Ia să vedem noi... un cetățean înstărit („apropritar” de cinci case -au fost șapte, dar pe două i le-a săltat „onorata instanță”, din portofel), cu o indemnizație frumoasă de fost președinte, cu o reședință pe viață oferită de stat, care stat îi va plăti și toate facturile aferente, cu o pensioară de invidiat, etc, etc... oare nu s-ar putea dânsul scotoci prin buzunare ca să scoată câteva mii de euroi pentru o vacanță exotică în Africa, unde a auzit el că „...Fetele tanzaniene /Cu belciuge-n nas și pene/ Îl... (mă rog, n.n.) iubeau pe TiboTib/ În cel mai sălbatic chip”? Eu cred că da.
Dacă mai aștepta un an, persoana privată Klaus Iohannis precum și distinsa dumisale nevastă puteau achiziționa o frumoasă vacanță africană, la un preț bun de „black friday”, cu safari inclus, evident!
Așadar, ce anume nu și-ar fi permis din propriile-i economii cetățeanul înstărit, dacă ar fi avut puțintică răbdare, cât să iasă la pensie? Păi... cred că n-ar fi putut să închirieze un avion mai acătării, de exemplu un Gulfstream G550, de maximum 13 locuri, cu cabină de duș și scaune care se pot transforma în paturi, la o adică.
Un zbor din România până în Kenya durează vreo 10-11 ore, am citit eu... adică, e ca o zi de lucru cu pauză de masă și cu un pic de ore suplimentare, să zicem. Ceva frecvent întâlnit la angajații din România. Totuși, cetățeanul înstărit nu poate să zboare 10 ore fără să facă duș și fără să doarmă în pătuc pufos, plăcere plătită generos din bănuții publici, fără număr-fără număr, când e vorba de nesătula Administrație prezidențială...
Niciunul dintre președinții anteriori ai României nu a avut această monumentală lipsă de cuviință față de cetățenii pe care-i (chipurile) păstorește. Dar eu nu mă mai întreb unde a crescut această uriașă și grotescă nesimțire, căci Klaus e desfășurat pe aproape doi metri pe verticală -așa că nesimțirea a avut unde să se întindă și să înflorească.
Pe acest președinte l-a ales România de două ori. De DOUĂ ORI! Unii au stat, în 2014, la coadă, ca să pună ștampila pe „România lucrului bine făcut” deși știau că alesul lor a intermediat adopții de copii, pentru care a recunoscut că a primit... cadouri; deși cunoșteau episodul „ghinion!”; deși l-au văzut în confruntarea electorală cu Victor Ponta, mediată de Rareș Bogdan, când nu era în stare să răspundă coerent la nicio întrebare; deși și-au pus în șoaptă întrebarea: cum poate un oarecare profesor de fizică să susțină că și-a clădit averea pe „meditații”?, deși, deși... Iar apoi, după un mandat plat ca o clătită, fără nicio realizare, dar având ca emblemă râma convoiului prezidențial deplasându-se lent pe Valea Oltului săptămânal și încurcând pe toată lumea, l-au ales din nou, că de! „...hai să-i mai dăm o șansă, că poate își revine!”
Pe 19 noiembrie 2014, editorialista Carmen Mușat publica aceste rânduri în OBSERVATORUL CULTURAL, cu privire la rezultatul final al alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie 2014:
„Victoria lui Klaus Iohannis nu a fost posibilă datorită partidelor și oamenilor politici aliniați în spatele lui – unii de la bun început, alții sosiți în ultimul moment –, ci stilului inconfundabil al acestui om care a avut curajul să creadă că poporul al cărui președinte vrea să fie va ști să facă deosebirea între mîrlănie și politețe, între aroganță și modestie, între superficialitate și seriozitate. Și nu doar să facă diferența, ci și să opteze pentru valori pe care mulți dintre noi le-au crezut pierdute definitiv. Și, cu o majoritate ce spulberă orice dubiu, poporul acesta mult disprețuit de tot soiul de «analiști» a arătat că bunul simț, decența, demnitatea și civilitatea sînt valori pe care nu le-a uitat și în care crede. Electoratul român a demonstrat, prin alegerea fără echivoc pe care a făcut-o, că nu confundă forța cu agresivitatea și nici competența cu logoreea, și a trimis la Cotroceni un om conștient că doar respectul pentru valorile morale îi poate conferi legitimitatea și forța capabile să facă diferența.”
Editorialul se numește : VICTORIA DECENȚEI ȘI A BUNULUI SIMȚ și are ca motto: „Decît să fiu mîrlan, mai bine pierd!"
Eu cred, totuși, că motto-ul este puțin deformat. În original, ar suna așa: „La cât sunt de mârlan, n-am cum să pierd!” Cetățenii României au dovedit din plin valabilitatea acestui slogan de campanie!
......................................................................
P.S. În fotografie este doamna Carmen, în vacanță în Kenya. Coafeza dumneaei este, cu adevărat, fenomenală și nu încetează să ne surprindă din punct de vedere estetic!!!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Tare, doamna Luminița! Îmi place nespus când se lucrează cu materialu' clientului...
P.S.-u e mortal... și pentru pentru duamna mârlanului (drept la țintă, nu atât de elaborat, dar pe aceeași lungime cu cel despre proporțiile fundului altei duamne). Pun pariu că se găsește fro pretenă de bine care să'i semnaleze articolul.
Sănătate și Doamne ajută!