sau „impozite mai mari chiar și cu 3000%”, la pandemii, războaie și cataclisme iminente), toate acestea distrug, încet-încet, și ultimele fărâme de înțelegere și toleranță în mediul familial, în primul rând, după care îndârjirea asta nervoasă, clocită în familie, se va întinde, ca o plagă, peste tot: la slujbă, pe stradă, în comunități, între prieteni...
Îmi pare rău că am ajuns să scriu asta, dar drum de întoarcere sau cale de reparare pentru cancerul generalizat în care ne aflăm nu cred că mai există. Și, în același timp, aș spune, APĂRAREA ÎMPOTRIVA UNEI ASEMENEA REALITĂȚI într-un stat bezmetic și lovit de morbul absurdității DEVINE, PE ZI CE TRECE, O CHESTIUNE STRICT INDIVIDUALĂ!
......................................................................................................
„Cel de 13 ani a comis fapta...” spune mama celui de 15 ani care a participat la ascunderea cadavrului. Dar băiatul de 13 ani a fost eliberat. Că așa e legea. Adică, liber fiind, poate să meargă la aceeași școală, să se plimbe pe stradă, să iasă la cumpărături, să ia parte la petreceri, mă gândesc, nu? I s-a făcut o evaluare psihiatrică. Nu cunoaștem încă rezultatul acesteia. Probabil statul va plăti un psiholog care să-l ajute pe puștiul de 13 ani să treacă peste tot acest deranj...
„În fapt, s-a reținut că, în data de 19.01.2026, în jurul orei 21:30, primul suspect minor, împreună cu un alt minor în vârstă de 13 ani (care nu răspunde penal), având bine pus la punct un plan prestabilit pe care l-au făcut în urmă cu o lună de zile și așteptând momentul oportun, au ucis o persoană minoră de sex masculin prin lovirea acesteia în mod repetat cu o toporișcă și cu un cuțit, în timp ce se aflau la un imobil de pe raza localității Cenei, jud. Timiș. Luni seara, ei l-ar fi chemat pe băiat acasă la copilul de 13 ani, spunându-i că vor să-i arate un ATV nou. În jurul orei 21.30, acesta și-a luat trotineta și a mers la întâlnire. Ajuns acolo, unul dintre adolescenții de 15 ani l-a lovit cu toporul, iar cel de 13 ani cu cuțitul. Apoi l-au chemat pe cel de-al treilea copil să-i ajute să scape de cadavru.” (DIGI 24. ro, 22 ianuarie 2026, conform Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, )
Un preadolescent de 13 ani și un adolescent de 15 ani au comis omorul iar băiatul de 13 ani, se spune, a fost primul care a lovit. I-au luat viața unui copil pe care-l urau și asta nu „la nervi”, nu într-o altercație spontană, nu, nu... ci plănuind crima cu cel puțin o lună înainte. L-au atras într-un loc ferit și l-au ucis folosindu-se de un cuțit și de un topor. Pentru ce? Pentru că cel de-al treilea avea „...Oi mai multe, mândre și cornute/Și cai învățați/ Și câni mai bărbați”... adică avea bani, avea trotinetă electrică și se plimba cu ATV-ul pe uliță...
Asta s-a petrecut la câteva zile de când, la Brăila, un puști de 10 ani a înjunghiat de 24 de ori un coleg de aceeași vârstă pentru că nu i-a dat o jucărie.
Așa arată, astăzi, „România educată” și „România onestă”. Copiii criminali sunt și ei rezultatul unui eșec administrativ și, mai ales, educațional pe toate planurile- familie, școală, mediu social. Și nu știu dacă e ceva care să mă fi îngrozit mai mult în ultimii ani decât această ilustrare sintetică și nemiloasă a naufragiului unei lumi.
