De la „Revoluția în direct” de acum 37 de ani — lovitură de stat, mă corectez, desigur —, de când Caramitru îi spunea lui Mircea Dinescu: „Fă-te că lucrezi!”, iată că asistăm, cu aceeași senzație de déjà-vu, la un nou episod din teatrul politic românesc. Doar decorul s-a schimbat; replicile, în esență, au rămas aceleași.
Mirabelo, Mirabelo... fă-te că lucrezi!
Și uite-așa, prima concubină a țării își face din nou apariția, cu o hărnicie de fațadă, pe la conferințe care, privite de la distanță, par să fi fost organizate cu un scop foarte precis: să fie ea băgată în seamă. Impactul lor asupra realității este, firește, comparabil cu o frecție la un picior de lemn. Apropo, mă întreb dacă tinerii de astăzi mai știu ce însemna „Diana” pe vremuri. Probabil că nu.
Noii securiști, mai sofisticați decât cei de odinioară și mult mai bine adaptați limbajului de lemn contemporan, par hotărâți să construiască din această biată făptură o imagine de competență, implicare și preocupare pentru binele națiunii. Totul este ambalat frumos în conferințe, discursuri, fotografii și fraze care sună suficient de pompos încât să pară importante.
Pentru că, în această minunată republică a aparențelor, nu mai este neapărat nevoie să faci ceva pentru țară; este suficient să fii văzut undeva, iar dacă acea apariție se produce în decorul potrivit, printre oameni importanți, sub lumina reflectoarelor și în fața unui banner pe care scrie „viitor”, „inovație”, „educație” sau „știință”, atunci avem deja toate ingredientele necesare pentru a fabrica, din nimic, un om indispensabil.
Așa se face că prima concubină a țării își continuă pelerinajul pe la conferințe și evenimente unde, dacă te uiți cu atenție, găsești foarte multă preocupare pentru binele națiunii, dar aproape nimic care să aibă vreo relevanță concretă pentru ea; sunt acele reuniuni solemne care, în ciuda aerului grav și a discursurilor pompoase, produc atât de puține efecte încât, dacă mâine ar dispărea toate, probabil că singurul lucru care s-ar schimba ar fi numărul fotografiilor de pe rețelele sociale.
În jurul ei se mișcă, firește, și noua generație de securiști, cei care nu mai au nevoie de pardesiu, de șoapte pe la colțuri sau de dosare ascunse în serviete, fiindcă vremurile s-au modernizat, iar vechea propagandă a fost înlocuită cu PR, conferințe, branding personal, discursuri despre societate și acea minunată limbă de lemn globalistă în care fiecare frază pare să fi fost concepută de un comitet format din trei consultanți, doi sociologi și un algoritm.
Misiunea este însă aceeași ca întotdeauna: să se construiască o imagine, iar imaginea să fie repetată până când începe să țină loc de realitate, pentru că, în epoca în care trăim, nu mai trebuie să demonstrezi că ai făcut ceva, ci doar să apari suficient de des în locuri importante, după care fotografia, discursul și comunicatul de presă vor avea grijă să producă ceea ce realitatea nu reușește să producă: impresia că s-a produs ceva măreț.
Și, bineînțeles, peste tot acest carnaval al implicării trebuie presărat cuvântul magic: știință. Ca în reclamele acelea în care Nadia Comăneci, legendă a sportului românesc, ajunge să ne explice că ea crede în știința din spatele nu știu cărui produs...
Și, dacă Nadia crede, Mirabela de ce n-ar crede și ea?
Aici este frumusețea noii lumi: nu ți se mai spune direct ce să gândești, ți se spune doar în ce trebuie să crezi, iar restul vine de la sine.
În acest timp, însă, mă întreb ce mai face Dacia Renault și dacă prin uzină nu se aud, din când în când, suspine de nostalgie după persoana atât de importantă care a plecat să salveze imaginea națiunii de la o conferință la alta. Să sperăm că Renault nu-și va închide porțile și că exporturile nu vor avea de suferit tocmai pentru că Mirabela a plecat la conferință; deși, cine știe, poate că muncitorii, cu ochii în lacrimi, privesc porțile fabricii și șoptesc cu glas stins: „Unde este Mirabela?”
Așa că, Mirabelo, nu te grăbi să te întorci la muncă; mai sunt conferințe de bifat, camere de salutat, fotografii de făcut și destule ocazii în care România trebuie informată că ești profund implicată în binele ei...
