Suntem în plin Untold. Îmi aduc aminte că am fost odată, în urmă cu câțiva ani - înainte de pandemie, oricum - într-o vacanță în care am ajuns până la Porolissum, la castrul roman, și am vizitat, printre altele, Sighișoara, salina Turda, cetatea Alba Iulia, castelul de la Hunedoara etc.
Și vreo două nopți le-am dormit undeva lângă Cluj, într-un sătuc care se numea Tureni, sau așa ceva, dar nu înțelegeam de ce naiba prețurile la cazări erau ca naiba și doar la pensiunea aia - ținută de o familie de maghiari foarte de treabă - găsisem cât de cât un preț decent. Când am ajuns acolo, gazda ne-a întrebat din prima: „Sunteți veniți la Untold?” „An... ce?!”, l-am întrebat eu, că habar n-aveam de existența acestui festival. „Nu contează.”, a zis el și ne-a zâmbit bucuros, dar și ușurat că n-o să trântim ușile pe la 4 noaptea. După aia m-am interesat și eu și am aflat că ajunsesem în zonă chiar în perioada acelui Untold care, atunci, nu avea decât 2-3 ani în spate.
Bineînțeles, aveam și atunci, și am și acum o vârstă la care nu aș mai gusta bubuielile alea și, de altfel, nici nu mi-a plăcut vreodată genul muzical care se cântă la Untold.
Am urmărit însă zilele astea un documentar interesant, realizat de câțiva activiști locali (salut, Adi Adrian Dohotaru!) care ridică o problemă foarte spinoasă, pe care economiștii o numesc problema „externalităților negative” („negative externalities”), adică problema costurilor pe care diverse activități cuantificabile economic le generează, dar fără a fi cu adevărat plătite de cei care le generează, care încasează doar profiturile. De exemplu, una dintre cele mai celebre „negative externalities” la ora actuală e aceea legată de poluarea planetei prin fâțâirea de colo-colo a unor mărfuri care nu mai sunt produse local, ci la mama zmeilor. Uitați-vă la hipermarketuri: avem pepeni verzi din Chile, roșii din Turcia, mere din Polonia etc.
Deși am putea produce bine-mersi toate acestea și la noi, în România (și lasă, că nu murim dacă nu mâncăm pepene verde iarna!). Transportatorii înșfacă profiturile, hypermarketurile înșfacă profiturile, producătorii din Chile, Turcia, Polonia, înșfacă profiturile, dar cineva rămâne să plătească nota de plată a noxelor emise de fâțâiala de colo-colo, pe mii de kilometri, a acestor mărfuri. Cine? Naiba știe. Noi, restul pământenilor...
Exact problema asta, legată de Untold, o ridică documentarul. Sunt filmați oameni cărora le bubuie urechile în timpul festivalului, fără să se poată odihni cum trebuie, cică bubuiala răsună până la spitalul de copii, de nu se poate odihni nimeni.
Disconfortul produs restului orașului de acest festival este o „externalitate negativă” ca la carte, pentru că nu organizatorii, și nici primăria care se îmburicește cu „marele festival” nu le plătește nopțile nedormite și timpanele sparte clujenilor afectați de bubuială. Plus că disconfortul e mult mai intens: pregătirile blochează parcul din centrul orașului vreo lună, suprafața închiriată efectiv (și plătită primăriei lui Boc) e semnificativ mai mică decât cea utilizată etc. După cum spune Doru Șupeală, un clujean binecunoscut pentru comentariile legate de piața de muncă în IT, asistăm efectiv la „privatizarea liniștii locuitorilor din Cluj” pe durata acestui festival, și nimănui nu-i pasă.
Documentarul se numește „Untold, costul nevăzut” și e foarte instructiv din perspectiva înțelegerii acestui concept de „negative externality”.
Unii, puțini, profită și se distrează. Restul suportă nota de plată. În fond, Untold e imaginea în miniatură a României. - VIDEO:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Am 55 de ani, ascult muzica trance, EDM, jazz, funk, electronica. Am CD-urile de la primele editii Untold. Nu am fost la nici un festival Untold live, nu agreez noroiul si sunetul prost. Ascult CD, streaming FLAC. Ascult Vangelis, JM Jarre, Tiesto, Van Buren, de preferat mai vechi.
Cred in Sf Treime, cred in Biblie si mai cred ca Untold im prezent nu mai are legatura cu muzica buns.
Și în Sfintele Taine..
Că de crezut în Sf Treime și in Biblie .. și satana crede. Cunoaște f bine.. mai bine ca noi.. învârtindu-se pe acolo .. cândva.
Doamne, miluiește.
Spitalul de copii este la 500 de metri de nenorocirea Nenumită Untold. Și da, este Teroare !!!... celelalte spitale, toate, sunt într-o raza de 1,5 km. Grav !
... dar ...
NU PUTEM DORMI NOPTILE în timpul Nenorocirii Untold la 10km distanță !
...
Eu personal locuiesc la 8km ( exact ) de locația nenorocirii. Cu ferestrele spre bubuială. !
Totul vine pe valea Someșului, ca un Tsunami de Zgomot, Urlete și Teroare Acustică infernală.
... " muzică "- zgomot de infern . Deja de un deceniu îndurăm tortura aceasta, vară de vară. Și suntem adulți tineri, darămite batrânii, vârsta a 3-a .
NU SE POATE DORMI DELOC ! ... doar cu somnifere și adormit înainte de începerea dezmătului .
Nu mai vorbim de ce e acolo, a doua zi, mizerie, vome, tampoane, sticle .... dar fiind contribuabili ... plătim noi pentru igienizarea zonei, după măcelul Boc - ist satanic.
Ps. Dragostea de familie, casa, pamant si tara e unul dintre instinctele cu care am fost binecuvantati de Dumnezeu. Din pacate cu sprijinul teroritilor facem eforturi supraomenesti ca sa-l scoatem din ADN-eul nostru cu entuziasm si heirupism wokist. Haideti fratlior, drumul e bine asfaltat si mersul e chiar o placere pe suprafata lui. Eu zic ca se poate si mai multa constinciozitate. Si nu uitati versurile cantecelor mobilizatoare. Acestea sunt esenta cetatenilor care dau totul cu dobanda, inclusiv cuvintele de preamarire adresate lor si celor cu care se plimba la brat prin mocirla urateniei.
Pentru antrenament..
Ferească Dumnezeu!
Doamne, miluiește.