Pe măsură ce înțeleptele măsuri guvernamentale de luat pielea de pe cetățeni se vor înmulți, pe măsură ce grijile vor deveni tot mai apăsătoare iar debandada în educație se va amplifica, îmi imaginez că vor fi mai frecvente și astfel de cazuri. De ce? Pentru că spolierea populației, nesiguranța locului de muncă, probabilitatea de a nu mai putea plăti ratele lunare la bancă, segregarea socială, haosul administrativ, spaimele livrate zilnic de mass-media (cea care mută știrile de la „ger cumplit” sau „impozite mai mari chiar și cu 3000%”, la pandemii, războaie și cataclisme iminente), toate acestea distrug, încet-încet, și ultimele fărâme de înțelegere și toleranță în mediul familial, în primul rând, după care îndârjirea asta nervoasă, clocită în familie, se va întinde, ca o plagă, peste tot: la slujbă, pe stradă, în comunități, între prieteni...
Îmi pare rău că am ajuns să scriu asta, dar drum de întoarcere sau cale de reparare pentru cancerul generalizat în care ne aflăm nu cred că mai există. Și, în același timp, aș spune, APĂRAREA ÎMPOTRIVA UNEI ASEMENEA REALITĂȚI într-un stat bezmetic și lovit de morbul absurdității DEVINE, PE ZI CE TRECE, O CHESTIUNE STRICT INDIVIDUALĂ!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
În primul rând nu mai există decât ca excepții notabile educația celor mici cu "Sfântul Nicolae" luat de sus din cui, atunci când îngerașul mai făcea una boacănă și merita o scatoalcă. Acum când îngerașul/drăcușor face una boacănă, nu știu părinții cum să-l mai scuze, să nu care cumva să-și facă drăcușorul complexe de vinovăție...că doar e cel mai cuminte, cel mai frumos și cel mai bun puiuț din toată lumea! Mămicilor, cunoașteți refrenul?
Ca să nu mai spun că sunt super răsfățați, super răzgâiați și li se super...caută în coarne. Am crescut o generație de tineri care n-au cunoscut o vănătaie pe fundul lor ăla răsfățat. Mai sunt și părinți care le mai ard o pălmuță peste funduleț, îi mai trag de urechiușe, când o merită cu tot dinadinsul. Săraca maică-mea, țin minte că pe la 3 sau patru ani, mi-a tras o mamă de bătaie că am făcut-o să întârzie o jumătate de oră la servici, că atunci când ea trebuia să plece la lucru și m-a chemat în casă, eu i-am spus că vreau să merg cu ea la muzeu...Era un muzeu de arme și trofee de vânătoare în Sibiu, cred că ieste și acum, Ludovic Șpiț, și erau animale împăiate acolo, iar eu ca orice copil îmi plăceau animalele. Și a venit în fața blocului, trăgându-mă de mână, a luat o lingură de lemn și mi-a dat cu ea la cur până a rupt lingura de lemn, ...și de atunci nu mi-a mai trebuit să merg la muzeu în când părinții mei trebuiau să meargă la lucru! Păi de se întâmpla chestia asta în zilele noastre, cu așa părinți trăzniți, cred că era motiv de sărbătoare. Pentru că îmi plac muzeele, deci am gusturi fine, poate e un semn că o să ajung mare seavant! Și pentru asta m-ar fi plimbat prin toate MC Donaldurile din oraș.
