„Marele Maestru” Ioan Aurel Pop și Daniel David, în loja centrală de la Ateneul Român, la ”Premiile Masoneriei” 2025
În haosul instalat în învățământ de măsurile dictate de premierul Bolojan, care crede că educația poate fi condusă ca un SRL (Societate cu Răspundere Limitată), Ministerul Educației și Cercetării propune spre dezbatere publică un Proiect de Ordin pentru aprobarea „Codului de Conduită pentru prevenția și sancționarea xenofobiei, radicalizării, discursului instigator la ură și negării Holocaustului” pentru mediul preuniversitar. O „Lege Vexler” pentru elevi.
Care este justificarea pentru adoptarea unui astfel de „Cod”?
Nu ni se spune. Există cumva acte de violență interetnică în școli, acțiuni antisemite ale elevilor sau profesorilor? Evident, nu! Nu există decât sesizări sporadice în societate, în mass-media, ale unor manifestări precum cele incriminate în Noul Cod. Deci, adoptarea unui astfel de proiect este o „aflare în treabă”, cu efecte imprevizibile.
Reintroducerea învățământului politico-ideologic ne amintește de vremurile dinainte de decembrie 1989, în care elevii respingeau tot ce ținea de materiile ideologice. Între noi fie vorba, mulți dintre elevii de astăzi nici măcar nu înțeleg conceptele folosite în titlul acestui Cod, care pare livrat de Institutul „Elie Wiesel”. De altfel, persoana de contact desemnată de minister pentru primirea propunerilor și sugestiilor este Iuliana Căplescu, profesoară de istorie prizată de portavocea acestui institut și unul dintre autorii manualului „Istoria evreilor. Holocaustul”. Și, după cum s-a exprimat Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, manualul cu pricina ar trebui să fie normativ pentru toate disciplinele studiate în învățământul liceal.
Proiectul Codului de Conduită este, în fapt, proiectul Legii Vexler aplicat în învățământ, care a fost sesizat la Curtea Constituțională de opoziția parlamentară și de președintele României pentru neclaritatea termenilor folosiți și încălcarea libertății de exprimare, a dreptului la informație și cultură. Aplicarea unei astfel de legi ar putea duce la pedepse penale pentru exprimarea unor opinii, mai mari chiar decât pentru fapte deosebit de grave, precum omorul. Nedefinirea termenilor poate fi generatoare de abuzuri interpretative.
Interesant este că Ministerul Educației spune, negru pe alb, că Noul Cod de Conduită ar fi aplicabil elevilor, profesorilor și ... părinților! În opinia mea, noul Cod este unul orwellian, care îndeamnă la turnătorie generală și anonimă, din partea tuturor celor care ar trebui să fie parteneri în procesul de educație.
În schimb, Noul Cod nu incriminează și nu sancționează antiromânismul sau negarea holocaustului roșu, care în România a dus la întemnițarea a peste două milioane de români, din care 300.000 au fost exterminați.
Noul Cod promovează agenda neomarxistă, prin promovarea ideologiei de gen. Astfel, la art. 5 (6) stă scris că: „Abordare sensibilă la gen – presupune că toate activitățile desfășurate și demersurile întreprinse vor ține cont de implicațiile de gen ale fiecărei decizii luate”.
La capitolul de „Obligații specifice ale elevilor” este prevăzută sesizarea oricărui act de discriminare, xenofobie, radicalizare, discurs instigator la ură și antisemitism. Nu, nu este manualul micului turnător, ci Noul Cod de Etică. De asemenea, elevii sunt obligați să nu răspândească, inclusiv în mediul online, conținut discriminator, xenofob, antisemit sau instigator la ură. Mă întreb: cine sunt monitorizatorii și cine stabilește, spre exemplu, ce poate fi catalogat discurs instigator la ură? Oare cererile de demisie la adresa ministrului Daniel David pot fi incluse în această categorie?