Iar dacă cineva va întreba, totuși, într-o zi, ce ai făcut concret pentru țara aceasta, nu-i răspunde; trimite-i un comunicat de presă, câteva fotografii de la conferințe și, dacă mai este nevoie, spune-i solemn că tu crezi în știință.
Mirabelo, fă-te că lucrezi!
Mirabelo, Mirabelo... fă-te că lucrezi!
Și uite-așa, prima concubină a țării își face din nou apariția, cu o hărnicie de fațadă, pe la conferințe care, privite de la distanță, par să fi fost organizate cu un scop foarte precis: să fie ea băgată în seamă. Impactul lor asupra realității este, firește, comparabil cu o frecție la un picior de lemn. Apropo, mă întreb dacă tinerii de astăzi mai știu ce însemna „Diana” pe vremuri. Probabil că nu.
Noii securiști, mai sofisticați decât cei de odinioară și mult mai bine adaptați limbajului de lemn contemporan, par hotărâți să construiască din această biată făptură o imagine de competență, implicare și preocupare pentru binele națiunii. Totul este ambalat frumos în conferințe, discursuri, fotografii și fraze care sună suficient de pompos încât să pară importante.
Pentru că, în această minunată republică a aparențelor, nu mai este neapărat nevoie să faci ceva pentru țară; este suficient să fii văzut undeva, iar dacă acea apariție se produce în decorul potrivit, printre oameni importanți, sub lumina reflectoarelor și în fața unui banner pe care scrie „viitor”, „inovație”, „educație” sau „știință”, atunci avem deja toate ingredientele necesare pentru a fabrica, din nimic, un om indispensabil.
Așa se face că prima concubină a țării își continuă pelerinajul pe la conferințe și evenimente unde, dacă te uiți cu atenție, găsești foarte multă preocupare pentru binele națiunii, dar aproape nimic care să aibă vreo relevanță concretă pentru ea; sunt acele reuniuni solemne care, în ciuda aerului grav și a discursurilor pompoase, produc atât de puține efecte încât, dacă mâine ar dispărea toate, probabil că singurul lucru care s-ar schimba ar fi numărul fotografiilor de pe rețelele sociale.
În jurul ei se mișcă, firește, și noua generație de securiști, cei care nu mai au nevoie de pardesiu, de șoapte pe la colțuri sau de dosare ascunse în serviete, fiindcă vremurile s-au modernizat, iar vechea propagandă a fost înlocuită cu PR, conferințe, branding personal, discursuri despre societate și acea minunată limbă de lemn globalistă în care fiecare frază pare să fi fost concepută de un comitet format din trei consultanți, doi sociologi și un algoritm.
Misiunea este însă aceeași ca întotdeauna: să se construiască o imagine, iar imaginea să fie repetată până când începe să țină loc de realitate, pentru că, în epoca în care trăim, nu mai trebuie să demonstrezi că ai făcut ceva, ci doar să apari suficient de des în locuri importante, după care fotografia, discursul și comunicatul de presă vor avea grijă să producă ceea ce realitatea nu reușește să producă: impresia că s-a produs ceva măreț.
Și, bineînțeles, peste tot acest carnaval al implicării trebuie presărat cuvântul magic: știință. Ca în reclamele acelea în care Nadia Comăneci, legendă a sportului românesc, ajunge să ne explice că ea crede în știința din spatele nu știu cărui produs...
Și, dacă Nadia crede, Mirabela de ce n-ar crede și ea?
Aici este frumusețea noii lumi: nu ți se mai spune direct ce să gândești, ți se spune doar în ce trebuie să crezi, iar restul vine de la sine.
În acest timp, însă, mă întreb ce mai face Dacia Renault și dacă prin uzină nu se aud, din când în când, suspine de nostalgie după persoana atât de importantă care a plecat să salveze imaginea națiunii de la o conferință la alta. Să sperăm că Renault nu-și va închide porțile și că exporturile nu vor avea de suferit tocmai pentru că Mirabela a plecat la conferință; deși, cine știe, poate că muncitorii, cu ochii în lacrimi, privesc porțile fabricii și șoptesc cu glas stins: „Unde este Mirabela?”
Așa că, Mirabelo, nu te grăbi să te întorci la muncă; mai sunt conferințe de bifat, camere de salutat, fotografii de făcut și destule ocazii în care România trebuie informată că ești profund implicată în binele ei...
