Plagiatorii navetiști București - Paris - Heidelberg și retur Pleșu și Liiceanu, fiul de NKVD-ist Patapievici, aghiotantul Anei Pauker, NKVD-istul Șora și turnătorul DIE/CIE Boia hrăniți în aer liber de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca
MOTTO: „Fundația Humanitas Aqua Forte și Editura Humanitas vă invită duminică,
17 decembrie, ora 12.30, la ceremonia de dezvelire a grupului statuar
Lovinescu–Ierunca. Evenimentul va avea loc în Cotroceni, la intersecția
dintre străzile dr. Grigore Romniceanu și dr. Petre Herescu, anunță un
comunicat al organizatorilor. Închinat Monicăi Lovinescu (1923–2008) și
lui Virgil Ierunca (1920–2006), cele mai importante voci ale exilului
românesc, acest monument, operă a sculptorului Virgil Scripcariu, a fost
inițiat și realizat de Fundația Humanitas cu sprijinul companiei
Dedeman și este donat orașului București cu prilejul Anului Centenar
Monica Lovinescu. Gabriel Liiceanu, reprezentant al Fundației Humanitas
Aqua Forte, a pledat, în cadrul ședinței CGMB, pentru adoptarea
proiectului, subliniind că Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost
repere ale societății românești în cea de-a doua parte a secolului XX.
«În timp ce, sub comunism, poporul român nu cunoștea libertatea cuvântului, întrucât gurile noastre erau absolut zăvorâte, ei au vorbit în locul nostru, făcându-ne să putem respira în epoca totalitarismului oxigenul adevărului. Asta a însemnat enorm, pentru că timp de 30 de ani, milioane de români au putut să înțeleagă ce se întâmplă cu ei, să își păstreze speranțele, să știe încă ce înseamnă a rosti adevărul, fără nicio cenzură. Acești oameni au însemnat enorm pentru România», a spus el.”(G4 MEDIA. ro, 12 decembrie 2023)
........................................................................................
Ei, dacă grupul statuar este chiar cel din fotografie, atunci trebuie să remarc că domnul Virgil Scripcariu este primul sculptor care a avut cu adevărat grijă de posteritatea personajelor sale. Adică, îngrijorat că păsările cerului nu vor găsi la timp „grupul”, a adăugat celor doi imortalizați, chiar dânsul, în imediata vecinătate și la înălțimea potrivită, pe câte-o cracă, zburătoarele care să-și facă datoria lor de păsări, întocmai și la timp, ca în orice relație firească dintre pasăre și statuie! Nu contează că au chipuri de oameni, aparatul digestiv cred că e, totuși, ca la aripate! Și plăcerea de a lansa „proiectile” bine țintite pe creștetul statuilor tot ca la aripate cred că se manifestă!
Sunt impresionată. Cred că, totuși, având în vedere cele de mai sus, artistul n-ar fi trebuit „învelească” cele două personaje într-o „pătură de tablă”, ci ar fi fost mai înțelept să le confecționeze două coifuri îndrăznețe... deoarece se știe, o formă conică, fără asperități, se curăță totuși mai ușor decât o pleată-n vânt, mai ales dacă pleata este de aramă și n-o poți spăla cu șampon HEAD & SHOULDERS!
...................................................................................
P.S. Ce impresionant a zis Liiceanu Gabriel „...întrucât gurile noastre erau ABSOLUT ZĂVORÂTE, ei au vorbit în locul nostru...”. De aceea cred eu că pentru a recupera perioada nasoală când avea „gura zăvorâtă”, distinsului filosof Liiceanu din 1990 „...încoace/ gura nu-i mai tace...”
«În timp ce, sub comunism, poporul român nu cunoștea libertatea cuvântului, întrucât gurile noastre erau absolut zăvorâte, ei au vorbit în locul nostru, făcându-ne să putem respira în epoca totalitarismului oxigenul adevărului. Asta a însemnat enorm, pentru că timp de 30 de ani, milioane de români au putut să înțeleagă ce se întâmplă cu ei, să își păstreze speranțele, să știe încă ce înseamnă a rosti adevărul, fără nicio cenzură. Acești oameni au însemnat enorm pentru România», a spus el.”(G4 MEDIA. ro, 12 decembrie 2023)
........................................................................................
Ei, dacă grupul statuar este chiar cel din fotografie, atunci trebuie să remarc că domnul Virgil Scripcariu este primul sculptor care a avut cu adevărat grijă de posteritatea personajelor sale. Adică, îngrijorat că păsările cerului nu vor găsi la timp „grupul”, a adăugat celor doi imortalizați, chiar dânsul, în imediata vecinătate și la înălțimea potrivită, pe câte-o cracă, zburătoarele care să-și facă datoria lor de păsări, întocmai și la timp, ca în orice relație firească dintre pasăre și statuie! Nu contează că au chipuri de oameni, aparatul digestiv cred că e, totuși, ca la aripate! Și plăcerea de a lansa „proiectile” bine țintite pe creștetul statuilor tot ca la aripate cred că se manifestă!
Sunt impresionată. Cred că, totuși, având în vedere cele de mai sus, artistul n-ar fi trebuit „învelească” cele două personaje într-o „pătură de tablă”, ci ar fi fost mai înțelept să le confecționeze două coifuri îndrăznețe... deoarece se știe, o formă conică, fără asperități, se curăță totuși mai ușor decât o pleată-n vânt, mai ales dacă pleata este de aramă și n-o poți spăla cu șampon HEAD & SHOULDERS!
...................................................................................
P.S. Ce impresionant a zis Liiceanu Gabriel „...întrucât gurile noastre erau ABSOLUT ZĂVORÂTE, ei au vorbit în locul nostru...”. De aceea cred eu că pentru a recupera perioada nasoală când avea „gura zăvorâtă”, distinsului filosof Liiceanu din 1990 „...încoace/ gura nu-i mai tace...”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
PS. Lașii întotdeauna au gura zovorata , in momente de cumpănă, ca după ce momentul trece sa se afișeze ca mari filosofi în spațiul public luptand pe toate baricadele impotriva lucrărilor de doctorat plagiate ca să preamareasca plagiatul din filosofie și literatura.
De ce nu au busturi cei care au făcut parte din rezistența anticomunistă ,cei ce au luptat cu arma în mână?
De ce nu au busturi cei ce au trecut pe la canal,prin pușcării?
Unde pupă Liiceanu ,nu e curat!
Plesu e un filozof cu greutate.
Un fel de mlaștină, baltă
Pentru ucigași și urmașii lor
Vor urla în gheenă în cor
..
Unde ni's mucenicii, eroii
Se bate pentru ei toaca'n cetate ?
Nerusinați se cățără strigoii
Pe crăcile slavei nemeritate
Mâine vârcolacii vor fi ingropați
Praf și cenușă, de'a pururi uitați
Frații care'au suferit și murit
Vor străluci în Raiul râvnit