Oricât de aiuritoare par, aceste întrebări trebuie puse. O cer dezbaterile, scenariile și presupusurile la fel de aiuritoare de pe malurile Dâmboviței și de pe alte maluri mai civilizate.
Atacul cu bombă de lângă Moscova asupra Dughinilor a fost un act de război. Parte din războiul care face ravagii în Ucraina și care amenință să se întindă în toată lumea.
Primul război din istorie în care propaganda a devenit mai importantă decât situația de pe front.
Niciodată până acum nu a existat o asemenea cantitate de știri false și de manipulare în jurul unui război.
(La fel cum niciodată în istorie o molimă nu a provocat atâtea minciuni și manipulare. Dovadă că Războiul din Ucraina este doar episodul II din planul început cu Pandemia.)
Era firesc deci ca și atacul cu bombă împotriva familiei Dughin să fie confiscat de propagandă.
Cum de este Dughina întreagă în coșciug după ce a fost spulberată de o bombă?
(Sau, cum se exprima doamna MP într-una dintre cele mai halucinante postări pe care le-am văzut vreodată, comentând imaginea cu Dughin, tatăl disperat, la locul exploziei: „Îți pui mâinile în cap când realizezi cât de ÎMPRĂȘTIATĂ e fii-ta”.)
Sau:De ce zâmbește tatăl la înmormântarea fiicei?
Nu trebuie să fii vreun expert în comunicare ca să miroși că asemenea întrebări formulate în spațiul public au rolul de a induce ideea că atentatul nu a fost real. Că ar fi vorba mai degrabă de o înscenare pusă la cale de Putin și de „creierul” său, diabolicul Dughin.
Subconștientului colectiv i se sugerează că, prin această înșelăciune mediatică (Maskirovka, tipică școlii KGB), Kremlinul a urmărit de fapt să păteze imaginea lui Zelenski.
Să îl transforme, pasămite, pe liderul ucrainean din erou național în terorist internațional.
Pare că ne aflăm pe buza delirului.
Și totuși întrebările de mai sus chiar au fost puse. Mai mult, formulate cu abilitate în forme și contexte care să provoace dezbateri încinse. Și dezbinare. Să producă falii în societate.
Acest gen de tertip mediatic ne este cunoscut din vremea Pandemiei. Când, de pildă, ni se spunea că Vaccinul ne dăruiește libertatea de a merge în concediu sau de a ne vedea părinții și bunicii.
Scopul grosolanei manipulări era dublu:
1. Să împartă opinia publică în două tabere, ale căror opinii să se anuleze reciproc, prin „acuzații” futile de genul „Vaccinistule” – „Antivaccinistule”, împiedicând astfel o dezbatere reală;
2. Să deturneze atenția de la adevărata, cruciala temă: „Este Vaccinul EFICIENT în combaterea Pandemiei?”.
În mod analog, punerea la îndoială, prin întrebări și remarci insidioase, a realității atacului cu bombă care i-a vizat pe Dughini are și el un dublu scop:
1. Să anuleze orice opinii contrare narațiunii oficiale prin argumentul-măciucă: „Putinistule!”;
2. Să deturneze atenția de la chestiunea fundamentală: „Este atacul cu bombă care a ucis-o pe Daria Dughina LEGITIM?”
*
Spuneam că, niciodată în istorie, într-un război, propaganda nu a jucat un rol atât de important.
Din prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina (24 februarie), Kievul și aliații săi occidentali au făcut tot ce le-a stat în putință să îl diabolizeze pe Putin și să îl transforme pe Zelenski într-un erou de poveste.
Nici Saddam Hussein, nici Bashar al-Assad, nici măcar Ossama bin Laden sau Abu Bakr al-Baghdadi nu au avut parte de „înnegrirea” mediatică a lui Vladimir Putin.
Liderul rus a fost prezentat fără nuanțe drept Răul Suprem. Dracul Gol.
Prin contrast, Volodimir Zelenski a fost transformat într-un semi-zeu modern, amestec de mit și film, de Roland de Ronceveaux și Superman.
