Senzațional! Ați auzit? Lupul moralist, ghiftuit până la icnire cu mici din carne de oaie (sau ce-o mai fi fost, că la el adevărul a fost mereu flexibil), se trezește rânjind superior și ne trântește cu dispreț: „Triumful inculturii în alegerile prezidențiale!”
Pe cine acuză? Pe noi, poporul. Adică pe cei care n-au mai înghițit gogoșile lui și ale clicii sale de «intelectuali de casă», care au crescut precum ciupercile după ploaie, în ghivece udate generos din banii statului. Ne face inculți... EL! Omul care n-a citit în viața lui altceva decât etichetele de pe sticlele de whisky din barul personal, bar care ține loc de bibliotecă.
Cine vorbește despre incultură? Cel care a contribuit, cu o osârdie demnă de o cauză mai bună, la pulverizarea culturii române! El, comandantul flotei dispărute și patronul moral al unei generații de aplaudaci cu vocabularul subțire și buzunarele doldora.
A transformat obediența în criteriu de selecție pentru „elite”, și acum are nerușinarea să ne țină lecții. Cică noi am fi inculți pentru că refuzăm să ne mai închinăm la altarul sistemului pe care l-a nășit, l-a hrănit și l-a ferit de orice urmă de responsabilitate.
Acest individ — același care, cu cinism și slugărnicie, ne-a înjosit afirmând că suntem un popor de mână a doua — vine acum să ne dea lecții de morală culturală.
El, cel care s-a lăudat public că „o suge licuriciului cel mare”, într-o exprimare demnă de o latrină geopolitică, nu de o tribună prezidențială.
El, cel care și-a făcut din umilința națională o virtute strategică, are acum tupeul să ne privească de sus, cu aerul unui pedagog frustrat că elevii n-au învățat lecția supunerii.
Nu, domnule Băsescu, nu e incultură, e imunitate! Imunitatea la manipulare, la cinismul obraznic, la propaganda reciclată pe toate frecvențele.
Ne faceți inculți pentru că nu mai vrem marionete? Pentru că ne vrem țara înapoi din mâinile celor care au transformat cultura într-un decor de plastic pentru talk-show-uri sterile? Voi sunteți, de fapt, triumful nesimțirii peste moștenirea spirituală a acestui neam.
Și nu, ipochimenul care își dă cu părerea despre cultură nu mai merită nici comanda unei bărci în Cișmigiu, darămite un microfon în agora națională. Să rămână cu paharele lui și cu ”filosofii” de crâșmă.
Noi alegem alt drum — unul în care biblioteca nu e mobilă de decor, iar cultura nu se cumpără cu premii din pixul președintelui.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.