Profesorii sunt OBLIGAȚI „să integreze în procesul educațional elemente din Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură 2024 – 2027”, „să se implice în organizarea de activități educaționale privind drepturile omului și istoria Holocaustului” și „să participe la sesiunile de formare privind prevenirea și combaterea discriminării, xenofobiei, radicalizării, discursului instigator la ură și antisemitismului”. Astfel de prevederi ne duc cu gândul la „cluburile de reeducare” din închisoarea Aiud.
Proiectul de Cod mai prevede că în unitățile de învățământ preuniversitar este interzisă „promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”. Care sunt criteriile prin care sunt stabiliți „criminalii de război”? Deciziile Tribunalelor Poporului, instanțe bolșevice subordonate regimului sovietic de ocupație, care-i considerau astfel pe toți cei care au luptat sau au susținut prin scris și cuvânt eliberarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei?
Mă întreb: cui folosește acest cod de conduită? Este un proces ideologic de re-judecare a valorilor literare, culturale și religioase, pe care nu le-a aplicat nicio altă țară ex-comunistă. Nici măcar în procesul de denazificare, care a avut loc în Germania după al doilea război mondial, Heidegger nu a fost interzis. Așa cum nici în Franța, lui Celine, colaboraționist pro-german, nu i-a fost interzisă opera. În schimb, în România, secretarul de stat Zoltan Kallos ne anunță că Nichifor Crainic, creatorul curentului tradiționalist-gândirist în cultura română, va fi „revizuit”. Oare când se va opri acest proces de nivelare în jos a valorilor? Au fost deja eliminați din manualele școlare Octavian Goga, Nicolae Steinhardt, Vasile Voiculescu, George Coșbuc. Operele clasicilor (Eminescu, Blaga) studiate în învățământul liceal au fost reduse semnificativ. Cui folosește această sărăcire a manualelor școlare? În niciun caz, elevilor din școlile românești.
Nu este prima oară când avem de-a face cu un astfel de fenomen de „spălare pe creier”. Odată cu ocupația bolșevică de după 23 august 1944, au fost interzise, prin lege, opere și personalități ale culturii române. În zelul lor „antifascist”, comuniștii au interzis mai multe titluri din operele lui Anton Pann, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Ioan Slavici, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Eugen Lovinescu sau Lucian Blaga. Numele le-am extras de pe un panou afișat în cadrul Muzeului Sighet. Au fost demascați fasciștii sadea, „n’așa?”, cum ar spune Brucan, principalul orchestrator al luptei antifasciste în ziarul bolșevic Scânteia. E drept, atacul era susținut și de ziarul țărănist Dreptatea, în mod special prin Oscar Lemnaru.
Dacă Ministerul se va ghida după directivele Institutului „Elie Wiesel”, Sfântul Dumitru Stăniloae va trebui eliminat din manualele de religie, căci conducătorii acestui institut guvernamental îl consideră, în mod eronat, legionar. De asemenea, avertizăm asupra ingerințelor ilegale ale conducătorilor acestei instituții în ce privește modul în care este este predată disciplina „Istoria evreilor. Holocaustul”.
Și, pentru ca meniul neobolșevic să fie complet, prin propunerea acestui Nou Cod de Etică se introduce teroarea în rândul profesorilor care nu sunt corecți politic. Aceștia sunt amenințați cu sancțiuni din partea conducerii școlii și a inspectoratelor școlare, cu sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), a Poliției și a organelor de cercetare penală – „pentru fapte care pot constitui infracțiuni, cum ar fi incitarea la ură, propaganda fascistă sau antisemită, în conformitate cu Legea nr. 217/2015 și O.U.G. nr. 31/2002”.
În concluzie, consider acest Nou Cod de Etică ca fiind unul fără temei, profund dăunător procesului educational, care ar fi grav afectat de ingerințe ideologice, de instigare la delațiune, de împiedicare a caracterului științific și informational al actului pedagogic, cu consecințe grave asupra formării intelectuale și morale a elevilor români.
Domnule Ministru, retrageți acest proiect care seamănă izbitor cu actul barbar de decapitare a învățământului românesc din anii ’50!
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.