De la bun început, colosala mașinărie de propagandă a ținut să ne atragă atenția că în Ucraina nu are loc un război oarecare, cum au fost cele din Irak, Siria sau – horribile dictu – Afganistan.
Nici pe departe. Ni s-a indus (pe gât) că este vorba de lupta decisivă, eliberatoare, dintre Bine și Rău. Ucraina este însuși Armaghedonul biblic. De soarta războiului din Ucraina depinde soarta întregii omeniri.
Atașându-i-se conflictului ruso-ucrainean o miză planetară și un abur mistic, devenea posibilă continuarea planului declanșat odată cu Pandemia: Marea Resetare.
După SARS-CoV-2, lumea trebuia salvată de un alt virus mortal: Putin.
Din cauza războiului, Starea de Urgență se prelungește.
„Trebuie să răbdăm”, ne explica Josep Borrell, comisarul pentru politică externă al UE.
Știm: stoicism pentru binele omenirii.
Până cedează Putin.
Nu mai durează mult.
Premierul belgian Alexander De Croo ne-a spus și cât: doar „următoarele 5-10 ierni vor fi dificile”.
Pe urmă ne obișnuim.
Frica și Pre-càu-ția nu trebuie să slăbească. Cenzura și Controlul se înăspresc. Pentru că „Dușmanul nu doarme”.
Socoteala mașinăriei de propagandă este simplă: cu cât Putin (noul Virus) este mai periculos, cu atât sacrificiile draconice sunt înghițite mai ușor de populație.
Cu atât aceasta acceptă trecerea mai rapidă de la Bunăstare la Sărăcie și de la Libertate la Sclavie.
Și dacă nu acceptă, se justifică un pulan mai contondent.
*
Situația de „invadat” i-a conferit de la bun început o situație mediatică privilegiată lui Zelenski.
Victima se bucură întotdeauna de simpatie.
În prima fază a războiului, regimului de la Kiev i-a fost ușor să respingă informațiile – tot mai multe– despre folosirea civililor ca scuturi umane. Sau despre atrocitățile trupelor ucrainene împotriva populației care – din motive etnice sau politice – simpatiza cu rușii.
Iar opinia publică a fost mai dispusă să închidă ochii la bombardamentele ucrainene asupra unor zone de peste granița cu Rusia, locuite de civili.
În doar șase luni, însă, situația s-a schimbat dramatic. S-au înmulțit dovezile că atrocitățile forțelor ucrainene sunt reale. S-au îndesit relatările și mărturiile din presă.
Darraportul Amnesty International a pus capacul.
Luându-și toate precauțiile de exprimare, neuitând să amintească vinovăția primordială a Rusiei invadatoare, documentul Amnesty este devastator la adresa regimului de la Kiev, pe care îl acuză de crime de război împotriva propriei populații.
Amnesty International cu greu poate fi acuzată de „Putinism”. Este una dintre cele mai progresiste organizații din lume, care, de decenii, instrumentalizează tema „Drepturilor Omului” în scopuri globaliste.
Se dovedea astfel că Zelenski nu este nici pe departe Făt Frumosul din Vogue, nici Eroul din Tranșee pe care ni l-a băgat pe gât propaganda. Că era și el un pui de drac, la fel ca Putin. Un dictator și un criminal pe care doar anvergura îl diferențiază de omologul său rus.
Problema cea mai mare pentru Zelenski este că aceste dezvăluiri vin tocmai când regimul de la Kiev încearcă o schimbare a strategiei de război: reluarea atacurilor asupra centralei nucleare de la Zaporojie, acțiunile de sabotaj din Crimeea, lovirea unor obiective civile din zonele ocupare de ruși - cum este mall-ul din Donețk sau, în fine, atacul cu bombă împotriva Dughinilor.
Poate din cauza împuținării resurselor militare, poate pentru că vrea să forțeze cu orice preț o extindere a conflictului, poate din alte pricini, Zelenski se orientează tot mai mult spre un război de gherilă în spatele liniilor inamice.