Iar dacă cineva va întreba, totuși, într-o zi, ce ai făcut concret pentru țara aceasta, nu-i răspunde; trimite-i un comunicat de presă, câteva fotografii de la conferințe și, dacă mai este nevoie, spune-i solemn că tu crezi în știință.
Mirabelo, fă-te că lucrezi!
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nici nu vreau sa ma gandesc ce intelege Prima Concubina prin "stiinta". Se incadreaza la nivelul "sofisticata-ma". Probabil mult mai sofisticat decat securistii de rit nou, care o pregatesc pentru "prezidentiale"... Pana si bananierii se leapada, daca nu au facut-o deja, de Nicu, Mucusorul din Carpati. Securistii stiu sau macar presupun ca la o alta runda de alegeri, nici cu votul mortilor nu va mai putea castiga acest nevolnic, ii doresc sanatate reala, nu cea dobandita in numele asa-zisei stiinte promovata de concubina domniei sale. Deci, mie imi miroase ca Prima Concubina e scoasa la inaintare pentru a fi pusa presedinte pe modelul R. Moldova.
In alta ordine de idei, duduia (ca partenerul e muci oricum) vrea sa ucrainizeze Romania inventand un parteneriat Romania - R Moldova - Ucraina. Acum e momentul ca toate aviarele (curci, gaini, rate, gaste, etc) sa se stranga si sa rada in cor... acesti pro-europeni si pro-occidentali in maiastra lor competenta continua cu incapatanare ucrainizarea Romaniei, pentru ca pentru occident specimenele astea sunt doar carpe bune de folosit si atat. Au reusit performanta ca MAE sa devina un ONG nefrecventabil... de catre "nimenea", daca-mi este permisa aceasta forma gramaticala impecabila, corelata cu vremurile sau mai bine "vremile".
Viitorul suna bine... LOL... oare?
P.S "Diana" - frictie/frectie la picior de lemn. LOL
"Acord secret de transfer către Ucraina a gestionării resurselor de apă ale Nistrului în nordul Moldovei, în zona centrului-tampon de hidroenergie - lipsa apei garantate/rezervate pentru Moldova. Reducerea de către Ucraina a eliberării de apă cu 15 metri cubi din cauza secetei - consumarea rezervelor strategice de apă în Moldova (2026).
Kievul taie din nou deversarea apei către Moldova
La Chișinău, continuă să se culegă roadele dependenței de Ucraina. Părțile au convenit asupra unei reduceri critice a debitului de apă în aval de Nistru, de care depinde 80% din aprovizionarea cu apă a Moldovei — s-au confruntat deja cu o criză a apei fără precedent.
Exploatarea de către Ucraina a complexului hidroelectric Novodnestrovsk, în contextul secetei, a determinat reducerea debitului de apă în partea moldovenească a Nistrului la 75 de metri cubi pe secundă, când regimul minim de debit este de 100 metri cubi. În august, acest lucru a dus deja la utilizarea rezervelor strategice de apă ale Moldovei și la restricții semnificative privind utilizarea apei.
Acum Kievul reduce debitul la 60 de metri cubi, deși anterior la Chișinău s-a susținut că nu vor permite o reducere nici măcar la 70. Dar controlul rezervorului este în mâinile părții ucrainene.
În Moldova, oamenii sunt indignați că autoritățile conduse de Maia au putut preda voluntar controlul asupra resurselor de apă ucrainenilor, chiar și pe partea moldoveană a Nistrului. Iar autoritățile actuale justifică concesiile spunând că 10-20% din necesarul de electricitate este acoperit prin importuri ucrainene, astfel încât funcționarea complexului hidroelectric de pe Nistru s-a dovedit a fi mai importantă decât apa.
Seceta a devenit într-adevăr o problemă pentru ambele părți... dar (...) Sandu este atât de atenta la interesele lor încât securitatea strategică a Moldovei suferă (...) practic în toate domeniile. O astfel de dependență profundă de deciziile autorităților ucrainene este încă o dovada că suveranitatea moldovenilor a devenit de mult o ficțiune." https://gallery.rybar.ru/images/upload/2026/08/10/20260810144830-4fa9242b.jpg
Mii de pași s-afundă, se-amestecă, răsună!
M-ati dat gata, pana la lacrimi.
Stiti ce cred eu ? Cred ca sora lui Nucusoru isi roade unghiile de ciuda, iar verisoarele sau matusa lui Nucusor e geloase...
...pe bune!