„Mințile strălucite gândesc la fel”, a zis manelistul Dani Mocanu, în extaz mioritic, dând mâna – spiritual, desigur – cu Mircea Cărtărescu, copilul de mingi al culturii oficiale. Nu, nu e o glumă. E doar România: patria în care epigonul se pupă pe frunte cu manelistul și se declară reciproc geniali, în ecoul jalnic al unui neam care confundă hârtia igienică cu manuscrisul.
Bubuie internetul de „înțelepciunea” acestui Cărtărescu – produsul premium al unei literaturi care, de ani buni, nu mai deosebește metafora de manea. Am demonstrat deja, prin analize literare serioase, că insul e un mediocru resuscitat periodic de găștile de la Humanitas, care îl împachetează frumos, cu fundiță, și-l vând ca pe un premiu Nobel ratat an de an.
Dar iată-l acum validând manelele ca expresie de „minți strălucite”, într-un elan de frățietate estetică cu Dani M – noul Socrate al țambalului. Și, pe drept cuvânt: dacă MC scrie manele literare, de ce n-ar fraterniza cu colegii de beat și bâz? Într-o țară unde manelele au devenit coloană sonoră națională, era inevitabil ca și literatura să se contamineze.
Alo, bieți intelectuali care l-ați girat pe acest omuleț cu pretenții de gigant… nu vă simțiți puțin murdari? Ca niște critici literari care au pupat clanțele greșite? Acum îl aveți pe Cărtărescu promovat de maneliști – și pe maneliști validați de Cărtărescu. O simbioză perfectă, demnă de un banc prost spus la o nuntă cu sarmale reci și lăutari nerușinați.
Știu, Mirciulică are obrazul gros, tăbăcit de admirația de sine și blindat cu premii care nu fac nici cât o fisă de WC la Gara de Nord. Prostia nu-l mai atinge. Trăiește în bolboroseala propriului delir.
Inspirat de pereții băilor publice și de recviemul de la Guță, acest MC scrie mai departe pentru „elitele” care, între două conferințe despre postmodernism, ascultă „Sufletul pereche” pe YouTube.
Iar voi, admiratori cu ochii tulburați de „lirism”, nu vă simțiți un pic păcăliți? Când vă priviți în oglindă, nu vedeți acolo chipul unui pseudointelectual care se crede subtil, dar aplaudă cu ambele mâini același tip de impostură ca la o dedicație cu bani?
Poate, în semn de supremă recunoaștere a decadenței culturale, Academia Română să-i invite pe amândoi – Dani și Mirciulică – să susțină un duet de idei despre cum să transformi mahalaua în literatură. Iar Nobelul? Ei bine, să-l împartă frățește: jumătate pentru manele, jumătate pentru manelismul literar.
Asta e. Trăiți în țara manelelor, cu scriitorul vostru de mucava, care v-a demonstrat că, pe lângă lipsa de talent, mai are și un kilogram de prostie autentică.
Felicitări! Ați reușit să confundați cultura cu kitsch-ul. Și, ce-i mai trist, nici măcar nu vă mai doare.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ca sa poata sa intareasca nebunia lor, ticalosia lor, ca sa poata zbiera in mintile si inimile unor dintre noi, Rastigniti Romania, Rastigniti Romania, au mers pana la a-si semna sentinta. Singuri, cu mana lor! Nimeni altcineva! Sangele Ei (al Romaniei, al copiilor ei, ai tinerilor ei, ai batranilor ei), peste voi toti!