Problema este că între un astfel de război și terorism diferența este subțire ca un fir de păr.
Dacă distrugi obiective militare (sau care pot fi folosite în scop militar) și dacă ucizi militari inamici, acțiunile în spatele frontului sunt legitime. Cu atât mai mult pentru o țară invadată și ocupată (parțial).
Dacă însă distrugi obiective civile și/sau ucizi civili, atunci este vorba de terorism sadea.
Dughin și fiica lui erau civili. Faptul că teoretizau imperialismul rusesc NU îi transformă în ținte legitime.
La Cuvânt se răspunde cu Cuvânt, nu cu glonț. La Idee se răspunde cu Idee, nu cu bombă.
Nici dacă dușmanul ucide civili, un răspuns simetric NU este legitim. Dreptul internațional califică o asemenea faptă drept crimă. La fel, și morala creștină.
De aceea mașinăria de propagandă se dă de ceasul morții (sic!) să demonstreze LEGITIMITATEA atacului cu bombă care a ucis-o pe Daria Dughina.
*
Ambasadorul Ucrainei în Kazahstan, Piotr Vrublevski, declara pe 21 august, a doua zi după asasinat:
„Încercăm să ucidem cât de mulți (ruși) cu putință. Cu cât ucidem mai mulți ruși acum, cu atât copiii noștri vor avea de ucis mai puțini.”
O asemenea declarație ar fi trebuit să cutremure toată lumea civilizată. Ea i-ar fi putut foarte bine aparține lui Hitler.
Mașinăria de propagandă și de zgomote a avut grijă să o acopere.
Era esențial să o facă: aceste vorbe mustind de sânge confirmă amestecul Kievului în atacul terorist împotriva Dughinilor.
Și Nazismul regimului Zelenski.
*
Marea Resetare și-a propus să lichideze „marea majoritate” a populației lumii, pentru că este „inutilă”.
Metoda pare să fie întoarcerea în timp până în epoca omului de peșteră: foamete, gândaci, canibalism, beznă, frig, teroare, ură.
Retrogradarea Omenirii se face cu o rapiditate uluitoare. În doi ani de zile ne-am întors în urmă cu două mii de ani.
Legea Talionului – „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” – tocmai a fost reinstaurată.
Legea Batalionului. Legea lui Azov.
În atacul cu bombă de lângă Moscova nu a fost ucisă Daria Dughina. A fost „împrăștiat” Iisus Hristos.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Dacă atentatul ar fi reușit să-l omoare pe Dughin, tot nu era așa de important ca să pornească un război și mai mare decât este. Nu s-ar fi întâmplat absolut nimic, așa cum nici în situația reală nu se va întâmpla.
O înscenare fsb nu face sens pentru că nu se câștigă absolut nimic.
Câteodată adevărul este cea mai bună minciună...pentru suferinzii de ....
-o reactie de suport din partea propriei populatii care se va dovedi f buna din perspectiva mobilizarii generale care urmeaza;
-cererea de extradare a "asasinei" formulata de Rusia, cerere care nu va fi onorata de Estonia si care poate insemna exact motivul de care avea nevoie Putin sa invadeze Balticele.
Ar mai fi si altele dar astea doua sunt cele mai importante.
Sper ca ti-am ameliorat putin suferinta care se trage din starea de ignoranta si naivitate in care te complaci.
Rusia are bătaie de cap mare cu Ukraine, nu are bani și putere să mai invadeze nici o Baltică. Orice asasinat mai jos de poziția de președinte, prim ministru sau ministru de externe, nu va fi considerat o declarație de război. Ți-am mai spus ca Dughinii NU sunt atât de importanți.
Nu mai analiza situațiile cu formatul mintal de la 1940+ , suntem în altă epocă.
Se pare ca si altii spun acum exact ce spuneam eu. FSB a pus la cale atentatul.
Dar tu ramai la convingerile tale. Nu-i bai.