MOTTO: „Am amintit că m-a jignit profund la sfîrșitul lui 1944 sau la începutul lui 1945 faptul că în Cișmigiu niște, hai să zicem așa, entuziaști, ce nu înțelegeau ce se petrece și cum trebuie să se poarte un om față de valorile culturale, doborîseră, din rondul de socluri ale scriitorilor, capul lui Octavian Goga.” (citat din Mihai Beniuc, HISTORIA. ro, în articolul lui Ion Cristoiu „De ce a fost reabilitat «fascistul» Octavian Goga de regimul comunist?”)
.........................................................................................
Și? Vrem noi să ne întoarcem acolo? Ne trebuie un nou Mihai Beniuc care să îndrăznească să-i facă dreptate lui Octavian Goga? Căci iată ce s-a întâmplat:
„Bustul poetului Octavian Goga, fost premier cu atitudini controversate, a fost îndepărtat din zona Copou a municipiului Iași după ce Asociația pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului din Arad a solicitat acest lucru Primăriei și Consiliului Local Iași. Bustul, care era amplasat într-o zonă intens circulată din cartierul Copou, a fost ridicat, în 28 martie, de angajații Ateneului Național Iași. Cererea adresată Primăriei Iași de către asociația din Arad a fost motivată de NOI PREVEDERI din așa-numita lege Vexler care interzice menținerea în locuri publice, cu excepția muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative ale unor persoane care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Asociația a cerut mutarea statuii lui Goga încă de la începutul anului, dar municipalitatea nu a oferit un răspuns la solicitare în termenul legal. Din acest motiv, asociația a intentat un proces Primăriei Iași.” (ADEVĂRUL. ro, 16 aprilie 2026)
Și-atunci, pac! la RĂSBOIUL și la „trebonal” și... s-a rezolvat!
Acum, ce să zic... poate că domnul Vexler și Asociația pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului din Arad n-au știut pentru care anume merite era amplasat bustul lui Octavian Goga în Parcul Copou din Iași. Dar ceilalți cetățeni români din Parlamentul României au știut ce-au votat când au votat Legea Vexler? Sau n-au avut suficientă minte încât să înțeleagă ce va urma? Oare și-au propus și ei să „prevină și să combată”? Aș spune că aceste două deziderate se adresează, în primul rând, publicului tânăr, pentru că publicul matur sau de vârsta a treia deja are deja niște opinii consolidate și nu mai avem ce să „prevenim” și să „combatem”... Așadar, e lesne de priceput că legea e „cu dedicație” pentru generația tânără. Numai că, publicul tânăr, zic, în primul rând ar trebui SĂ SE DEPRINDĂ CU POEZIA LUI GOGA, nicidecum cu opiniile sale politice, care erau aceleași, de altfel, cu cele extrem de „populare” în Europa acelei perioade istorice tulburi. Căci POEZIA CEA NEMURITOARE ÎL DEFINEȘTE PE GOGA, iar nu exercițiul său politic efemer!
Privind retrospectiv, era absolut previzibil ca din Legea Vexler să iasă, prin eclozare forțată, astfel de pui. Cu condiția, desigur, să dea o mână de ajutor la eclozare, cu un ciocănel potrivit, și o bine-cunoscută coadă de topor, numită Alexandru Muraru, deputat PNL. Căci tu, popor român, ai, din fericire, avertizorul tău de „corectitudine și puritate politică”. Iar el e o conștiință trează. Iată:
„Deputatul liberal Alexandru Muraru, reprezentantul Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, a declarat că A AVERTIZAT autoritățile locale despre trecutul (!!!!, n.n.) lui Octavian Goga. «Am primit asigurări ca oamenii au fost de bună credință și, neștiind despre această parte a biografiei lui Goga – în toată educația școlară din vremea comunismului și de după nu se vorbește despre activitatea politică nocivă a lui Goga -au dorit să elogieze un cărturar. Am primit asigurări că problema SE VA REZOLVA -fie bustul va fi îndepărtat, fie va fi menționată vizibil și foarte amănunțit activitatea antisemită și persecutorie a lui Goga în calitate de premier»...” (ADEVĂRUL. ro, 2 august 2022)
Cum vă spuneam, el A AVERTIZAT!!! Pentru că e vigilent. Iar ăia de-au amplasat bustul lui Goga în Copou erau niște ignoranți, nu înțelegeau de ce nu trebuie să-l vadă cetățenii pe Goga!
