MOTTO: „Fundația Humanitas Aqua Forte și Editura Humanitas vă invită duminică, 17 decembrie, ora 12.30, la ceremonia de dezvelire a grupului statuar Lovinescu–Ierunca. Evenimentul va avea loc în Cotroceni, la intersecția dintre străzile dr. Grigore Romniceanu și dr. Petre Herescu, anunță un comunicat al organizatorilor. Închinat Monicăi Lovinescu (1923–2008) și lui Virgil Ierunca (1920–2006), cele mai importante voci ale exilului românesc, acest monument, operă a sculptorului Virgil Scripcariu, a fost inițiat și realizat de Fundația Humanitas cu sprijinul companiei Dedeman și este donat orașului București cu prilejul Anului Centenar Monica Lovinescu. Gabriel Liiceanu, reprezentant al Fundației Humanitas Aqua Forte, a pledat, în cadrul ședinței CGMB, pentru adoptarea proiectului, subliniind că Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost repere ale societății românești în cea de-a doua parte a secolului XX.

«În timp ce, sub comunism, poporul român nu cunoștea libertatea cuvântului, întrucât gurile noastre erau absolut zăvorâte, ei au vorbit în locul nostru, făcându-ne să putem respira în epoca totalitarismului oxigenul adevărului. Asta a însemnat enorm, pentru că timp de 30 de ani, milioane de români au putut să înțeleagă ce se întâmplă cu ei, să își păstreze speranțele, să știe încă ce înseamnă a rosti adevărul, fără nicio cenzură. Acești oameni au însemnat enorm pentru România», a spus el.”(G4 MEDIA. ro, 12 decembrie 2023)
........................................................................................
Ei, dacă grupul statuar este chiar cel din fotografie, atunci trebuie să remarc că domnul Virgil Scripcariu este primul sculptor care a avut cu adevărat grijă de posteritatea personajelor sale. Adică, îngrijorat că păsările cerului nu vor găsi la timp „grupul”, a adăugat celor doi imortalizați, chiar dânsul, în imediata vecinătate și la înălțimea potrivită, pe câte-o cracă, zburătoarele care să-și facă datoria lor de păsări, întocmai și la timp, ca în orice relație firească dintre pasăre și statuie! Nu contează că au chipuri de oameni, aparatul digestiv cred că e, totuși, ca la aripate! Și plăcerea de a lansa „proiectile” bine țintite pe creștetul statuilor tot ca la aripate cred că se manifestă!

Sunt impresionată. Cred că, totuși, având în vedere cele de mai sus, artistul n-ar fi trebuit „învelească” cele două personaje într-o „pătură de tablă”, ci ar fi fost mai înțelept să le confecționeze două coifuri îndrăznețe... deoarece se știe, o formă conică, fără asperități, se curăță totuși mai ușor decât o pleată-n vânt, mai ales dacă pleata este de aramă și n-o poți spăla cu șampon HEAD & SHOULDERS!
...................................................................................
P.S. Ce impresionant a zis Liiceanu Gabriel „...întrucât gurile noastre erau ABSOLUT ZĂVORÂTE, ei au vorbit în locul nostru...”. De aceea cred eu că pentru a recupera perioada nasoală când avea „gura zăvorâtă”, distinsului filosof Liiceanu din 1990 „...încoace/ gura nu-i mai tace...”