Deci educație în familie, ioc! Bun. Ajungem la școală. Aici lucrurile sunt și mai și. Copii trebuie lăsați de capul lor, ba mai mult li se bagă niște prostii în cap încă tocmai de profesori datorită unor manuale care ar fi trebuit puse pe foc. Dacă tot suntem la capitolul destăinuiri hai să vă mai fac niște mărturisiri. Prima dată când am auzit cuvântul LABĂ, eram în clasa a cincea și am auzit pe niște colegi din clasa a opta spunându-și glume porcoase, una fiind: Care-i diferența dintre om și urs? Omul nu are labă dar își face...Râsete, zâmbete, dar să mă trăsnească dacă știam care-i poanta. Habar nu aveam de ce râd ăia. Doamne cât de ingenuu mai eram și ce bine era că nu știam toate prostiile pe are le știu astăzi. Păi astăzi cu tâmpeniile care le bagă în cap de mici, cred că de la grădiniță drăcușorii știu ce-i laba iar la Liceu va ajunge foarte probabil materie de bac, cum foarte bine s-a exprimat odată cineva pe AN. Asta apropo și de cazul acelei fete de 14 ani care a abuzat un minor și apoi l-a amenințat cu expunerea materialelor filmate pe social media. Probabil era vreo VideoChatistă. Alt caz de pușcărie, dar dacă e minoră.... Bine este, dar școli de corecție mai există? Sau măsuri drastice care se vor lua ca astfel de situații să nu mai aibă cu adevărat loc? Ei, așa. Va rămâne ca o știre de senzație. Bine că nu mi se întâmplă mie, sau copiilor mei vor spune mulți. Și totuși Dumnezeu este și le contabilizează pe toate. Și va veni cât de curând data scadentă când se va umple paharul fărădelegilor!
Și una peste alta nu mai există disciplină în școli și nici pedepse disciplinare. La dirigenție eram luați bine la scărmănat cei care nu aveau un comportament corespunzător. Acum te trimit la psihologul școlii, psihologul ăla îți spune că nu e neapărat ceva rău ci doar un act antisocial sau ceva de genul și trebuie corectat. Îți mai pune și niște muzică relaxantă și îți dă câteva sfaturi că nu ești rău ci doar...diferit, și gata. Ești pe drumul cel bun.
Dar dacă îngerașul care acum e mai mare, are discernământ, răspunde de anumite fapte, și i-au crescut și cornițele, s-ar duce la taica popa să-și spovedească păcatul, nu ar fi mult mai bine! Bineînțeles că ar fi cel mai bine, dar în acest caz aș vrea să-l văd pe simpaticul părinte Constantin Necula, supranumit în media și "popa glamour" că trebuie să-l spovedească pe "îngerașul" mamii care și-a ucis colegul cu securea, în cârdășie cu alți colegi, dei o crimă premeditată, și a intenționat și să îngroape cadavrul după ce l-a plimbat cu roaba. Oare ce canoane i-ar da, cât timp l-ar opri de la Sfânta Împărtășanie? Dar, hei, cum să oprești pe cineva de la Sfânta Împărtășanie, mai ales că Sf. Împărtășanie trebuie să fie deasă, dească că așa zice taica Cleopa și alți adepți ai Împărtășirii dese. Crimă, crimă, dar totuși, să oprești de la Sfântă Împărtășanie, dar se poate?? Mă rog, să nu exagerăm însă ceea ce pierdem din vedere este tocmai Sfânta Și Marea DREAPTĂ SOCOTEALĂ. Și împărtășirea deasă e cu dreaptă socoteală. Unii se împărtășesc acum de parcă ar duce viață de pustnici. Apropo, din ce am auzit eu părintele Cleopa tocmai că a oprit de la împărtășanie în vremea lui o fetiță de cinci ani, deși nu știu ce a făcut. Probabil era prea zvăpăiată.
Așa că asta e situația. Toți vor răspunde de viața tinerilor pe care îi cresc și originile răului este în educația celor șapte ani de acasă care nu se mai face corespunzător, dacă se mai face. Tind să cred că nu se mai face deloc. În primul rând învățai respectul cuvenit tuturor, părinților, educatorilor, colegilor de bancă, profesorilor, pentru că nu suntem perfecți încât să ne credem superiori unii altora, încât îi putem judeca. O eduație creștină aplicată corespunzător ar rezolva multe deficiențe de creștere: vezi mai întâi bârna din ochiul tău și o scoate, ca să poți vedea mai bine paiul din ochiul aproapelui tău iar mai apoi...cine-i fără de păcat să arunce primul cu piatra!