O, Timișoara! Oraș martir, loc al demnității, unde, cândva, s-a rostit primul «Ajunge!», plătit cu sânge, te-ai transformat, iată, într-o scenă grotescă a involuției. Nu mai este cetatea în care s-a strigat pentru libertate, ci târgul unde se molfăie lozinci de supermarket: „Ne plac bananele.”
Ei bine, și maimuțelor le plac bananele. Dar ele, spre deosebire de unii dintre voi, n-au pretenția că înțeleg lumea.
Acum, cu o candoare de vitrină și o nerușinare de salon cultural provincial, se pregătește o nouă mascaradă: conferința „Lumea de azi: foaie de temperatură”. Un titlu potrivit — da, cât se poate de potrivit! — căci termometrul prostiei a sărit din tubul capilar, iar mercurul gândirii s-a evaporat de mult. Invitatul de onoare? Cine altul, dacă nu eternul pălăvrăgitor al nimicului solemn: Andrei Pleșu.
Autointitulat filozof, el nu este decât un ecou cu pretenții. Nu gândește, ci reflectă. Nu creează, ci compilează. O dublură academică, un second-hand de idei occidentale, secondat de o cohortă de reverențioși fără minte, care îl ascultă cu aceeași sfințenie cu care un trib își așteaptă oracolul să le tălmăcească vântul din frunze. Pleșu n-a rostit în viața lui o idee originală. Îi rostogolește pe Noica, pe Kierkegaard, pe Hristos, ca pe niște butuci scoși la mezat în târgul de idei second-hand. Hristos vorbea în parabole — da, pentru cei cu minte, nu pentru cei care au nevoie de un ghid audio în ureche. Și atunci apare el, Andrei Cel Nepătruns, să le explice săracilor cu duhul ce-a vrut să zică Mântuitorul.
„Din vorbă-n vorbă” scrie el. Așa și este: din gura altora în gura lui, și mai departe către gura publicului său fidel — o adunătură de analfabeți funcțional, care nu pot face legătura între o propoziție și sensul ei fără să le deseneze cineva schema logică.
Aceștia sunt cei care se vor aduna acum, în aplauze bovine, să-l asculte pe Marele Traducător al Truismelelor. Ce ironie amară! Tocmai ei, cei care-și caută casa și sensul, îl urmează docil pe cel care le indică direcția: acolo unde scrie „progres”, „LGBT”, „vaccin”, „Slava Ucraina” — toate proiectate pe fundalul unei țări împinse metodic în ruină și rătăcire. Și în timp ce le cântă serenade ideologice, le zâmbesc din umbră cei care i-au jefuit: de casă, de identitate, de viitor. Iar ei îl aplaudă!
Nu vă îngrijorați, dragi spectatori ai comediei naționale. După ce Pleșu va termina de explicat parabolele lui Iisus și va recomanda subtil „cu cine să votăm” (că doar nu vine omul degeaba, să vorbească despre vreme), vă veți întoarce liniștiți la bananele voastre — metaforice sau nu.
Poate, într-o zi, veți înțelege că nu doar casa v-a fost luată, ci și mintea. Dar până atunci, rămâneți cuminți, aplaudați frumos și repetați după mine:
„Slavă intelectualului de carton, căci prin el aflăm ce trebuie să gândim!”
Timișoara, iartă-ne. Ți-au murdărit altarul Revoluției cu plastilină mediatică și lozinci second-hand. Din scânteia libertății n-a mai rămas decât fumul greu al unei conferințe cu bilete gratuite la spălarea pe creier.
Și când — dacă — s-o mai aprinde vreodată scânteia demnității în Timișoara, nu uitați: dați mai întâi fularul jos de pe ochi.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
ieri la adunarea mucusorului.
Ciudata manevra de refuz temporar, acum, a cupiurilor de 50. Ce vor sa faca?
O sa inchidem conturile la dansii.