Nu știu, popor român, ce zici, e bine ce se-ntâmplă? E bine ca nenea ăsta care l-a lins și l-a „sucționat” pe Klaus din toate pozițiile, de parcă-ar fi practicat la greu KAMA SUTRA politică, să facă astăzi ordine printre busturi și efigii? Ia să vedem cum îi ridica dânsul statuie (că tot suntem la capitulul „sculptură”) lui Iohannis:
„De la începuturile sale politice, EUROPENISMUL IMANENT l-a plasat în răspăr cu tentațiile elitelor locale ale anilor 2000. Fără derapaje sau excese, cu o ALURĂ DE POLITICIAN DIN STATELE NORDICE, SOBRU, CONVINGĂTOR prin stilul de excesivă precauție, poliglot, direct, cu limbajul lipsit de elan confesiv. În CONGRUENȚĂ CU SPIRITUL ALONJEI din politica externă a statelor din vechiul Occident, alegerea sa (...) a arătat un adevăr greu de contestat: întâlnirea între un POLITICIAN DE LARGĂ RESPIRAȚIE cu noile generații de români aflați la început de mileniu în timpul nou european. Iohannis a rămas același ca acum 10 sau 15 ani: LOIAL VALORILOR DEMOCRATICE, ONEST, VIZIONAR...” (Alexandru Muraru, DIGI 24. ro, 19 iulie 2022)
Poem, nu alta, nu-i așa?
Octavian Goga, a cărui poezie ca o cetate construită în jurul sufletului românesc ne-a făcut de atâtea ori să ne recunoaștem ca națiune, de-acum nu mai are voie în parc. Ci doar în muzee și-n debarale, la rubrica „așa, nu!”. Căci unii au vrut ca din Octavian Goga să rămână NU POEZIA, ci POLITICA! De aceea, cred eu, în curând va fi o aprigă vânătoare de busturi, pe tot cuprinsul țării. Asta ca să redevenim puri... cu creierul șamponat, spălat, clătit cu balsam și, în sfârșit, USCAT! Uscat de tot!
Va trece timpul... Nu știu dacă nu cumva, peste niște ani, unii entuziaști vor cuteza să amplaseze un bust lui Patapievici, la o intrare în parc și-o statuie ecvestră a lui Liiceanu într-o piață publică. Ei, și cum ar fi, oare, la acea vreme, ca tot ceea ce va rămâne din Patapievici să fie:
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături” sau: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără sira spinării” sau: „Un popor cu substanță tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare, ochi mohorîți, maxilare încrîncenate, fețe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (H.R. Patapievici, „Politice”, ediția 1996)
...iar din Liiceanu să se rețină doar revoluția bazată pe M**E, cuvântul esențial care, după opinia domniei-sale, face „diferența dintre bine și rău”:
„Nu trebuie oare găsit cuvântul ce ROSTEȘTE ADEVĂRUL? Cel care poate deveni o replică pe măsură propunând o stilistică neașteptată? Înjurătura noastră sună aproape ca o altă abreviere, și este, până la urmă abrevierea aceasta: Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare. Eu așa o tălmăcesc. Credeți că e puțin lucru să găsești ACEL CUVÂNT (vă reamintesc, cuvântul elogiat de Liiceanu este M**E, n.n.) care face ca un popor să ajungă, în lumea deconcertantă de contorsioniști a politicului, la DIFERENȚA FUNDAMENTALĂ DINTRE BINE ȘI RĂU?” (Gabriel Liiceanu, „Înjurătura care ne unește”, 7 august 2018)
Și dacă numai asta va găsi posteritatea să ne spună despre ei, ce spuneți, cetățeni, vor rezista mult monumentele lor în spațiul public?
Poate că vă întrebați de ce dau tocmai exemplul acestor doi intelectuali de marcă în acest context? Poate pentru că n-am observat ca dânșii să fi fost indignați de „exilul” bustului lui Goga, depus probabil în depozitul vreunui muzeu, să-și doarmă acolo somnul uitării...
Lăsați morții în pace, temniceri ai conștiințelor! Căci moartea e ca o ușă închisă și nu e cazul mai forțați ușa după aproape 90 de ani... Văd că ați bifat deja unul din fotografie... deci, ce mai urmează, de-acum? Îi aruncăm, cu aprobarea Parlamentului României, în debaraua istoriei și pe ceilalți?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Sa vedem atunci ce vor mai interzice acesti oameni de nimic .
Somn ușor popor roman!!!